vineri, 25 noiembrie 2011

timp sonor

Când spun acasă, spun nu doar casa și  familia,  cărțile și  florile, copacii din fața ferestrei,  silueta pădurii și coamele munților , la care mă uit cu drag dimineața , când beau cafeaua. 
Acasă înseamnă orașul care m-a adoptat de vreo patruzeci și ceva de ani.
Nu suntem compatibili, mi-am spus multă vreme.
În suflet , părinții mei,  casa părintească,  satul meu cuminte, Argeșul, când lin, când tumultuos, toate- laolaltă și separat-  au un loc special, imposibil de clintit.
 Îmi place orașul pentru ceva anume. Poți să mă crezi sau nu. Este treaba ta.
În vremurile astea ciudate, când  a fi cel mai tare înseamnă să dai din coate, să afișezi o atitudine sfidătoare, doar pentru că porți ochelari de soare pe ceață,  să nu saluți, deși locuiești  la același etaj și  te-ai mutat în casă nouă, doar pentru că tăticu și mămica , foști vânzători de aprozar , au devenit prosperi oameni de afaceri, vânzând,  în  pachetul  pe care scrie 1 kg,  zahăr , mălai și făină , cu 100 de grame mai puțin , eu am un mare câștig. 
Nu te aștepta la cine știe ce..
Pentru mine este!
O dată pe săptămână, din când în când, de două și chiar de trei ori, merg la concertele filarmonicii.
 Joi, 24 noiembrie, seară malteză!
 Da!
Dirijorul Colin Attard, spre rușinea mea,  nu auzisem până acum de el, este un domn, pe cât de talentat, pe atât de simpatic. Am simțit- o dată mai mult- cât de naturali, plăcuți, adevărați,  sunt oamenii deștepți- ceva, un flux , vine dinspre scenă către tine, spectatorul din fotoliul oarecum incomod- ce contează că ții hainele în poală, spațiile din centru se închiriază la prețuri mari, ce contează că , din când în când,  cineva tușește, oricât ar încerca să-și ascundă nasul în batistă?
Două ore- Rebbieha,, de Joseph Vella, Capricio și Xewqa, semnate   Colin Attard, Introduzzjoni Meditativa, și extraordinarul Preludiu din Sultana tal –Vittorji,   de Carmelo Pace, Manjifikat , de Stephen Attard, Suita malteză, de Charles Camilleri.

Sonorități  calme, triumfale,  funebre, vesele, dansante,  armonice,  duioase, tulburătoare, adânci, suave, dureroase,   rapsodice, mediteraneene ,   complicată și realistă narațiune,  în care viața se strecoară cu toate ale ei.
 Și între ele,   vocea caldă,  exotică a  sopranei Mediana Vlad - înflorită  insulă mediteraneană,  în mijlocul unei seri  care și-a pus fular și mănuși.  
Acum mă crezi  de ce-mi  place orașul meu, învăluit în ceața sfârșitului de noiembrie?  

19 comentarii:

  1. Jos palaria ! sa ai ocazia sa-ti clatesti sufletul cu balsamul muzicii , acolo in sala de concerte , e fantastic .

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu poate fi singura bucurie. Am vazut la cineva o poza cu un parc. Seara. O banca. Cativa copaci pierduti in ceata. Altundeva niste copii. Se joaca in fata blocului. Un catelus da din coada. Asta nu era poza. Nici eu nu aveam aparatul la mine.

    RăspundețiȘtergere
  3. În București dorm cel mai puțin bine, din toate locurile în care am dormit în lume ...dar nu pot pleca definitiv de aici. Au plecat toți dragii mei, habar nu am ce mă reține, dar, asta este!, probabil orașul intră pe frecvențele mele secrete și mă ține legată de el. :)

    O arie de weekend plăcut, de pe vremea când Angela Gheorghiu era mai puțin Divă și mai mult divină:


    http://www.youtube.com/watch?v=bEpxpd1pukk

    RăspundețiȘtergere
  4. Un alt articol pe care l-am citit cu mare plăcere, Gina.
    Emoţie, sunet, toamnă şi frumuseţea sufletului celei care aşterne cuvintele.
    Gânduri bune la final de săptămână, Gina, pentru tine şi pentru toţi musafirii tăi! La bună recitire!

    RăspundețiȘtergere
  5. Alm,
    Este o vibrație împosibil de prins în cuvinte, un fel de matematică, în care nu există numere, ci gâlgâiri sonore.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mihai,
    Am lăsat impresia că ar fi unica bucurie?
    Este una specială, care înviorează spiritul, o emoție interioar de trăire specială!
    O zi bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Andi, draga mea,

    Niciodată nu vom ști, cred, ce fire nevăzute ne leagă de unele locuri.
    Am mers , nu foarte mult.nici prea puțin- îmi place Barcelona, m-au atras nu doar clădirile brodate de Gaudi, îmi place misterul unor străduțe, îmi place tot, iubesc Londra, pentru că l-a adoptat pe fiul meu, dar tot aici , între ale mele îmi este bine.
    Pe doamna Angela Gheorghiu am văzut așa cum este acum, divă, în seara aceea despre care ți-am vorbit-
    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/reginele-sunt-peste-tot-bine-primite.html

    Îți mulțumesc, de fiecare dată, pentru felul tău special de a -mi da binețe!
    Gânduri bune și o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris,
    Tu creezi frumosul, îngemănând cuvintele în metafore, muzica lucrează cu materialul „cel mai imaterial„.
    Versul tău, ca și partitura , esențializează ordinea, dând aripi gândirii.

    O zi frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gina, tu ştii să zideşti mereu clipe de inefabilă frumuseţe şi măreţie prin trăirile conturate în cuvinte!
    Setea de frumos, de vibraţii calde, speciale e mereu ostoită prin ofranda de comuniune, prezenţă şi implicare in numele artei.
    O fiinţă specială merită la cât mai multe stări şi seri speciale.
    Timpul sonor, să-ţi fie cu mult spor!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce-mi lipseau cronicile tale de spectacol! Eu l-am rata pe F.Piersic, de curand (am aflat dupa ce-a fost seara depoveste...)

    RăspundețiȘtergere
  11. Acum îmi place și mie orașul dvs!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pescăruș,

    Cuvintele nu pot egala farmecul muzicii..

    Seară frumoasă, mămicii și puiului ei!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Elise,
    Uite, am căutat și am găsit pentru tine-

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/02/intr-o-seara-de-februarie.html

    Distracție plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  14. Vera,
    Te invit cu drag, să-l vezi!
    răă și frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Acasa...
    De vreo cinci ani tot daruim sau aruncam lucruri din cateva locuinte pentru a putea fi vandute sau inchiriate acceptabil...;
    Am postat de vreo doua ori despre rulote...Iarna as prefera Baile Felix, m-a invitat un consatean si ...Cella; am auzit ca Herculanele au decazut...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Daurel,
    Adică, preferați rulota?
    De fapt, strămoșii erau mai pragmatici decât noi-„patria ubicumque est bene.„

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina dupa cum povesteti scoti la iveala fericirea pe care o traiesti! Se spune ca omul ferict este cel care nu-si doreste sa traiasca in alt loc decat cel in care este.

    RăspundețiȘtergere
  18. Maryzix,
    Trăiesc intens!
    Mulțumesc pentru gândul frumos!

    RăspundețiȘtergere
  19. Armonios timpul sonor, Gina - o oaza de seninatate!


    Pe curand.

    RăspundețiȘtergere