când este vorba

despre bani,  toată lumea are aceeași religie. Voltaire


Te-ai gândit vreodată, cum ar fi să te trezești  dimineața  și să auzi  s-au schimbat banii...

Era vară, cred.
 Eram în clasa I.//

Măicuța- bunica a doua dinspre tata-  mă iubea ca pe copilul ei , eu o iubeam cum poate iubi un copil mâna ocrotitoare și vorba cea mai dulce.

Bunicul era mare iubăreț.

 Bunica știa. Nu putea să schimbe nimic.

Îndura, așa zicea mama.

N-au avut copii, l-au înfiat pe tata, de la fratele mare al bunicului.
Măicuța fusese  bogată și cochetă.

Mă lua cu ea în vizită la rude  și la nunți.

   Duminica, după prânz, scotea cheia  dintr-un loc pe care îl știam doar noi două, descuia ușa camerei de la drum și intram. 
Întâi mă îmbrăca pe mine. Și-mi împletea cozile.
 Așteptam cuminte  pe un  pat lat, acoperit cu  macat roșu de lână și mă uitam la ea. Din părul  alb și rar își prindea în câteva agrafe  moi cocul.   
Urma un întreg ritual.
 Nu scoteam o vorbă.
 Mai întâi, își punea un bariș alb de marchizet, cusut cu mătase  albastră. Apoi  un fișiu negru de dantelă, cu scânteioare roșii de catifea.

Nu se vedea nici fir de păr. 
Pe obraz își da cu foiță.  Îmbrăca fusta ei neagră, pufoasă, lungă   până către călcâie . Ultima era bluza de dantelă.

Se privea de câteva ori în oglindă, îmi aranja  fundele bogate din cozi, încuia ușa, lăsa cheia la locul știut  și plecam amândouă.

 Când eram mai mică, mă ducea în spate.  Nu-i păsa ce spuneau alții. Eu contam.

Într-o zi, măicuța  n-a mai fost- tocmai începeam școala.//

Către vară, talițu  m-a dus în camera de la drum. Din lada  verde, înflorită,  pe care n-o mai văzusesm  de luni bune, a scos un brîu frumos,  roșu,  cusut cu  trandafiri.

Ai văzut vreodată un  brâu?  lung cam de  un metru și ceva, lat  cam cât două  palme bărbăteaști,  căpușit. Foșnea.

Talițu l-a descusut cu grijă, apoi l-a scuturat. Zburau din el  hârtii  noi,  colorate,  toate de aceeași mărime.

Bunicul  le-a privit lung, nu le-a numărat, nu le-a adunat, și-a pus capul  în palme și a început să plângă. Ca un copil. Cum plângeam eu  când  mă certa mama.

Bunica îl pedepsise- vânduse, cu mulți ani  înainte,  tot pământul ei  primit ca zestre.  În perioada în care  auzise ea că vine stabilizarea. 
Banii se schimbaseră când măicuța  era , încă,  sănătoasă.
 Aveam să înțeleg foarte târziu, nu mai știu cine din familie mi-a explicat- măicuța i-a plătit , cum a știut ea, infidelitățile.

Peste un an, venea întovărășirea.//

Astăzi, când cineva mi-a trimis
http://www.scribd.com/doc/49452738/Bancnote-Romanesti-de-Altadata


mi-am amintit  de brâul roșu. 
Și de  camera de la drum.

Cât  și ce înseamnă, de fapt, banii?