Sfioși.
Și foarte simpatici.
Eu, cu sufletul deschis.
La prima ședință, un părinte , da, mi-l amintesc perfect, statură atletică, sprâncene stufoase doamna dirigintă, sigur ne duceți până la capăt, promiteți?
La prima ședință, un părinte , da, mi-l amintesc perfect, statură atletică, sprâncene stufoase doamna dirigintă, sigur ne duceți până la capăt, promiteți?
Zâmbete stângace, multe mămici foarte tinere, n-am promis sau am uitat..
Ne-am mai și certat, de una, de alta, de ce uniformă, de ce fără șuvițe, unii voiau mereu note mari, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, luptă grea cu lectura suplimentară, de ce să citească atât, de ce să demonstreze că au citit, și gramatica, prea multe pronume, de ce, pe lângă trei diateze , încă una activă pronominală, text la prima vedere, teste, teze, nedumeriri, multe bucurii!
Tremurau la fizică, îl stimau pe Nec, fetele își puneau cele mai frumoase bluze, într-o zi am găsit într-o bancă o placă de îndreptat părul, grevă generală la franceză, s-au bătut cu bucăți de cretă, pe întuneric, chiul în masă la chimie, doamne , cât a pătimit biata fată, au încuiat-o în clasă, i-au turnat bere în suc, ei, da, sunt și asemenea profesori.
Banchetul- ce rochii, ce costume!
Plimbare pe plajă, într-un superb mai, 2008, o farfurie de hamsii, ei înfometați, eu grijulie..
8D.
8D.
Un capitol!
Primul!
Primul!
Colegii foarte bune, întâlniri fugare, păstrează ritmul toți, încă sunt premii, nimeni nu mai plânge după note, dacă nu iei și câte un 2 nu simți că ai fost elev.
Ieri, 4/4/2012- la interfon-8D!
Ce domnișoare! Ce băieți chipeși!
Dezinvolți, și totuși copii, vine bacul, au emoții, se tem de Nichita, poate și de Blaga, gânduri mari- automatică, medicină, ASE, arhitectură, muncă peste graniță, drept. Ancuța va studia în Anglia, unii și-au dat examenul de cambridge, cum este cu atestatele, de ce mereu bani?
Câte nu ne-am spus, și despre iubiri de-o lună am vorbit, se spun poezii? nu, ar trebui? cine mai știe? ce repede zboară orele, îi privesc de la balcon- câțiva au mașini personale, 18 ani, parcă ieri i-am dus prima oară în Trivale- cea dintâi compunere, cum crește iarba, cum zboară gândul, ce albastru e cerul!
Îți este dor de școală?
Îți este dor de școală?
Hmmm, de scoala nu stiu daca mi-e dor, dar de niste oameni de la catedra cu siguranta da. Cineva nu mai e printre noi de cativa ani deja... Privesc in urma cu drag, dincolo de lupta pt note si dincolo de fiecare materie ce trebuia invatata, a fost frumos!
RăspundețiȘtergereFără mânie, doar cu afecțiune!
ȘtergereCe frumos, Crenguța!
Salut Gina,
RăspundețiȘtergerePrivind si gandind, nu te voi include in tagma dascalilor scortosi si pedanti, ci in cea a dascalilor cu suflet bland si curat, numiti generic-MINUNATI.
Frumos si emotionant gestul fostilor tai elevi!
Ce poti sa le urezi acestor tineri frumosi si joviali, decat succes si reusita in viata!
Sa piveasca lumea din jurul lor, si sa schimbe ceea ce nu le place!
In ceea ce ma priveste, il voi ''contrazice'' pe Bacovia, ''liceul'' meu, nu a fost deloc, un ''cimitir al tineretii'' , ci mai degraba, un izvor de visuri, un amalgam de sentimente,de ganduri si hotarari spectaculoase.
L
Aș vrea să cred că atât ei, cât și alții, asemenea lor, m-au perceput așa cum sunt- nici rea, dar nici prea bună.
ȘtergereCopiii înțeleg diferit „ bunătatea„.
Abia când ajung la maturitate, pot distinge , cred eu, de ce există exigență.
Ce știu este că mi-am iubit toți elevii!
Că n-au fost toți „răsplătiți„ cu nota 10 este altă problemă.
O zi frumoasă îți doresc,Luli!
Toata viata o sa-mi placa la scoala.:)
RăspundețiȘtergerePoate de aceea mi-am ales si aceasta meserie.
Copiii iubesc neconditionat,dar cel mai mult iubesc dreptatea,chiar daca ea nu ploua cu 10.De aceea isi aduc aminte de profesorii buni si le mai trec pragul sau chiar satu de vorba si dupa...cu ei.
Nu demult am stat asa de vorba cu un fost elev,care acum e si el profesor de sport,dar pentru ca nu-i ajung banii mai face o facultate,de contructii,sa poata sa se angajeze la firma fratelui cel mare care e arhitect.
Amintiri frumoase ne mai aduc copiii.
Angi, vezi tu,deduc din atitudinea ta că nouă, care ne-am ales meseria de dascăli, școala ne este dragă, indiferent cât de dificile ar fi condițiile și vremurile.
ȘtergereProbabil că tocmai de aceea doar anumite ființe pot alege carieră pedagogică din plăcere.
Profesori devin mulți, unii, ca ultimă și posibilă șansă- cei adevărați, pentru că iubesc să facă lucrul ăsat, adică să-i învețe pe copii.
Îl înțeleg pe fostul tău elev- un bărbat nu mai poate trăi doar din salariul de profesor.
Astea-s vremurile..
Să ai o zi reușită!
Mie nu mi-e dor, niciodată nu mi-a fost dor la modul concret, însă sunt nostalgică atunci când mă regăsesc cu colegi pe care nu i-am revăzut de mai bine de 20 de ani.
RăspundețiȘtergereVezi, asta nu înțeleg eu. O spun cu durere. Cum este să nu-ți fie dor de locuri și de oameni unde ți-a fost începutul?Chiar dacă n-au fost toate zilele luminoase.
ȘtergerePoate tocmai de asta suntem diferiți. Sau poate, pentru că suntem diferiți.
O zi bună îți doresc!
Nu mi-e dor, Gina, căci s-au pierdut undeva pe drum, toate, toţi...habar n-am când au dispărut din mine precum nu ştiu când mi-a dispărut clasorul cu timbre; l-am dat, ori? Timpul trece, se-ntorc la noi doar cele neterminate, restul...trecut, cale spre viitor, prezentul.:)
ȘtergereCred că această "uitare" o datorez şi faptului că lucrez cu elevi şi preşcolari; mă ţine cumva în contact, de-asta poate că nu mi-e dor. Un surogat! :)
Ștergereaaa...şi încă ceva...şi eu am fost la D! :)
ȘtergereMor de drag să te „ascult„!
ȘtergereSă fii iubită de cine știi tu că te merită!!
Frumos...
RăspundețiȘtergereBogate si splendide amintiri au cei ce trudesc cu oamenii...
"Trandafirii galbeni ce-i purtai aseara
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceara..."
Invoc poezia simbolista pentru a intreba: galbenul se asorteaza cu verdele?
Păi sigur că se asortează- gândește-te la frunzele trandafirilor galbeni!! hi! hi!
Ștergerep.s. amintiri asortate cu trăirile, mulțumesc!
Buna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereNu pot sa va mint, nu-mi place si nici nu m-as simti bine, va spun sincer ca, nu mi-e dor de scoala absolut defel, mi-e dor de cativa profesori si colegi deosebiti pe care-i port in suflet si mi-e tare drag sa ma intalnesc cu dansii, uneori ii vizitez, sa stam de vorba si sa depanam amintiri sau pur si simplu vorbim despre noi... dar cam atat.
O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)
Ștef,
Ștergereașa cum ziceam un pic mai sus, nu prea vă înțeleg- să fi fost școala un loc de care mulți se tem atât de tare, încăt vor să-l uite definitiv, să-l scoată din minte?
Când merg în orășelul unde este liceul meu sau în sat și văd școlile, mă năpădesc toate amintirile, revăd , în fracțiuni de secundă zeci de scene. Nimic nu poartă vreun semn de rău.
Văd și-mi revăd cei mai frumoși ani!
Să fii iubită!
Caut sa-i inteleg (si) pe profesorii din anii mei de liceu; nici un coleg nu dorea sa devina cadru didactic...Majoritatea erau foarte saraci, insa trebuiau sa spuna ca totul este OK...
RăspundețiȘtergereDesigur, era un liceu dintr-un orasel intre doua municipii atractive: Satu Mare si Baia Mare. In municipii era alta viata; nu numai pentru profesori...Soarta a vrut sa sar peste aceste municipii arogante; m-am odihnit 5 ani in Cluj, cumva premeditat, pentru a rezista urmatorii 37 in Bucuresti...A meritat !
Dupa cum se vede, evit nostalgiile. Toate etapele sunt stadii, stagiaturi; ceea ce e mai bun nu s-a aratat inca.
Da, vă înțeleg. Într-un fel. Și profesorii mei din liceu erau navetișiti, toți veninind din București.
ȘtergereDin cele trei clase - două de real și una de uman, suntem mulți profesori, cei mai mulț, apoi ingineri și economiști, cam egali ca număr. Economiștii aveau pile, era un secretar general dintr-un sat vecin- și tatăl meu a dus multă muncă de lămurire cu meni, să urmez ASE. N-a mers. Pur și simplu.
Fiii mei sunt finațiști!
Despre nostalgii- da, îmi spunea cineva să visez la viitor, cred că este minunat!
Tot încerc!
O zi bună vă doresc!
da, mi-e dor. câte amintiri frumoase, câţi profesori în adevăratul sens al cuvântului, câtă tinereţe, câte vise, câtă spontaneitate...
RăspundețiȘtergeremă bucur de fiecare dată când trec prin pagina ta, Gina.
o îmbrăţişare,
Ottilia
Eu te primesc cu drag, în lumea mea de gânduri, cu personaje vii, frumoase și curate, Ottilia!
ȘtergereSeară frumoasă!
Se vede ca va iubesc mult!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa aiba si profesorii mei blog, cel putin aceia care au ceva interesant de spus. Sigur as ajunge mai des pe pagina lor de internet decat as ajunge la liceu ca sa vad cum o mai duc...
Bine ai venit, Adriana!
ȘtergereMi-ai adus zâmbete! Păi, dacă nu mai ești elevă, ar trebui să le sugerezi foștilor tăi profesori să-și facă blog, dadică o plimbare până la școală tot vei face!
Seară bună!
Draga Gina:
RăspundețiȘtergereCe satisfactie deosebita sa ii vezi din nou, fiecare pe o carare plina de promisiuni...
un moment vrajit, in primavara.
Irina,
ȘtergereSunt foarte mândră de ei! M-au bucurat mult!
Gânduri bune!
Cele mai frumoase momente au fost cele din generala! Multumim pentru grija pe care ne-ati purtat-o. In liceu i-am dus lipsa. Anca Mihai
RăspundețiȘtergereO să vă duc mereu dorul și grija!
ȘtergereMult succes, Ancuța!