Mircea Eliade
Dacă tocmai v-ați întors acasă, după cum am promis, vă invit să vă bucurați sufletul și ochiul, urmându-mă în cămăruța
intimă a Simfoniei lalelelor!
Tehnica fotografică nu este punctul meu forte, de aceea îmi cer scuze pentru calitatea imaginilor.
Ce mai,o minunatie!!!
RăspundețiȘtergereFrumusetea florilor te trezeste la viata. Oare ele stiu, cat de pretioasa e frumusetea lor?
Mi-ai innobilat ziua cu fotografiile facute si...designul floral ''haute couture'', de la Pitesti.
Adanca reverenta, GINA!
L
Luli,
ȘtergereDacă pământul primește îmbrățișarea cerului prin ploi mănoase, aducătoare de rod, pământul îi trimite în dar mireasma și culorile florilor plăpânde și candide!
Mă înclin în fața gândurilor tale frumoase!
Va multumesc mult, doamna Gina, pentru toate frumusetile cu care ne-ati intampinat. Tare draga imi este postarea d-voastra, iar zambetul d-voastra cald, mi-a atins sufletul!
RăspundețiȘtergereO noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)
Ștef,
ȘtergereÎn simplitatea ei de regină , floarea nu știe cât farmec are.
Nici câtă bucurie aduce.
Seară bună!
Aha, bine! Ma duc si eu.
RăspundețiȘtergereGeocer,
ȘtergereTe-ai întors?
te salut, lalea cu ochelari! ma bucur de bucuria ta!
RăspundețiȘtergereEe, ce simpatic o spui!
ȘtergereMultumesc pentru invitatie, a fost o calatorie minunata prin lumea florilor!Iar fotografiile tale sunt foarte reusite!O zi minunata de mai ca in cantecul acesta http://mariapostu.wordpress.com/2012/04/29/vis-de-primavara-cu-florian-pitis/
RăspundețiȘtergereMaria,
ȘtergereDintr-o „seră„, am adus un buchețel..Mă bucur dacă ți-au plăcut!
artă şi măiestrie. felicitări tuturor celor implicaţi!
RăspundețiȘtergereCeva mai puțini participanți față de anii trecuți, e criză..
ȘtergereImi este greu să comentez. Mi-am dorit să vin să văd acea explozie de culoare care împodobeşte în aceste zile Piteştiul, am avut şi cea mai generoasă şi caldă invitaţie, dar... visele, uneori, devin realitate, alteori...nu! Incerc să-mi imaginez cum a fost, punând cap-la-cap fotografiile făcute de tine. Realizez un mic paradis, dar ştiu că este departe de ceea ce aş fi putut să văd dacă aş fi venit în Piteşti.Mă bucur în schimb pentru tine, fiindcă sufletul tău iubitor de frumos merită acest regal floristic.
RăspundețiȘtergereAurora,
ȘtergereA fost splendid!
Să ne păstrăm optimismul pentru anii care vin!
Florile ne înconjoară în momentele importante ale vieţii.
RăspundețiȘtergereCând ne naştem, când ne căsătorim şi când ne…ne înalţăm, suntem înconjuraţi de flori. Ele sunt "cuvintele" sufletului!
Kristin,
ȘtergereBine ai venit!
Eu mă bucur de farmecul florilor în fiecare clipă!
Intotdeauna florile incanta ochiul si sufletul.
RăspundețiȘtergereDa, fără comentarii!Mulțumesc frumos!
RăspundețiȘtergereArtezienele si cascadele le ador!...dar si mai mult ador blanda orizontala a lacurilor...o casuta langa un lac intr-un molcom peisaj de ses, e tot ce poate fi mai frumos pentru mine,e visul meu!
RăspundețiȘtergereO sa te surprinda probabil dar nu-mi prea plac muntii!Eu sunt cu estetica planurilor ample,cu poetica orizontului ce imbratiseaza natura in linii curbe domoale...iubesc marea iarasi foarte mult.
Minunate cuvintele lui Eliade,le-am notat!!In opinia mea florile sunt ingeri pe pamant,lasati de Dumnezeu spre a ne reaminti mereu de Gratia si Dragostea Sa sublima!Cum ar fi lumea fara ele?...poate astfel imaginandu-ne le-am pretui si iubi asa cum se cuvine...Doamne cata iroseala la noi creaturile...a recunoaste,a fi recunoscator mare arta si virtute este!"Tehnologia a devansat umanitatea!:era mesajul unui film deosebit..nu-mi aduc aminte titlul...
Nu știu cum și de ce, dar parcă m-am gândit la asta, la nemărginire, în mișcătoarele-i crețuri orizontale. Este o imagine poetică în „Clin„, dacă ți-o amintești- „ lacu...cuibar rotind de ape, peste care luna zace”.. așa văd eu nemărginirea, o mereu repetabilă unduire în cercuri concentrice..
ȘtergereDuminică, în asfințit, când am vrut „să văd cu ochii mei„ locul despre care se crede că ar fi Rovine, am găsit , nu prea departe de sat, un loc , pe cât de obișnuit în faptul zilei, pe atât de extraordinar, în apusul soarelui.
Oamenii și-au construit căsuțe, vin doar vara, iarna bate viscolul. Este minunat!
Ei trăiesc altfel frumusețea- beau bere și mănâncă mici, ce să zic, parcă doare..