când nevăzute felinare luminează cărări

”dumneata, matale, tu”

povești adevărate pentru prieteni.

Fie și măcar pentru  o zi, iată-ne, din nou,copii. 

Copii mici, copii mari, tot copii se cheamă că suntem. 
Copiii cuiva.
 Pentru că, orice s-ar zice, câtă vreme simți cu  sufletul acel  ceva tainic, inocent, tot copil poți  fi.
 Indiferent de vârstă.

V. este medic, foarte căutat chirurg, născut, crescut, într-un sat, la o aruncătură de băț de locul  nașterii mele. Are două fete. Mari. Ca și băieții mei.

Odată, la o petrecere, pe atunci,toți ne luam copiii cu noi, era pe vremea ailaltă, copiii, vreo opt la număr, se jucau în camera vecină, noi povesteam  câte în lună și-n stele, ascultam BoneyM, Abba, Tom Jones la magnetofonul Tesla, cumpărat cu pile ...
Dansam fără pantofi, să nu deranjăm vecinii,  îi culcam pe copii, cam înghesuiți, adormeau ei până la urmă.
  Se întâmpla să  prelungim petrecerea până în zori, ațipeam și noi,pe rând.

 La o asemenea petrecere, V. m-a certat că-i  permit fiului celui mare să ne spună  tu. 

-Ai fi îndrăznit  tu ( adică eu) să i te adresezi așa unuia dintre părinți?

 Au trecut anii,  suntem deja bunici, ne vedem tot mai  rar,numărul prietenilor  de odinioară  s-a tooot subțiat..

  Nu știu cum i se adresează doctorului nepoții, mai ales cei de peste Ocean.

Mi-a rămas în minte seara aceea.

Și copiii noștri bucălați, împărțindu-și cuburile și cărțile de colorat, maimuțoii( era plină casa de figurine), revistele Rahan,tractorașele  de plastic roșu, cățeii fără codițe.

 Tata și mama sunt în sufletul meu .
Icoane.

Eu, copilul lor, păstrez în minte imagini  luminoase, fiii mei sunt  bărbați, ei înșiși părinți.

Eu sunt„buni”pentru  cinci  nepoți de vârste diferite, risipiți  în lume, fiecare cu drumul lui.

 În dimineața asta, m-am uitat prin poze.

Și  nu le-am spus părinților  ”tu„...

Am lăcrimat duios. 

La mulți ani, copii, oricâți ani numărați!💓

câștigătorul ia tot!

pierzătorul rămâne umil.
E simplu și banal.

tu ce crezi? p.s.
dacă refuzi muzica, ascultă  versurile..

dumneata, matale, tu

 O zi  cu de toate- ploaie și soare, nori și  băltoace, bomboane și cărți, desene pe  străzi,  concursuri  și premii..  fie și măcar pentru  o zi, am fost copii. 

Copii mici, copii mari,  tot copii se cheamă că suntem. 
Copiii  cuiva.
 Pentru că, orice s-ar zice, cătă vreme părinții au viață , ești copilul  lor.
 Indiferent de vârstă.

Are cineva o vorbă.. când nu mai ai mamă, nu mai ai nimic..//

V. este medic,  foarte căutat chirurg,  născut, crescut, într-un sat, la o aruncătură de băț de locul  nașterii mele. Are două fete. Mari. Ca și băieții mei.

Odată,  la o petrecere, pe atunci  toți ne luam copiii cu noi, era pe vremea  ailaltă, copiii, vreo opt la număr, se jucau în camera vecină, noi  povesteam  câte în lună și-n stele, ascultam BoneyM, Abba, Tom Jones la magnetofonul Tesla, cumpărat cu pile ..

  Dansam fără pantofi, să nu deranjăm vecinii,  îi culcam pe copii, cam înghesuiți, adormeau ei până la urmă.
  Se întâmpla să  prelungim petrecerea până în zori, ațipeam și noi,  pe rând.

 La o asemenea petrecere, V. m-a certat  că-i  permit fiului celui mare să ne spună  tu. 

Ai fi îndrăznit  tu ( adică eu) să i te adresezi așa unuia dintre părinți?//

 Au trecut anii,  suntem deja bunici, ne vedem rar, nu știu  cum i se adresează lui nepoții, mai ales cei de peste Ocean.

Mi-a rămas în minte  seara aceea.

Și copiii noștri  bucălați,  împărțindu-și cuburile, maimuțoii ( era plină casa de figurine), revistele Rahan,  tractorașele  de plastic roșu,  cățeii  fără codițe.

 Tata și mama sunt în  sufletul meu .
Icoane.

 În dimineața asta ploioasă,  cu gândul la ei, am  dăruit  vecinilor  vase noi ,  lumină și flori. N-am avut albăstrele. Au pus orhidee.

 Și nu le-am spus  tu. //

 Să-mi fi citit cumva cineva   gândul  ?  mi-a trimis o  poezioară, nu știu cine este autorul..

Ce zici? 

retro pentru toate sufletele!

Ca în fiecare seară de joi, sala mare a cs își lasă ușa larg deschisă- eșarfe colorate discret, parfumuri florale, toate vârstele, salutări în treacăt.
Cvartetul Tiberius-Tibor Molnar( vioara I), Karoly Lokodi(vII), Jozsef Molnar (violă), Elod Zagoni (violoncel).

Talentați, foarte serioși, senini, fără să-și impună, extrem de atenți cu publicul, atmosferă plăcută, relaxată și relaxantă, cum ar putea să fie altfel, într-o seară în care s-a ales un repertoriu antrenant?
Abba- chiquitita, The winner takes it all, A.L.Webber-Don’t,t cry for me Argentina, All I ask of you, Holograf-N-am iubit pe nimeni, Vunk-Pleacă, Rybak-Fairytale, Michael Jackson-We are the world, I.Bukova-Butterfly Waltz, Demis Roussos-Red rose café, R. Clyderman-Balade pour Adeline( mor după piesa asta!) A. Bocelli& S. Brighyman-Time to say goodbye, Gică Petrescu- Zaraza, Du-mă acasă, măi tramvai, Căsuța noastră, J.Brahms- Dans maghiar nr.5.//


În fața mea, o pereche, dincolo de prima tinerețe, domnul tresaltă vizibil în ritmuri de  Zaraza, doamna îl admonestează aspru, n-am înțeles de ce, în rândul din față, cel mai longeviv privitor- ascultător, un celebru profesor de matematică, face fotografii, se vede  cât  de implicat și binedispus este. 
În stânga, un puști , nelipsit de la concerte, dirijează nestingherit pe ritmul căsuței noastre, darul  cvartetului ca  bis.
Și pentru că seara a răscolit ușor o lume retro, am cules câteva informații despre fostul nostru mic Paris,  sursa Oovi din îndepăratata Americă.//


1. Bucureşti este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crângaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureşti este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit La o idee, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o o abodanță, gheața , cremă de Siberia, scobitoarea ,o baionetă, țuica, o idee. 
Cârnații mici au fost numiți mititei, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș.//
Du-te să vezi și să asculți cvartetul Tiberius!
  acum, rămâi cu  Zaraza, nu vei regreta, chiar dacă suntem în post.

cum se fac banii?

Nu se mai văzuseră de multă vreme. Ștrul , vesel nevoie mare, Ițic, posac.
Ș .Sunt  cel mai fericit om! Toate-mi merg cum nu mai speram!
I- Ce spui, frate? Cum ai reușit?
Ș- Mi-am cumpărat un elefant! Face toți banii!
I- ce spui, frate, elefant, hai lasă poantele, că nu prea am chef..
Ș- Măi omule, eu când vorbesc, vorbesc. Mi-am cumpărat elefant, am scăpat de toate grijile.
Știi parcul meu de mașini, îl știi, da? Vine elefantul, dă un jet cât fiecare mașină în parte, spală geamurile, dă cu trompa , le  șterge, lux!
  Scoate copiii la plimbare, fotbal, leagăne, cerculețe, ce mai, n-am treabă.
I- tot mai mirat...
Ș- Știi grădina mea ? Elefantul  plivește  straturile, duce buruienile,  mătură  aleile,  face buchete pentru nevastă-mea. Zilnic.
I - se așază zdrobit pe prima bancă. Nu-i vine să creadă.
Măi Ștrul, vinde-mi elefantul.
Ș- Nu pot , frate, l-am plătit prea scump, îmi merge foarte bine, chiar nu pot.
I- Cu cât l-ai plătit?
Ș-100000 de euro.
I.Frate, îți dau 125000, nu mă lăsa.
Ș -Măi, nu pot! Cum să te fac eu mai fericit pe tine?
I- Frate, îți dau 200000 de euro.
Ș- Frate, îți comand unul, aștepți și tu o lună, două..
I- Îți dau 300000de euro, îl vreau pe ăsta. Iei tu altul.
Bat palma, I primește elefantul, Ș pleacă.


 După  câteva luni, cam în același loc- I și mai supărat, Ș, foarte  vesel.
I- Măi, tu m-ai nenorocit..
Ș -Cum așa, frate?
I- Știi tu, elefantul..
Ș- așa, ce este cu el?
I- Parcul meu de masini îl știi? Mi l-a făcut praf,  mașinile mele sunt niște biete cutiuțe. Grădina o știi? A ras tot, tot.
Ș- Copiii?
I.Nu mă întreba- îi aleargă   prin grădină, îi sperie, nu mai pot, i-am dus la soacră.
Ș- Frate, tu ai o mare problemă.
I- Da, am o mare problemă,  cu elefantul de la tine.
Ș- Măi , tu ai o problemă de atitudine. 
I- cu ochii măriți de curiozitate..
Ș. După câte îmi spui, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla..
p.s.  tu ce spui?