vineri, 3 august 2012

prinde hoțul, scoate-i ochii..


O viață ca multe altele.Aproape neobservată. Patru surori. S-au trezit în Bărăgan.Bunicul, tatăl, doi unchi, tuspatru , preoți.  Ploua  mărunt, în stropi de măzăriche, noaptea era ca smoala. Îmtr-o căruță , au îndesat tot ce s-a putut-  grâu,  niște velințe,  haine puține,  câteva găini, acte, pe apucate, puțini bani, un sac de cărți,  două/trei  oale, niște  tacâmuri,  două plăpumi..când vorbește, vocea  pare stinsă , poate că nici nu vrea să mai refacă filmul.
 Când au scăpat,   avea 16 ani.
 S-a dus la școală- liceul , la seral, facultatea la fără frecvență.
 O vreme, am făcut naveta împreună. Plecam din autogară, dimineața, la 6. Indiferent de vreme.
Nu s-a măritat niciodată, s-a dedicat nepoților, câte doi de la surorile mai mari.
Casa de la țară  a lăsat-o în grija unor veri. A vrut   să cunoască lumea, pe care n-a  văzut-o  decât  în  reviste.
 Șase luni pe an, în Suedia. 
Își învață strănepoții să nu uite limba română.
 Ne-am văzut ieri. Absolut din întâmplare.  Amintiri,  povești  adevărate- mai știi  interminabilele săptămâni  de practică agricolă? Cum să uiți   frigul toamnei, și ploile , și  normele, și fețele  somnoroase ale copiilor, duși pe câmp, de dimineața până  aproape de asfințit?
Prânzul  la adăpostul  grămezilor de coceni  adunați  cu toată grija, masa  comună- brânză, salată de vinete, zacuscă,  ouă fierte, mere  tăiate cu briceagul.
 Și, uite așa, din una în alta, îmi povestește  ceva , ceva, la care ea se gândește adesea. Când i se face dor de țara asta, unde toate merg de-a-ndoaselea.
Într-o dimineața,  autobuzul  de Alexandria întârziase mai mult ca de obicei. Peronul autogării ticsit de lume-țărani, orășeni,  saci, plase,  voci.
Aștepta calmă. La ce bun să se agite?
 Un individ  smulge  portofelul  cuiva din  buzunar și fuge. Martoră la  fugara scenă,  mai mult buimacă, îl vede pe  făptaș cum  scoate rapid banii, îi îndeasă în buzunarul lui, aruncă portofelul și strigă din toți bojogii- hoțul!hoțul! prindeți hoțul!
Lumea se bulucește, toți strigă,  nimeni nu știe cui și ce i s-a furat..
Sosește autobuzul.//
  cine pe cine  fură, clipă de clipă?

8 comentarii:

  1. ca in politica... aceeasi hotie... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @rory,
      Bine ai venit!

      da, o mereu repetabilă fabulă, cu alegorie mai mult sau mai puțin intuită-măști, sfori, voci.
      Lipsește morala.

      Ștergere
  2. Stiam si eu o intamplare dinr-o gara. Prin anii '80. Un hot ia frumos doua valize si se indreapta spre iesire. Cand il vede pagubasul, hotul lasa valizele din mana si striga (ati ghicit), hotii!!! Militia garii il retine pe... pagubas. Cand inteleg despre ce e vorba, hotul disparuse. Cu tot cu valize!

    RăspundețiȘtergere
  3. M-am dus cu gândul la o fabulă cunoscută.
    Autorul nu ne-a fost compatriot, totuși morala nu ne este străină-

    Hoţii şi măgarul,
    de Jean de la Fontaine

    Se zice că pe vremuri nişte Hoţi
    Furaseră-mpreună un Măgar
    Şi se băteau de zor, ca doi netoţi,
    Că nu ştiau cum să-şi împartă prada.
    Când iată că apare alt tâlhar,
    Le ia Măgarul şi le lasă sfada.

    Aşa e totdeauna: când doi se bat şi strigă,
    Al treilea câştigă.
    Măgarul din poveste e-o ţară oarecare
    Şi hoţii sunt despoţii.
    În timp ce pentru ea se bat cu toţii,
    De undeva apare
    Un alt tâlhar mai mare
    Şi, îndreptându-se spre ţel,
    O-nhaţă el...

    RăspundețiȘtergere
  4. Oameni buni, aici e curs de supravietuire? "Cum sa furam"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaai,
      Era doar o modestă aplicațíe, cum ar veni vorba, paza bună trece primejdia...sau prudență.

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina.
    Din pacate, hotul striga hotul, cu un tupeu inimaginabil. E vizibil si-n politica noastra.

    Si mie mi s-a intamplat sa-mi fie furat, portmoneul, cu bani si card-uri si cu toate actele in el. Nu a fost o suma considerabila, insa, pentru acte am avut ce umbla. Iar, dupa ce mi le-am facut din nou, toate,... dupa mai bine de jumatate de an, am fost chemata la, IPJ, sa-mi ridic actele care mi-au fast gasite, nedeteriorate. Au fost puse intr-o cutie postala a unei case in care proprietarii erau plecati in strainatate.
    De atunci imi place sa cred ca, sunt foarte vigilenta.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare tare rău, Ștef!
      Da, totdeauna trebuie vigilență!

      Seară bună îți doresc!

      Ștergere