nici mai bună,

nici mai rea decât sora ei de ieri, ziua  zboară prin hățișul  întâmplărilor, topindu-și  cursul  în asfințit. Cu gene proaspăt vopsite în albastru  umed, seara își despletește  gândurile în simfonia  ascunsă dincolo de perdele.  Să crezi în lumină este mereu repetabilul miraj al nopții! Am ajuns la postarea cu numărul 1801.  Am ales un poem și o romanță.  Vi le dedic cu drag! Balada călătorului, de George Topârceanu O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneşti o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum! Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră luminişuri sure Şi-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfinţitul rece Străbătând podoaba crengilor subţiri Luminează-n aer bolţi de trandafiri. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă. Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării Pare că sporeşte liniştea-nserării... Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopţii zboară pe câmpii, Când singurătatea umbrele-şi arată Şi departe-n şesuri Ziua alungată Lângă reci fruntarii alergarea-şi curmă, Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă, Să-şi adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheaţă părul despletit. Ca-ntr-o presimţire sufletul ţi-e-nchis. Unde eşti? Îţi pare că trăieşti un vis... Treci lăsând în urmă, la răspântii mute, Umbre solitare şi necunoscute, Treci ducând o parte din tristeţea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă Şi-ţi strecoară-n suflet un fior de teamă, Singur cu povara cugetului tău Te cuprind deodată lungi păreri de rău După-o fericire care întârzie, După câte n-au fost, dar puteau să fie, După cele duse pentru totdeauna... Astfel, cu mirare, te trezeşti când luna Luminează somnul unei lumi din basme, Iar omătul umple noaptea de fantasme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneşti o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum!//