alături, (pe) lângă sau împreună?

 O fată ca ea.. 
Poate n-ai știut să pui
 Un cuvânt la locul lui..

Știre- bombă, titlu cât ecranul Profesorul elevei moarte, cercetat penal pentru ucidere din culpă. 
Halal televiziuni, bravo, ați mai câștigat niște puncte în fața concurenței! Subiect de exploatat , la fel de tare urlat, precum cel cu leșinul polițistei însărcinate în cinci luni, dusă la  reconstituire, în vreme ce partea cealaltă, tot polițist, se bucură de privilegiul concediului medical.//

 Când am auzit ieri știrea despre fetița de 13 ani, olimpică la matematică, al cărei trupșor a fost scos cu târnăcopul de sub gheața care i-a devenit culcuș pentru o noapte, m-am rugat să se întâmple o minune. N-a fost să fie..natura își are legile ei necruțătoare.
 Pe televiziuni au început să curgă știrile.
 Găsit la repezeală, un psiholog, îl tot văd bătând drumul pe la diverse emisiuni, ușor câștigă unii bani și notorietate, a sărit la gâtul profesorului însoțitor da, doamnă, trebuie să-și primească pedeapsa cuvenită, unde era el când s-a aruncat fata în gol? Cum au ei grijă de copiii oamenilor?// 
 Simplu.Nimic mai simplu decât să arunci cu piatra.
 Să nu se înțeleagă că aș fi părtinitoare, îmi spun doar părerea, ca profesoară care are experiență chiar în cazuri similare.
 Olimpicii sunt și ei copii. Ca toți copiii. Sau ca mulți dintre copii. Dintotdeauna, fetele au fost cu un pas înaintea băieților.( am fost dirigintă treizeci și patru de ani) 
Elevele mele îmi reproșau că aș ține mai des parte băieților. Greșit. Îi vedeam sărmanii respinși de ele, cerșindu-le apropierea..fetele își aleg , adesea, prieteni mai mari, mai bărbați, nu este lege, dragostea este un sentiment necontrolabil, nu ține seamă de vârstă, de voința altora, de avere..// 
În 2004, am avut două participante la faza națională a Olimpiadei de Limba și literatura română Mihai Eminescu- Andreea era în clasa a VIII-a, Denisa , cu un an mai mică.
Galați, oraș marinăresc, vacanța de primăvară.
 Părinții fetelor au insistat ca eu să le însoțesc, altfel nu le vor permite participarea. Nu era chiar legal, oricum nu făceam parte din comisia de examinare, așa că mi-am asumat o misiune extrem de dificilă- am primit vreo douăzeci și cinci de olimpici din tot județul, copii pe care îi vedeam pentru prima oară. Între 13 și 18 ani..
 În timpul călătoriei, ne-am împrietenit, am vorbit câte în lună și în stele. Copii citiți, deosebiți, temperamente diferite, unii mai interiorizați, speriați, participau pentru prima oară la un asemenea concurs, alții, deja, se știau, aveau cunoștințe chiar printre cei cu care urma să ne întâlnim- copii din foarte multe județe ale țării. Am fost cazați într-un cămin al celui mai mare colegiu din oraș, cantina era aproape, noaptea a trecut , a venit ziua concursului.
Subiecte grele, neașteptate, discuții, emoții, așteptări. 
Între timp, gazdele au fost deosebit de atente, Romeo și Julieta la teatrul din oraș, vizită la casa memorială  Cuza, o grădină botanică foarte bogată, plimbare pe malul Dunării.
 Trecuse amiază, vremea s-a încălzit, toată lumea aștepta rezultatele. 
Nopțile am dormit iepurește. Atunci am văzut cu ochii mei  că unele fete, cât erau ele de finuțe și delicate în timpul zilei, noaptea se dezlănțuiau, beau cot la cot cu băieții, poate chiar mai mult. 
N-a fost ușor deloc.
Ne-am constituit într-un fel de echipă- eu și niște colege din București, Alba, Brașov.
 Am trecut prin camere să văd starea de dinaintea rezultatelor. Lipsea cineva din lotul meu. Talentat, îmi povestise cum a scris, nu prea atinsese subiectul , nu era prima oară când făcuse un eseu special, oricum, dimineața era tensionat. Colegii de cameră,bucureșteni, îl văzuseră cam blegos, nu voia să  le vorbească, nici ei nu s-au arătat prea deschiși cu mine.
 Am ocolit căminul.
Era în iarbă, ochii închiși, respira greu, livid, nu putea să scoată niciun  cuvânt. Am strigat după ajutor. L-am dus cu greu la cabinetul medical al căminului, asistenta a intrat în panică, am sunat salvarea, se afișaseră rezultatele, copiii țipau, îmbulzeală în fața listelor, însoțit de asistentă, Florentin a plecat cu salvarea.
 A urmat  o noapte de groază- câțiva dintre elevii mei erau nemulțumiți de notele primite, plângeau, voiau să li se recorecteze tezele atunci, prin telefon mi s-a comunicat că starea lui F era gravă. 
Mult mai gravă decât crezusem. 
Înghițise multe tablete de Ecstasy, atunci aflam ce este acest medicament, pe care și-l adusese în geamantan. 
Motivul nu era teza. 
Se numea Laura, era din Brașov, profesoara ei știa că tânăra îi respinsese băiatului  orice apropiere.
 Îți imaginezi cam ce se întâmplă în mintea, în sufletul unei profesoare care poartă pe umeri soarta atâtor copii?//
 Am sunat la Inspectoratul școlar din județul meu. De la paznic am aflat numărul inspectorului, el a sunat-o pe mama copilului. Mi-am adunat lotul, am întocmit un tabel, cu semnătură fiecărui elev  că va respecta întocmai programul obligatoriu și, însoțită de directoarea Colegiului, în toiul nopții, cu un taxi, ne-am dus la spital. 
Spitalul de Psihiatrie.
 Ce fețe, ce priviri.. Am ajuns în salonul lui- o mână de om, părea mai mic decât fusese, plângea  cu sughițuri, voia să-l scap, să-l iau la cămin, era imposibil, trebuia să rămână sub tratament. 
A doua zi, pe la prânz, a venit mama lui, o femeie slăbuță, n-o să-i uit privirea cenușie, de ființă disperată, mai slabă decât fiul ei.
 Aveam de ocrotit doi bolnavi.//
 Ne-am întors acasă.
 Copiii trec repede peste necazuri, mulți aveau diplome, fetele mele erau fericite.
 I-am trimis o scrisoare directorului colegiului unde învăța Florentin. Îi ceream să discutăm o problemă foarte importantă.
 M-a sunat, s-a scuzat , nu era treaba lui, diriginta este responsabilă..
De Crăciun, Florentin m-a sunat, nu intrase la Filozofie, era trist.. Nu mai știu nimic despre el.//
Părintele, oricare părinte, trebuie să-și cunoască fiul/fiica, să-i știe durerile, bucuriile, să-l pregătească nu doar să fie cel mai tare la matematică sau la gimnastică.
 Să-l pregătească pentru viață.
 Iubirile se nasc și mor. 
Contează viața! 

Păcat, mare păcat , o viață retezată  brutal în primăvara albă a  vieții..o fată ca ea nu găsești altundeva
S-o iubești  cât te iubea..
Nu vă grăbiți să aruncați, totuși,  cu pietre în profesori. 
Gândiți-vă de zece ori înainte de a vă trimite undeva copiii , însoțiți de persoane străine. 

un dar de suflet frumos, de la Mihai