știu foarte bine

 ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul.

N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie.
Draga Olteanu-Matei

Sunt zile ..și zile, la tine o fi altfel.
Sunt zile   egale cu ele,  te duci, vii,  dai, primești, cumperi,  te încrunți, zâmbești,  răbufnești,  aștepți, schimbi vorbe,  masa,  bucătăria,  norii și  zăpada, flori  la fereastră,  fire lungi  de lumină..
De la o vreme,  câteva televiziuni, de fapt, două, asta am descoperit eu, poate că se vor fi molipsit și altele,  și-au schimbat  tactica, adică au lăsat-o mai moale cu  bombardamentul de știri năucitoare.  Aduc, la ore  convenabile, până  în miez de noapte,  niște Oameni   speciali,  figuri  cunoscute, chiar foarte cunoscute, oameni  pe care ascultându-i  simți frumusețea  vieții.
Gustul bun al  traiului.
N-am văzut  de la început, am deschis  televizorul din întâmplare.
 Doamna Draga Olteanu, la optzeci de ani.
Nu știu ce  m-a impresionat mai mult-  viteza ideilor, naturalețea   poveștii,  normalul  din atitudine ..toate .
 Și multe altele!
Mi-ar fi plăcut să rețin bucățica  pe care a strecurat-o într-una dintre spusele dumneaei pe vremea răposatului, era vorba despre o mică parabolă- briceagul  este bun, dacă taie, ardeiul dacă ustură,  o bucată umoristică  dacă  are miez.
Ai văzut Patima?   trebuie să vezi  filmul  ăsta, altfel, pierzi  mult.

Întrebărilor grave - Ce este România?  le răspunde simplu, atât de simplu, că te înfiori România este în  sufletul meu.
Regele?  când eram  eu elevă, era atât de frumos!!  Existau bancnote cu figura lui, eu și colegele mele cumpăram nasturi pentru bluze și-i acopeream  cu  bancnota, să i se  vadă  chipul..vezi cum se uită lumea  când trece  Regina Angliei,  așa ne uitam noi atunci, când trecea familia regală..am ajuns o ..stârpitură.
Iubirea este un cuvânt insuficient.

Știi ceva, i se adresează Doamna Draga interlocutorului,  eu mă exprim , de acum, prin teatru și prin film, mă exprim prin oamenii, care mă strigă respectuos în piață,  ei sunt Draga Olteanu-Matei. Rolurile au poveste,  sunt și piese absolut  extraordinare , care se distrug, din cauza regiei, datoria artistului este să  transmită oamenilor ceea ce vrea  autorul  să transmită.
Dragoste!

Într-un uriaș buchet  de trandafiri roșii,  iubire, până la cer și înapoi.

p.s.  dimineață, încă aveam în imagine coafura  retro a acestei Doamne. 
Și  degetele ei grăitoare.
Privirea mi-a căzut pe un  colț de ziar.
 M-a luat  cu frig.
Zilele  sunt inegale.//
 Tu cum „iei„ chestia asta cu clikul?

un dar  extraordinar, de la Mihai