Bine te-am regăsit, Gina! La mulţi ani cu bucurii şi cu poftă de viaţă. - - - Ce să spun? Maestrul a avut dreptate şi tu ştii că aşa gîndesc şi eu; poate că a venit şi vremea faptelor, şi a trecut vremea contemplării de pe margine...
Nu sunt sigură că am înțeles- anul 1492 este momentul în care Cristofor Columb, traversând Atlanticul, ajunge în lumea Nouă, crezând că este, de fapt, în India..Din câte știu( istoria nu este punctul meu forte) el i-ar fi confundat pe băștinași, care erau strămoșii eschimoșilor, vânători veniți din Siberia, cu indienii. Mă puteți corecta, mă ajutați să înțeleg.
Am dat un exemplu de descoperire a raului. Nu e foarte clara originea amerindienilor. Aceea a siberienilor care au traversat stramtoarea Bering (in timpul unei glaciatiuni) acum 12-14000 ani, e numai o ipoteza (cultura Clovis). Se pare ca in America au existat civilizatii anterioare (o populatie non euroindiana)
Binele este universal, iar răul este relativ. De aceea, părintele relativității se referă la rău și nu la bine. Ideea ar fi că cei ce nu cobat răul să fie la fel de blamați ca și cei ce îl fac efectiv. Și ar mai fi posibil să se refere la germanii care nu au știut sau nu au zis nimic la cât rău le-au făcut unii evreilor, pe vremea lui Einstein. Ceea ce este politică și nu înțelepciune.
Personal, cred că este mai important să faci bine în viață decât să combați răul. Iar cei ce fac bine, fără să combată răul, ori să se opună celor ce fac rău, nu au niciun motiv să fie blamați sau ostracizați, nici de Einstein, nici de nimeni alticineva.
De când mă știu , îmi plac basmele! Poate pentru că sunt construcții fabuloase, scorniri, aparent simple, în cuprinsul cărora personaje imaginare-zâne, feți-frumoși, oameni simpli, cu suflete frumoase- reprezentând binele, luptă cu forțele răului, simboluri nefaste ale naturii sau ale societății.Victorios iese binele, indiferent cât de puternic este răul.
Știți ce înțeleg eu de aici? că poporul, mare creator al basmului, este cel mai mare filozof. El creează o lume paralelă celei în care trăim, o lume ideală, în care se poate evada,o lume în care binele triumfă totdeauna, în timp ce în realitate,răul câștigă teren..
Mai voiam să spun ceva, ceva din realitatea zilei- ați văzut că , de multe ori, ne surprinde binele? că ne-am obișnuit parcă să întâlnim răul la tot pasul. Ne-am obișnuit cu forța răului??
Și aș mai avea, așa o nedumerire- se zice: bine faci, bine găsești..cu toate astea, de multe ori din binele făcut cuiva, iese la iveală răul. Sigur că sunt de acord că este bine să faci bine!
Am convingerea ca bunatatea/rautatea ca si gradul de inteligenta se hotarasc genetic!Bunatatea si inteligenta pot fi modelate si amplificate prin educatie si aparate de rautate si prostie prin legi si justitie!La nivel macro,cei" ce nu vor sa intervina" sunt conducatorii,si cred ca la acestia s-a referit!Si nu intervin in cazul in care raul produce beneficii ...La nivel micro,e bine si cu "bine faci,bine gasesti",dar nu uita de "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti",sau "facerea de bine..."!Si ultimele ziceri provin probabil tot din multiple experiente personale...
Cat despre povesti si lumea lor minunata probabil sunt o forma primara de psihoterapie pt. adulti!Faptul ca micutii se obisnuiesc cu binele vesnic invingator in povesti ii poate vulnerabiliza pe cei mai putin adaptabili atunci cand constata ca in realitate este de mult mai multe ori invers!
Ca adult, ai nevoie să te întorci, din când în când , la farmecul poveștilor, pentru a-ți „alimenta ”copilul din suflet. Viața te poate abrutiza.
Despre copii și basme, eu am altă imagine- copilul învață să lupte cu forța răului, există rău, există șanse, sunt necesari prietenii. Și învinge binele! Dacă ar învăța că învinge răul, copilul ar fi un învins..așa i-am învățat pe elevii mei să creadă. Totdeauna îți poți atinge ținta , doar luptând! Sigur, cu timpul, omul află destule, viața oferă mereu provocări, nu?
S-ar putea să ai dreptate. Dar se întâmplă și „minuni„. Am avut elevi, care într-o perioadă a lor- cam când se trece dintr-a șasea în clasa a șaptea, vârsta „ingrată„, erau excesiv de răi: bătăuși, agresivi fizic și verbal, ce mai! răi de tot. Dintr-odată, în liceu sau unii, la facultate, au devenit așezați, buni, compătimitori , chiar afectuoși. Sigur că toate sunt complicate, educația are rolul ei, pe urmă și societatea.. p.s. mă doare : pe cine nu lași să moară..am experiențe triste. Vezi? suntem extrem de complicați.
Buna seara, doamna Gina! Sa fii bun si sa faci bine in jurul tau, este o mare realizare personala. Nu stiu de ce, doamna Gina, unii, aleg sa faca pe < durii > si sa raspandeasca rautate in jurul lor, stiind faptul ca rautatea duce la distrugere, la autodistrugere! Cred ca de cele mai multe ori, nu se intervine cand cineva face rau, tocmai pentru a nu amplifica raul, ce tocmai se desfasoara... Depinde foarte mult si de gravitatea raului savarsit... si de persoanele implicate. Dau doua exemple, din alte mii posibile: Cand vezi un parinte care-si snopeste copilul in batatie, cu siguranta oricine intervine. Dar cand doua matahale de barbati plini de ura, agresivi peste limita, se taie cu cutite sau alte arme albe, atunci, te feresti... cel mult anunti autoritatile, fara sa fi observat. Asa cred eu. O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Este complicat- sigur că intervii când cel slab este agresat.Copiii și femeile sunt cele mai vulnerabile persoane.
Într-o noapte, am fost trezită din somn de ceva neobișnuit- zgomote, țipete. Eram buimacă. Am deschis fereastra, undeva, în gardul viu din fața blocului paralel cu blocul meu, două umbre loveau cu picioarele într-un trup care se zvârcolea. M-am obișnuit repede cu întunericul nopții și i-am identificat- erau vecinii mei de deasupra, care îl loveau animalic pe fiul femeii, un tânăr rebel. Eram la mine în casă și totuși mă temeam- am sunat la polițe, era cam prin 90, cred. Mi s-a răspuns, dar mi se cereau tot felul de date. Am refuzat să le dau, dar am țipat la ei să vină. Au venit.. Povestea a continuat, l-am ajutat în felul meu pe tânăr, adulții s-au mutat între timp, dar el a ajuns mai târziu la închisoare. Agresivitatea naște agresivitate..
Interesant subiect. Lipsa de reactie, indiferenta este distructiva. cati intelegem asta? Eu nu pot sta fara sa reactionez. Imi vine acum in minte o povetire de-a mea? ''Cum sa lasi un om sa moara?''Un amarat, boschetar, e descoperit cazut, pe trotuar, in agonie. Barbatul avea vreo 40 de ani.O prietena de-a mea, fosta asistenta, il vede. Afara, erau alti batrani, pe o banca, asistand nepasatorila scena. Tanti Nina, le cere sa o ajute, sa vada despre ce e vorba si Sa sune la ambulanta. Un pensionar ii spune sa mai astepte putin ca nu o sa mai trebuiasca. Nina socata intreaba:'' Cum sa lasi un om sa moara?'' Se duce in casa, suna la ambulanta si coboara cu putin apa, zahar, si ceva de mancare. Barbatul facuse o criza de hipoglicemie, de foame. II da apa, zahar si omul incepe sa isi revina. Ii da sa manance putin. Apare si ambulanta si se ocupa de el. Adica acei pensionari care se plang peste tot pentru tot felul de probleme presupuse ori reale, cand sunt pusi sa reationeze si sa ajute pe cineva nu misca un deget, ba se uita impasibili la nenorocirea altora. ''Cum sa lasi un om sa moara?'' E ceva ce ma va urmari toata viata. In fata suferintei nu poti sta implacabil ca un spectator, indiferent ca e om ori animal, ca e cersetor ori bogatas, ca e copil ori om in toata firea.
Gabriela, Total de acord cu tine! Copil fiind, am văzut oameni mari încrucișându-și brațéle sau îmbulzindu-se ca la urs să vadă cum un ticălos își bătea nevasta..lumea este diversă . Și ciudată. p.s. dacă ai vreme, uită-te aici
Gabriela, Total de acord cu tine! Copil fiind, am văzut oameni mari încrucișându-și brațéle sau îmbulzindu-se ca la urs să vadă cum un ticălos își bătea nevasta..lumea este diversă . Și ciudată. p.s. dacă ai vreme, uită-te aici
Copil fiind, am vazut 2 tiganci batandu-se. Nimeni nu s-a bagat sa le desparta,nimeni nu a sunat la politie, dar toti se uitau ca la urs. De atunci am o aversiune fata de personajele de genul (ma refer la batausi) si fata de sosete rosii (ha, ha, ) - una dintere ele era desculta si avea o pereche de sosete rosii in picioare. In ceea ce priveste barbatii care-si bat nevestele si/sau copiii - fara cuvinte...........
Greu de înțeles lumea. Și mai ales reacțiile ei în împrejurări ca aceea despre vorbești tu, Carmen. Eu mă feresc de aglomerație. Din insinct..
Când îți citeam comenrariul , m-a sunat o colegă, îi spuneam de ce n-am putut scrie un cuvânt despre spectacolul susținut de către profesoare, pentru a strânge bani în ajutorarea copiilor dezavantajați de soartă..Când am ieșit de la teatru- în jurul unui fost coleg de catedră, se adunaseră copiii- clasa a VII_a( era noapte ). Fiecare spunea cum va ajunge acassă. Tocmai când m-am apropiat, un copil a spus: domnu profesor, pe mine mă ia mama! Dirigintele a răspuns: bine, atunci du-te cu mă-ta...
Mi-a dispărut din minte tot ce văzusem frumos în acea seară.
Bine te-am regăsit, Gina!
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani cu bucurii şi cu poftă de viaţă.
- - -
Ce să spun? Maestrul a avut dreptate şi tu ştii că aşa gîndesc şi eu; poate că a venit şi vremea faptelor, şi a trecut vremea contemplării de pe margine...
Bine ai revenit din orașul Vltavei!
ȘtergereSună bine urarea, o rețin!
Vremea faptelor? da, că de vorbit, toți știm, într-un fel sau altul.
Faptele chiar că ne diferențiază!
Posibil, dar greu de crezut. Cei ce fac rau isi iau toate masurile de securitate.
RăspundețiȘtergereEu am observat că,oricât de târziu, răul este descoperit.
ȘtergereDe exemplu, America. 1492.
ȘtergereNu sunt sigură că am înțeles- anul 1492 este momentul în care Cristofor Columb, traversând Atlanticul, ajunge în lumea Nouă, crezând că este, de fapt, în India..Din câte știu( istoria nu este punctul meu forte) el i-ar fi confundat pe băștinași, care erau strămoșii eschimoșilor, vânători veniți din Siberia, cu indienii.
ȘtergereMă puteți corecta, mă ajutați să înțeleg.
Am dat un exemplu de descoperire a raului. Nu e foarte clara originea amerindienilor. Aceea a siberienilor care au traversat stramtoarea Bering (in timpul unei glaciatiuni) acum 12-14000 ani, e numai o ipoteza (cultura Clovis). Se pare ca in America au existat civilizatii anterioare (o populatie non euroindiana)
ȘtergereN-am exclus răul, doar că nu cred în imposibilitatea descoperirii răului.
ȘtergereNu am fost clar. Nu descoperirea lui conteaza. Cum ar zice militianul: "Si la ce i-a folosit?"
ȘtergereRăul se face pe întuneric.
ȘtergereAm vazut pagina, dar cereti prea multa lucruri pentru un comentariu!
ȘtergereNu cer. Fiecare ”dă„ după cât îl lasă inima!!
ȘtergereDar si "arata ca nu esti robot"?
ȘtergereA fugit comentariul despre robot, nu mă întrebațí, că nu știu să răspund.. când văd anunțul ăsta , zău că rămân ca la dentist.
ȘtergereAsta-i culmea! Iacătă-l!!
ȘtergereBinele este universal, iar răul este relativ. De aceea, părintele relativității se referă la rău și nu la bine. Ideea ar fi că cei ce nu cobat răul să fie la fel de blamați ca și cei ce îl fac efectiv. Și ar mai fi posibil să se refere la germanii care nu au știut sau nu au zis nimic la cât rău le-au făcut unii evreilor, pe vremea lui Einstein. Ceea ce este politică și nu înțelepciune.
RăspundețiȘtergerePersonal, cred că este mai important să faci bine în viață decât să combați răul. Iar cei ce fac bine, fără să combată răul, ori să se opună celor ce fac rău, nu au niciun motiv să fie blamați sau ostracizați, nici de Einstein, nici de nimeni alticineva.
„Părerea mea” :)
De când mă știu , îmi plac basmele!
RăspundețiȘtergerePoate pentru că sunt construcții fabuloase, scorniri, aparent simple, în cuprinsul cărora personaje imaginare-zâne, feți-frumoși, oameni simpli, cu suflete frumoase- reprezentând binele, luptă cu forțele răului, simboluri nefaste ale naturii sau ale societății.Victorios iese binele, indiferent cât de puternic este răul.
Știți ce înțeleg eu de aici? că poporul, mare creator al basmului, este cel mai mare filozof.
El creează o lume paralelă celei în care trăim, o lume ideală, în care se poate evada,o lume în care binele triumfă totdeauna, în timp ce în realitate,răul câștigă teren..
Mai voiam să spun ceva, ceva din realitatea zilei- ați văzut că , de multe ori, ne surprinde binele? că ne-am obișnuit parcă să întâlnim răul la tot pasul.
Ne-am obișnuit cu forța răului??
Și aș mai avea, așa o nedumerire- se zice: bine faci, bine găsești..cu toate astea, de multe ori din binele făcut cuiva, iese la iveală răul.
Sigur că sunt de acord că este bine să faci bine!
Am convingerea ca bunatatea/rautatea ca si gradul de inteligenta se hotarasc genetic!Bunatatea si inteligenta pot fi modelate si amplificate prin educatie si aparate de rautate si prostie prin legi si justitie!La nivel macro,cei" ce nu vor sa intervina" sunt conducatorii,si cred ca la acestia s-a referit!Si nu intervin in cazul in care raul produce beneficii ...La nivel micro,e bine si cu "bine faci,bine gasesti",dar nu uita de "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti",sau "facerea de bine..."!Si ultimele ziceri provin probabil tot din multiple experiente personale...
ȘtergereCat despre povesti si lumea lor minunata probabil sunt o forma primara de psihoterapie pt. adulti!Faptul ca micutii se obisnuiesc cu binele vesnic invingator in povesti ii poate vulnerabiliza pe cei mai putin adaptabili atunci cand constata ca in realitate este de mult mai multe ori invers!
ȘtergereCa adult, ai nevoie să te întorci, din când în când , la farmecul poveștilor, pentru a-ți „alimenta ”copilul din suflet. Viața te poate abrutiza.
ȘtergereDespre copii și basme, eu am altă imagine- copilul învață să lupte cu forța răului, există rău, există șanse, sunt necesari prietenii.
Și învinge binele!
Dacă ar învăța că învinge răul, copilul ar fi un învins..așa i-am învățat pe elevii mei să creadă.
Totdeauna îți poți atinge ținta , doar luptând!
Sigur, cu timpul, omul află destule, viața oferă mereu provocări, nu?
S-ar putea să ai dreptate.
ȘtergereDar se întâmplă și „minuni„.
Am avut elevi, care într-o perioadă a lor- cam când se trece dintr-a șasea în clasa a șaptea, vârsta „ingrată„, erau excesiv de răi: bătăuși, agresivi fizic și verbal, ce mai! răi de tot.
Dintr-odată, în liceu sau unii, la facultate, au devenit așezați, buni, compătimitori , chiar afectuoși.
Sigur că toate sunt complicate, educația are rolul ei, pe urmă și societatea..
p.s. mă doare : pe cine nu lași să moară..am experiențe triste.
Vezi? suntem extrem de complicați.
Conducătorii? temă mult prea dificilă..
Ilpoate cineva combate pe badica Einstein?
RăspundețiȘtergereAsa ca"Mama lor" de oameni indolenti si nepasatori.
Da, dar este mult mai ușor să înjuri, decât să suporți înjurătura.
ȘtergereBuna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereSa fii bun si sa faci bine in jurul tau, este o mare realizare personala. Nu stiu de ce, doamna Gina, unii, aleg sa faca pe < durii > si sa raspandeasca rautate in jurul lor, stiind faptul ca rautatea duce la distrugere, la autodistrugere!
Cred ca de cele mai multe ori, nu se intervine cand cineva face rau, tocmai pentru a nu amplifica raul, ce tocmai se desfasoara...
Depinde foarte mult si de gravitatea raului savarsit... si de persoanele implicate. Dau doua exemple, din alte mii posibile: Cand vezi un parinte care-si snopeste copilul in batatie, cu siguranta oricine intervine. Dar cand doua matahale de barbati plini de ura, agresivi peste limita, se taie cu cutite sau alte arme albe, atunci, te feresti... cel mult anunti autoritatile, fara sa fi observat.
Asa cred eu.
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Este complicat- sigur că intervii când cel slab este agresat.Copiii și femeile sunt cele mai vulnerabile persoane.
ȘtergereÎntr-o noapte, am fost trezită din somn de ceva neobișnuit- zgomote, țipete.
Eram buimacă.
Am deschis fereastra, undeva, în gardul viu din fața blocului paralel cu blocul meu, două umbre loveau cu picioarele într-un trup care se zvârcolea. M-am obișnuit repede cu întunericul nopții și i-am identificat- erau vecinii mei de deasupra, care îl loveau animalic pe fiul femeii, un tânăr rebel.
Eram la mine în casă și totuși mă temeam- am sunat la polițe, era cam prin 90, cred.
Mi s-a răspuns, dar mi se cereau tot felul de date.
Am refuzat să le dau, dar am țipat la ei să vină. Au venit..
Povestea a continuat, l-am ajutat în felul meu pe tânăr, adulții s-au mutat între timp, dar el a ajuns mai târziu la închisoare.
Agresivitatea naște agresivitate..
Interesant subiect. Lipsa de reactie, indiferenta este distructiva. cati intelegem asta? Eu nu pot sta fara sa reactionez. Imi vine acum in minte o povetire de-a mea? ''Cum sa lasi un om sa moara?''Un amarat, boschetar, e descoperit cazut, pe trotuar, in agonie. Barbatul avea vreo 40 de ani.O prietena de-a mea, fosta asistenta, il vede. Afara, erau alti batrani, pe o banca, asistand nepasatorila scena. Tanti Nina, le cere sa o ajute, sa vada despre ce e vorba si Sa sune la ambulanta. Un pensionar ii spune sa mai astepte putin ca nu o sa mai trebuiasca. Nina socata intreaba:'' Cum sa lasi un om sa moara?'' Se duce in casa, suna la ambulanta si coboara cu putin apa, zahar, si ceva de mancare. Barbatul facuse o criza de hipoglicemie, de foame. II da apa, zahar si omul incepe sa isi revina. Ii da sa manance putin. Apare si ambulanta si se ocupa de el.
RăspundețiȘtergereAdica acei pensionari care se plang peste tot pentru tot felul de probleme presupuse ori reale, cand sunt pusi sa reationeze si sa ajute pe cineva nu misca un deget, ba se uita impasibili la nenorocirea altora. ''Cum sa lasi un om sa moara?'' E ceva ce ma va urmari toata viata. In fata suferintei nu poti sta implacabil ca un spectator, indiferent ca e om ori animal, ca e cersetor ori bogatas, ca e copil ori om in toata firea.
Gabriela,
ȘtergereTotal de acord cu tine!
Copil fiind, am văzut oameni mari încrucișându-și brațéle sau îmbulzindu-se ca la urs să vadă cum un ticălos își bătea nevasta..lumea este diversă . Și ciudată.
p.s. dacă ai vreme, uită-te aici
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2009/04/sa-ramana-intre-noi.html
Gabriela,
ȘtergereTotal de acord cu tine!
Copil fiind, am văzut oameni mari încrucișându-și brațéle sau îmbulzindu-se ca la urs să vadă cum un ticălos își bătea nevasta..lumea este diversă . Și ciudată.
p.s. dacă ai vreme, uită-te aici
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2009/04/sa-ramana-intre-noi.html
Copil fiind, am vazut 2 tiganci batandu-se. Nimeni nu s-a bagat sa le desparta,nimeni nu a sunat la politie, dar toti se uitau ca la urs. De atunci am o aversiune fata de personajele de genul (ma refer la batausi) si fata de sosete rosii (ha, ha, ) - una dintere ele era desculta si avea o pereche de sosete rosii in picioare. In ceea ce priveste barbatii care-si bat nevestele si/sau copiii - fara cuvinte...........
RăspundețiȘtergereCarmen
Greu de înțeles lumea. Și mai ales reacțiile ei în împrejurări ca aceea despre vorbești tu, Carmen.
ȘtergereEu mă feresc de aglomerație. Din insinct..
Când îți citeam comenrariul , m-a sunat o colegă, îi spuneam de ce n-am putut scrie un cuvânt despre spectacolul susținut de către profesoare, pentru a strânge bani în ajutorarea copiilor dezavantajați de soartă..Când am ieșit de la teatru- în jurul unui fost coleg de catedră, se adunaseră copiii- clasa a VII_a( era noapte ). Fiecare spunea cum va ajunge acassă. Tocmai când m-am apropiat, un copil a spus: domnu profesor, pe mine mă ia mama!
Dirigintele a răspuns: bine, atunci du-te cu mă-ta...
Mi-a dispărut din minte tot ce văzusem frumos în acea seară.