Nicolae Iorga
( așa o fi?)
Își scutură cerul barba căruntă, în
vălătuci de câlți pufoși, prea se răzgândise iarna, în trena ei de
împrumut. Așa se îmbracă sărbătorile adevărate, în belșug de alb,
pe ramuri, pe case, pe sprânceana pădurii.M-am trezit cu gândul la numele cald al mamei, voiam să-i duc crenguțe din bradul sub care i-am pus, ca în fiecare an, ca în fiecare clipă, toată dragostea mea.
Și m-am gândit la toți cei dragi care își serbează astăzi ziua numelui.
Mulți, știuți și neștiuți.
Am un gând de recunoștință pentru primii trei purtători ai numelui ION, cei mai cunoscuți ai scrisului- Creangă, Caragiale, Slavici.
Cum ar arăta lumea de astăzi, dacă ei ne-ar fi contemporani?
Ar fi Nică la fel de șturlubatic?
Nenea Iancu ne-ar zâmbi îngăduitor, asistând la neisprăvitul nostru carnaval de zile și de nopți, în căutarea unui răspuns la turmentata întrebare eu cu cine votez?
Nenea Iancu ne-ar zâmbi îngăduitor, asistând la neisprăvitul nostru carnaval de zile și de nopți, în căutarea unui răspuns la turmentata întrebare eu cu cine votez?
Sau, obosit de
atâta prostie, ar da plictisit din mână, în semn de curat/murdar..Mă gândeam la Popa Tanda , zău că i se simte lipsa, prea le-am încurcat de tot pe cele sfinte..
Și alte nume dragi îmi vin în minte- poetul, născut în noaptea sfântă de Crăciun, Ioan Alexandru, cu ale lui Imne de iubire , Ioan -Alexandru Brătescu- Voinești, nu-i așa că ți s-a făcut dor de Puiul lui, neascultător, privind cum cârdul de frățiori pleacă spre alte zări mai calde, în vreme ce el, rămas zgribulit, singur, la marginea drumului, își adună ghearele ca pentru închinăciune ?
Și nu i-am uitat pe alți trei IONI mari, născuți chiar ieri, 6 ianuarie, Ion Heliade Rădulescu- scrieți, băieți, numai scrieți, primul președinte al Academiei Române, al cărei membru fondator este, părintele unei gramatici românești, Ion Budai- Deleanu, ce ni se mai potrivește a lui, devenită prea a noastră, Țiganiada!
Și m-am gândit la mereu copilărosul și
alintătorul de doruri- Ionel Teodoreanu. Poate că doar întoarcerea în
paradisul Medelenilor, din Ulița copilăriei ne- ar îmbuna sufletele..
Pe
când era de-o samă cu Olguța, doamna Deleanu căpătase de la moș Gheorghe
un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei..Moș Gheorghe
îi ținuse loc de mamă și bunic. El alungase tot atâtea lacrimi pe
cât deșteptase zâmbete și-nviorări pe chipul ei ..Și ea fusese odată „duduița moșului„.Acuma
era Olguța..//La Medeleni,
pg. 298.
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează numele!
Și un dar muzical-
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează numele!
Și un dar muzical-
darul Gabrielei
Am vizionat de sarbatori ,,Amintiri din copilarie "in regia Elisabetei Bostan.Si ma gandeam ca un astfel de film ar trebui sa fie film de colectie in casa fiecarei familii. Numai ca nu mi-am putut alunga intrebarea daca oare copiii din ziua de azi ar simti aceeasi emotie care ne copleseste pe noi retraind nazdravaniile lui Nica :).
RăspundețiȘtergereLa multi ani cu sanatate si bucurii, Gina! Un An Nou bun iti doresc!
Ce bucurie îmí aduci, Anielle!
ȘtergereȘtii, copiii„gustă „tot mai puțin din lumea lui Creangă, ei trăiesc altfel, le este greu să-și însușească elementele de vocabular, jocurile și jucăriile lor sunt sofisticate, personajele scriitorului humuleștean le par străine.
Am fost , în urmă cu doi ani, fîn Moldova lui Nică. După vreo treizeci trecuți. Am simțit aceeași mare bucurie, am întârziat în Complexul Muzeal de la Humulești câteva ceasuri. Mi se terminase filmul, mi-a promis cineva și nu s-a ținut de cuvânt.. Voiam să am atmosfera aceea, care, chiar dacă nu este construită după toate regulile designului modern, are ceva special- parfumul copilăriei.
Și asta este tot ce putem păstra în suflete- paradisul copilăriei!
Te aștept cu mare drag!!
La multi ani tuturor Ioanelor si Ionilor!
RăspundețiȘtergeredacă aș fi fost Ioana..
ȘtergereMI-a placut postarea ta. Ma uit cat de actual este citatul tau. Ma intreb din ce in ce mai des daca nu cumva ne invartim in cerc, fara a vedea vreo iesire din situatia noastra. Cati oare din cei care merg la biserica au credinta in suflet si nu sunt doar practicanti ai ritului bisericesc?
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa urarea ta, adresata Ionilor din literatura romaneasca si celor dincolo de paginile cartilor. ''La multi ani, Ionilor si Ioanelor''
http://www.youtube.com/watch?v=4siIJj4ZToM
Mulțúmesc pentru dar, Gabriela!
ȘtergereDespre credință să discutăm. Am spus în mai multe rânduri că este ceva absolut personal.
Cineva m-a contrazis,nu insist, dar continui să spun că fiecare își are simțămintele sale , pe care nu trebuie să și le facă publice, pentru a arăta lui x sau lui y că le are.Credința se trăiește tu cu tine, eu așa cred.
Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute m-a uluit.. lumea calcă în picioare sufletul omului, intimitatea lui.
Ce văd eu, ce înțeleg?
EDUCAȚIA este esențială.
Dacă ea lipsește, suntem mult prea sărăci.
Nu stiu la ce te referi, cu intimitatea. Nu am urmarit presa pentru ca ma dezgusta modul in care se face jurnalism, azi, in Romania. Inainte citeam presa, eram la curent dar de o vreme incaoace m-am cam saturat. Eu invatasem, ca a fec jurnalism pentru rating ori pentru ca se vinde ziarul se numeste ''prostitutie de presa''. Nu spun ca nu sunt profesionist si oameni de buna credinta dar ei sunt orientati dupa ''politica trustului media '' la care lucreaza. Dar asta e alta poveste. :)
RăspundețiȘtergereDespre credinta, eu cred ca, e parerea mea si sentimentul meu, credinta e ceva ce porneste din suflet, nu ceva de facut parada. Nu e exhibitionsm, e spiritualitate, regasire in raport cu Dumnezeu. Cand ma duc la biserica, o fac cand e putina lume. Nu ma intereseaza cine vine, ce popa canta. Acolo e o oaza de liniste pentru sufletul meu. Pe Dumnezeu il porti in suflet, in gand si in ceea ce fac in fiecare zi. Asta inseamna sa fii credincios. A iubi, si a-l iubi pe Dumnezeu, nu se face la comanda. E un izvor limpede in interiorul nostru. Iubesti fara norme si conditii. Si nu sunt de acord cu rascumpararea pacatului prin plati. Banii nu cumpara moralitatea ci o vand.
RăspundețiȘtergereÎncep chiar cu ultimul comentariu, pentru că exact asta este și atitudinea mea- credința se poartă în suflet, nu se cumpără, nu se arborează.
ȘtergereNu discut atitudinea altora.
Merg rar la biserică în înghesuială, îmi place atmosfera de la Înviere!
În rest, prefer să merg singură, acolo unde vreau, atunci când simt.
Este opțiunea mea.
Despre relația ”biserică„/bani„ nu vreau să dezvolt tema, pentru că n-o înțeleg.
Nu-i înțeleg cei care folosesc banii, ca un fel de pact cu Divinitatea..
Dacă nu mai citești presa noastră și nici nu te uiți la tvr înseamnă că n-ai văzut cel mai stupid „spectacol „ cu putință , pe care televiziunile l-au făcut, transmițând/răstălmăcind/intrând cu bocancii în intimitatea celui care a fost Sergiu Nicolaescu.
ȘtergereCel mai grotesc mod de a „comemora„ imaginea unui cineast celebru.
Care, până la urmă, a fost un om.
Buna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereM-au emotionat foarte mult gandurile dumneavoastra pe care le-ati asternut aici si care s-au indreptat spre, mama dumneavoastra si-am lacrimat si spre oamenii importanti, care v-au calauzit, oarecum, pe drumul vietii spre implinirea profesionla.
Va multumesc din suflet pentru acest, semn de recunostinta, fata de acesti Mari Oameni!
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag!:)
Mama este icoana mea, dragă Ștef!
ȘtergereCelelalte nume chiar sunt „cărări de lumină, a căror aducere- aminte ne îmbogățește.
Seară frumoasă și ție!
Am vazut numai cateva ecouri pe bloguri. Dar ma asteptam. Deja am spus de ce. Cunosc cum este presa de azi. Totul e barfa iar intimitatea fiecaruia e zdrobita, pana se alege praful. Discutam pe un alt blog,http://mirceavladut.wordpress.com/2013/01/05/definitie/ despre respect reciproc.Din pacate, in Romania e acuta lipsa de respect. Si tot ce s-a intamplat zilele acestea dovedeste asta din plin.
RăspundețiȘtergereDacă aș fi făcut o statistică în legătură cu cel mai folosit cuvânt afișat pe toate televiziunile a fost „scandal„. Culmea! Nimeni n-a provocat niciun scandal. ”Găselniță„ jurnalistică.
ȘtergereApar niște tipe care iau niște mine de „înmormântare „ și spun aceleași bazaconii. Dialogul se poartă între respectivele jurnaliste și sora regizorului, o doamnă respectabilă , foarte bolnavă, pe care n-o lasă deloc în pace.
Au înnebunit, pur și simplu, se întrec în a întoarce trei vorbe pe toate părțile.
Credinta se transmite,se evoca prin viu grai si orice alta cale cu putinta,altminteri este ca si cand te lepezi de Iisus.
RăspundețiȘtergereLasa-i pe cei care doar braveaza prin credinta pentru a-si etala mai stiu eu ce grad de spiritualitate,e altceva.
Cum am fi mostenit spiritualitate daca inaintasii ar fi tinut harul simtirii sfinte ascuns in inima.Credinta oricum e saraca la oameni...cu atat mai mult deci trebuie intarita prin Marturisire in anumite momente cand tresalta acel ceva sublim in noi.Desigur fara exaltari reverentioase,propaganda,artificii etc,etc
PS.Iisus nu este copilul tau,tu esti copilul Lui!
Viata privata o corelam cu intimitatea,trairea sfanta se acorda mai cu seama cu Marturisirea spre aminterea altora,de la inima la inima.
Se întâmplă ca la acest început de an să am mai multe incertitudini decât ieri/alaltăieri sau în anul trecut.
ȘtergereMare lucru nu înțeleg din ce fac și din ce spun oamenii.
Mă întorc către firul de lumină pe care îl am.
De dimineață, am citit Maica Tereza-
„Avem nevoie sa-L gasim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi gasit in zgomot si neliniste. Dumnezeu este prieten cu linistea. Priviti cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in liniste; stelele, luna si soarele, cum se misca in liniste… Avem nevoie de liniste ca sa putem atinge suflete.„
EA are o vorbă ( redau ce am reținut) Isus a spus să-i iubim pe semeni, dar nu să iubim toată lumea.
Fac și eu ce pot.
Iisus nu vrea doar sa-L cauti personal cu inima,este insuficient,este un imperativ sa il Impartasesti ,sa-L Cuvanti,sa-L Aperi cu toata inima!
ȘtergereA fost Rastignit pentru fiecare dintre noi!Nu personal pentru cineva.
Maica Tereza si-a Marturisit cautare,credinta,nu a pastrat-o drept souvenir undeva intr-un sertar al inimii ei.Apoi la ea, faptele primeaza!Dar a si scris minunat pentru numele Lui!
Ce spune in ce ai scris in final ,este o vorba a ei,nu este scris asa ceva in Biblie.Personal o traduc ca un aforism... sa iubim baremi putin ca tot am iubi mai mult!
Iubirea totusi nu se economiseste,se inmulteste daruind.La fel credinta.
La capitolul iubirea de aproapele tau,Biblia da clar de inteles,aproapele tau este cel ce are nevoie de ajutorul tau!...consider astfel ca cel mai mare pacat este sa poti ajuta,si sa nu o faci!Iar fiecare are nevoie de ajutor in felurite moduri.Asta uitam mereu.
Încerc nu doar să înțeleg.
ȘtergereCitesc din Biblie.. așa pot. Uite, am deschis la întâmplare-Noul Testament, Sfânta Evanghelie cea de după Matei, capitolul 6„
5.Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, când în picioare, să se roage, ca să arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: își iau răsplata lor.
6.Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție„.
Asta am tot spus..
Dupa cautarea spiritului in camara tainica a sufletului,vine proba marturisirii celor traite,restitui lumii fructul cunoasterii si simtirii tale indumnezeite.Atat cat este.
ȘtergereAi avut o experienta minunata intr-o zi in care ai simtit pe Dumnezeu,o anume chemare,traire speciala,povestesti lumii despre!Mai cu seama cand ai si har de a scrie.
Tu spui ca nu vrei sa discuti,e personala credinta!Ca si cand ar fi un obiect de arta dintr-o colectie particulara.Pana si acelea se inscriu uneori in circuite expozitionale prin muzeele lumii....
Da, am avut mai multe experiențe, dincolo de care am simțit ceva absolut extraordinar.
ȘtergereAm și povestit unor persoane apropiate.
Dacă nu le fac publice înseamnă că sunt egoistă? că vreau să mă bucur doar eu de cele petrecute?
În niciun caz nu văd în credință ceva de ”purtat „ca un obiect de muzeu, cum spui.
Poate că ai dreptate, dar ..suntem diferiți, ceea ce cred că este absolut normal, nu?
Nu se pune problema de diferenta,nu se pune problema despre dreptatea/nedreptatea mea sau a ta,aici sunt norme si teze crestine fundamentale,experienta venita,transmisa,mostenita din vietile sfintilor,istorie,cultura,traditie sacra milenara...noi trebuie sa ne de dam dupa ele,sa primim, nu viceversa.Riscam altminteri sa-L cream noi pe Dumnezu dupa chipul si felul nostru decazut....
ȘtergereAltminteri,vorba lui Tutea ,"cum sa fie creatura ,Creator?!"
Dumnezeu inspira,omul expira....iata sensul primordial si unitatea cosmica intre Dumnezeu si Om!
Încerc să țin pasul cu tine. Nu-mi este simplu.
ȘtergereNu cu mine...eu doar am semnalat un aspect fundamental.
ȘtergereInvatam mereu,impreuna si in ritmuri diferite,cu bune si mai putin bune...bunavointa,pace si inspiratie sa fie!
Doamne ajuta!
Da, învățăm împreună (chiar și) din greșeli.
ȘtergereȘi unii de la alții.
Mulțumesc!
Eu am plecat din tara pe la mijlocul anilor ´90. Cand dupa ceva timp am venit "acasa"- inca era casa pe atunci- m-am mirat foarte tare sa vad oameni pe strada ca se inchina cand trec pe langa o biserica. Pentru mine aceste "inchinaciuni si temenele" sunt cumva trase de par. Parerea mea este ca fiecare ar trebui sa arate prin felul lui de a fi, de a reactiona, de a ajuta, cata credinta sau frica de Dumnezeu are. E pacat ce scoti din gura si nu ce mananci. E pacat sa treci pe langa un suflet nevinovat si singura reactie pe care o ai e sa dai cu piciorul in loc sa ajuti. Da bani si daruri celui care n-are dupa ce bea apa si nu preotului care nu este interesat decat de bani si de ingrosarea matului. Cel putin ata e parea mea. Si ca sa termin ca tine, draga Gina, interb si eu: tu ce crezi?
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu cadura, iscalesc cu prenumele si iti povestesc alta data cum e in tara exactilor ( cum ai numit-o tu in decembrie ) Carmen.
Bine ai venit, Carmen! Chiar mă bucur că pot să-ți spun pe nume!
ȘtergereCe cred eu? am mai spus- eu ”trăiesc„ credința în felul meu. Este a mea! doar a mea!
Mă impresionează durerea oricui, chiar a dușmanilor, și am , am avut, asta este lumea.
Dăruiesc din tot sufletul! nu pot să trec nepăsătoare pe lângă suferința cuiva..dar, de la o vreme, văd persoane suferinde, „supervizate„ de undeva, dintr-un colț de stradă, de după un zid, văd țigăncușe de 15/16 ani, pe vreme rece, ploioasă, ținând la piept câte un copilaș. Reacționez pe moment- dau -un măr, o chiflă..este mult prea complicată lumea.
Anul trecut, am mers în tren cu două doamne- mamă și fiică, fiica , profesoară de religie, de vârsta mea. Citeau cărți religioase.
Eu citeam „Cartea neliniștirii„, de Fernando Pessoa.
Nu știu cum s-a întâmplat, am început să vorbim, eram după o experiență care mă tot ”apăsa”.
Ambele au spus cam în același timp- nu ai voie să spui nimic din ce crezi despre preot, indiferent ce face.
El este slujitorul Domnului.
Vezi? cam asta este.
Sau măcar o părticică din problemele mele.
Aștept să-mi povestești!
Cu mult drag!
A nu face cruce in fata unui lacas sfant,e ca si cum ai intalni un cunoscut pe strada si nu l-ai saluta!Si desigur mult mai rau.Biserica este Casa lui Dumnezeu,un Simbol ce leaga prin arhitectura si riturile ei pamantul de cer,lumea de Creator.
ȘtergereFatarnicia este alt aspect,hai sa nu amestecam fariseismul cu gestul cuvenit, salutar crestin!
Sper ca doamna Carmen să citească spusele tale.
ȘtergereEu mă închin! O fac din tot sufletul!
Pt. Modart
RăspundețiȘtergereIti dau dreptate, dar asa cum am spus mai sus, au am plecat din Romania la mijlocul anilor 90. Revolutia a avut loc in 89 ( sunt deci cativa ani la mijloc ) iar eu nu-mi amintesc sa fi vazut pe cinava de atunci pe strada sa sa inchine in trecere pe langa o biserica. Poate si datorita faptului ca traiesc aici si nu in Romania, dar chiar nu consider un gest necrestinesc sa trec pe langa biserica si sa nu ma inchin. Pentru ca Dumnezeu e sus si vede, sunt sigura ca ma va ierta - exista pacate mai mari din cate stiu eu - iar eu nu pot sa cred ca toti care se inchina ( am vazut multe exemplare ) o fac din credinta ci mai mult din obisnuinta.
In afara de asta nu am vazut acest obicei decat la noi, ori sunt ceilalti ( catolici, protestanti, etc. )nu tot crestini??
Carmen
Carmen,de ce te intereseaza ce fac altii,de fatarnicia lor... ca isi fac cruce la biserica dar nu dovedesc credinta prin fapte?Ori despre atitudinea de pe la altii?
ȘtergereFiecare raspunde pentru atudinea sa,nu exista scuza de genul:"pai asa faceau Doamne si altii"
Fireste ca exista pacate mai mari.Apoi,nu problematizam despre ca pacat.
Ideea era ca nu se cade sa treci pe langa o biserica fara sa saluti.Cum? Facandu-ti cruce fata de Crucea ce o incoroneaza simbolic ca lacas sfant si bine ar fi si cateva vorbe simple inainte sau dupa,precum rugaciunea inimii;"Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,iarta-ma pe mine pacatosul",sau orice simti liber pe moment.
Eu uneori ma pomenesc ca imi fac cruce in fata unui peisaj minunat.Si exclam:Doamne!...sentimentul de adoratie catre Cineva este in noi!Si te simti mult mai relaxat,multumit si mai bine astfel.
ps; Foarte rau daca prin alte parti s-au laicizat astfel,incat nici cruce nu-si mai fac trecand pe langa o biserica.Cand intri ,nu-ti faci cruce?Daca nu intri,baremi atat se cuvine ,o cruce simbolica de confirmare ca esti Viu