miercuri, 2 ianuarie 2013

(în ) capitalism



 Familia avea rosturi precise, bine știute de toate rudele. De sărbători,  neamurile se adunau, pe rând ,  nu doar la bunici.Telefoanele se auzeau  doar prin primării, oricum , lumea  nu avea habar la ce folosesc, distanțele între sate nu erau chiar de neluat în seamă, funcționa totuși  ceva special care făcea  ca noi toți, de la mic la mare, să petrecem împreună.//
Revelionul era altceva- părinții mei se distrau împreună cu alte familii de aceeași vârstă la Căminul cultural.
Fiecare își aducea de acasă tot ce pregătise din porcul tăiat înainte de Crăciun, vin, din mica  podgorie proprie, cozonac pe întrecute! Muzica era  responsabilitatea primarului.Taraful de la Obislav.
Mama își răsucea părul cu drotul. Peste rochia de stofă, neapărat ilicul de catifea cu mărgele.
Cizmele tatei, oglindă, nu alta!  Pălărie neagră de fetru!
Dormeam iepurește, la întoarcere, mama trebuia să-mi povestească  tot, cu lux de amănunte.

Am rămas cu ideea petrecerii revelionului în afara casei, într-un loc unde lumea se distrează. Nu las lucrurile pe ultima sută de metri, în speranța că doar așa pot evita îmbulzeala , dar și pentru că vreau ca totul să fie frumos.
În  2010, am ales un restaurant situat în mijlocul pădurii,  mă gândeam că o să ningă, peisaj de poveste, lumea  întâmpinând  anul nou  la lumina lunii.
Împărțit în- nu-știu - câte compartimente: sala  ovală,  sala verde, sala vânătorilor, sala trofeelor, sala regală etc, cu chiu cu vai, patinând printr-o curte întunecată, am ajuns la locurile noastre..n-a fost să fie  ce credeam, viața merge mai departe.
În 2011,  reclame la tot pasul, care mai de carte mai îmbietoare. Am ales un local în care  o văzusem mireasă pe fiica unei colege, preț piperat, obrazul subțire cu cheltuială se ține. Am văzut și masa,  situare perfectă, departe de bubuiturile boxelor. Asta, la începutul lui decembrie.
Socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, altă masă, alte locuri, în față un stâlp mare, cenușiu, patroana, în rochia ei cu trenă lungă de culoarea  vântului, vorba cuiva, are niște explicații halucinante, orele trec,  bubuituri   să ne spargă timpanele,  a venit și pepe, proaspăt divorțat, cucoanele erau în extaz, numai iubirea, doar iubirea, o doamnă cu părul  galben până în brâu cântă pe la mese, domnii îi pun bani, care pe unde găsește loc, a venit dimineața, am  privit partea plină a paharului, că  nu trebuie să intri  în noul an cu inima  neagră..
Decembrie 2012- local central,  petrecusem   câteva mărțișoare cu  toate colegele de cancelarie. 250  de lei/ persoană, bucate alese, băuturi( 80 de lei), măi,  să fie, până dimineața, ăștia  vor să fie toată lumea  lată. Masă rotundă, patru persoane, lângă fereastră, o să vedem  jocul de artificii,  fără să ieșim în stradă, cer o chitanță și bine am făcut, că   doamnei  de la calculatorul mult prea obosit de atâtea promisiuni nu-i trecuse prin minte că în schimbul unei sume normal este să eliberezi  un bon, ceva.
Soșește seara mult așteptată, la garderobă aflăm că  masa este dreptunghiulară,  opt persoane, imediat  după ușă. 
Înghesuială mare  pe mese, sticle și bidonele, înghesuială și mai apoi la dans,  boxele, o nebunie, momente mult prea triste cu un  fost actor de la revistă, doamne, ce face omul pentru un ban..
Într-o pauză, aflu de la una dintre doamnele de la masă că patru dintre noi am plătit biletul cu 250 de  lei, ceilalți patru cu 200 de lei. Nu sunt eu prea curajoasă, dar nu suport  păcăleala așa, pe față, îl abordez pe patron, nu se scuză, cum nu s-a scuzat nici că și-a permis să schimbe locurile,  promite  restul pe care ni-l datorează. Vremea trece, îl abordează și  soțul celeilalte doamne, în sfârșit, la prima oră din 2013  am  găsit sub paharul de șampanie 100 de lei. Tot este bine, spune cineva, i-ați primit, nu i-ați dat..păi da, îmi zic, așa pentru mine.
N-aș fi povestit  pățaniile ultimelor revelioane, dacă n-aș fi văzut aseară  cum , vrând/nevrând, șase sute de olteni  au devenit bucătari, deși veniseră într-un restaurant să petreacă.
Pentru cine nu știe, aflați că oamenilor li s-a dat mâncare stricată, în schimbul  a câte 200 de lei..
 Sigur că soluția invadării  cămării , spart farfurii și pahare  capătă gust de  mahala, dar mă întreb și eu ca tot omul: oare domnii ăștia îmbogățiți,  doar ei știu cum,  cred că toți  care le trec pragul  și  scot din buzunar cât li se cere pentru a petrece  acolo cea mai frumoasă  noapte din  an  sunt cei mai fraieri  de pe lume?
 Cine mai face ordine?
p.s.  să nu crezi că  sunt indiscretă dacă te întreb cum a fost  revelionul tău..


și niște  legende- 
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/01/printre-povesti.html

25 de comentarii:

  1. Da! Dar eu am facut un Revelion discret. Departe de "tzepari". Desi cea mai buna cafea se ia de la "automat" si se bea in parc (pe timp de vara), eu o beau la ibric (personal). Intorcandu-ma la Revelion, eu prefer cozile la Hiper-Giga-Super Market la "materia prima". La restaurant nu stii niciodata cu cine te insotesti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă spun pe cuvânt, că nu doresc să aflu mai mult vrea să-mi spună cineva.

      Despre restaurant, părerile ar fi împărțite. Rossini zicea„dați-mi o listă de bucate și o pun pe note cât ai bate din palme„!
      Ce ziceți de asta?

      Ștergere
  2. PS In dreapta sus am "pagini". Acolo am pus poze de azi.(poze - 2 ianuarie 2013)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știți că stau rău cu tehnica, asta, ca să nu zic altfel. Am apreciat niște poze speciale,trebuia să le văd din altă perspectivă?

      Ștergere
  3. Nu. Este bine sa vedem orice din perspectiva noastra, personala. Aderarea la pareri ce nu ne apartin ne fac simpli snobi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ați observat că m-am descurcat, v-am și lăudat.
      Din perspectivă proprie.

      Ștergere
  4. Multumesc. Din orice perspectiva. Sau nu. Na ca m-am incurcat la raspuns!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei, eu nu ma pot lauda cu experientele de Revelion. De doi ani sunt in Germania si l-am facut acasa, la televizor ori la calculator, vorbind cu rudele si prietenii din tara. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabriela,
      Eu cred că este normal ca noi, oamenii, să avem modalități diferite de a aborda același eveniment.
      Sunt mulți factorii care stabilesc asta.

      Să ai o seară frumoasă!

      Ștergere
  6. La mulți ani! Să ai un an bun, în care toate speranțele să devină certitudini!
    Am petrecut foarte bine, la munte, într-un cadru foarte restrâns.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce frumos, zăpadă, schi, săniuțe!

    La mulțí de gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  8. La mulţi ani, Gina!
    A fost o seara cu peripeţii dar până la urmă contează că aţi fost împreună
    Acum 20 de ani petreceam Revelioanele cu gaşca de prieteni, acasă când pe la unii, când pe la alţii. Apoi ne-am răspândit care încotro şi de vreo sapte ani, de cand avem copil, chiar preferăm să sărbătorim acasă, în familie.
    După 1 -2 noaptea ne retragem la culcare cu toţii, cea mica mult mai devreme (ea are alt ritm, nu rezistă)... Şi a doua zi e mai placută, parcă, dacă nu o începem obosiţi.
    Am petrecut odată, demult, un Revelion in Austria, într-o familie de vienezi care nu sărbătoreau trecerea în Noul An atunci, seara. Mai exact, cei mai vârstnici din familie şi-au respectat obişnuitul program de somn, iar tinerii s-au retras în camera lor cu o sticlă de şampanie şi un casetofon, ascultând Abba. Ne-au invitat si pe noi, doar că eu am avut în noaptea aceea neşansa să fac cunoştinţă cu prima mea criză de rinichi, care m-a ţintuit la pat. Nici n-a fost, astfel, un revelion, ci o agonie de câteva ore. Apoi a venit Anul Nou şi am dormit un somn dulce până dimineaţa. Gazda cânta la orga bisericii din mica suburbie şi dimineaţa am fost invitate, eu şi prietenele mele, să asistăm la slujba de Anul Nou. A fost cu adevarat sublim. A fost altfel. Apoi am mâncat cu toţii la masă, împreuna, un singur fel, friptură de porc cu marmeladă de afine. A fost cea mai delicioasa friptura din viata mea, iar acasă ne-am cumparat gem de afine de la alimentară, ca să ne amintim magia a ceea ce trăisem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mulțí ani, frumoasă acuarelă!

      Sigur că știu cum este când sunt copiii mici- jumătate din anii de familistă i-am petrecut acasă, cu ei. Cred că au fost anii cei mai frumoși.
      Apoi, copiii și-au luat zborul, asta-i viața!

      Ce experiență ai avut în Austria! vezi cât de diferiți suntem, cât de diferite sunt reacțiile noastre în legătură cu un eveniment.
      Uite, eu n-am fost niciodată în centrul orașului, unde se adună lumea să petreacă.
      Nu-mi plac aglomerațiile,nu mă simt „eu „ în mijlocul unei lume necunoscute..
      Ador să văd lume veselă!

      Să ai un An bogat, frumos, cu multe bucurii!

      Ștergere
  9. Mulţumesc, Gina!
    Într-adevăr, a fost o experienţă marcantă!
    Oamenii acestei lumi sunt foarte diferiţi, dintotdeauna m-au fascinat şi mi-a placut să-i observ!... Astfel, am învăţat că “se poate în multe feluri”, cum ii mai place tatălui meu să enunţe, uneori.
    În aglomeraţie nici eu nu ma simt chiar la largul meu, ne asemanăm! ;)
    Te sarut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am avut șansa de a mă afla într-o altă țară de sărbători. Mi-ar plăcea să văd lume multă fericită.
      Știi ce am constat? la noi, chiar ieri seară- dansau, de fapt, mai degrabă fiecare se mișcă în felul lui, beau, mâncau oamenii, dar nu se priveau în ochi.
      Nu știu de ce se întâmplă asta, dar lumea este mult prea îngândurată.
      Mimează bucuria.
      Poate că m i se pare..

      Ștergere
    2. Faptul ca oamenii nu se mai privesc in ochi este cu adevarat grav!... Este ca si cum ar fi murit.
      E o observatie interesanta, am sa fiu si eu mai atenta, sa observ acest detaliu esential, care spune totul despre cei din fata noastra!

      Ștergere
    3. Da, caută-le privirile!
      Apoi, discutăm!

      Ștergere
  10. LA MULTI ANI ,DOAMNA DRAGA!
    La fiecare inceput de an ,mintea si sufletul nostru creeaza sperante,visuri,ganduri.Anul ,cu multele lui zile,ore, clipe incearca sa ni le satisfaca,daca si noi ii suntem alaturi.Mai apar si clipe,ore zile cand totul parca e pe dos,dar tot de viata apartin...Le ducem cu noi...
    Asa si cu Revelioanele...
    Parintii nostri au petrecut asa cum stiau ei mai bine.Ce-mi place cum ai redat acele momente.Par decupate din filme.
    Primele mele baluri au fost alaturi de parinti.Era ata de frumos.Ii vedeam cum danseaza,ne vedeau cum dansam.Muzica era in ton cu distractia,nici prea tare,nici prea veche,nici prea nouavalsuri,tangouri,cate un Semnal M,ABBA,dar si nelipsitele csardasuri...
    Pana dimineata...
    A venit timpul sa ne organizam si noi,tinerii din sat,Revelionul.Caminul Cultural nu era pentru noi,asa ca ne faceam ordine in vreo casuta nelocuita,dar intretinuta(avea rostuiala de pamant pe jos,lavite vechi,pereti varuiti in alb sau albasrtu...chiar azi vorbeam cu fratele si sora mea meu despre acei ani),baietii mai mari se ocupau de caldura ducand lemne cat sa ajunga pe doua zile,fetele duceam platouri cu bunatati,apoi cineva se ocupa si de muzica si totul era cat se poate de frumos.Nu ne costa nimic si petreceam doua zile,ca doar mancare ramanea,iar muzica era pepozitii:)
    Au trecut si acele vremuri...
    Apoi au venit Revelioanele petrecute alaturi de micutii mei,care rezistau cat rezistau,apoi picau la datorie.Fiind 5 ani intre baieti,multe astefel de"petreceri"am pregatit acasa.Ce-i drept ,pe langa noi se mai alaturau cand vecini,cand prieteni.Tin minte ca avand antena parabolica,aveam si Revelioanele occidentalilor,cu muzica lor,asa ca ne petreceam putin mai altfel,iar Sorin fiind un mare iubitor de muzica buna nu lasa nimic la voia intamplarii;eu ma ocupamde meniuri si copii:).
    Baietii au crescut,asa ca de cativa ani,alaturi de un grup de prieteni incercam variante de Revelioane,ba la Camin,ba la cabana unuia dintre noi,dar de trei ani suntem clientii fideli a unui restaurant din Beius,un orasel apropiat,unde parca suntem o familie mare,mare.Patronul ne cunoaste,orchestra face parte din grupul de prieteni,mancarea e pe placul tuturor,nici prea sofisticata,nici comuna.:)Anul trecut au incercat cateva feluri mai aparte,dar nu toti "clientii" au fost prea incantati,asa ca anul acesta au pregatiti meniuri pe gustul tuturor.Buna dispozitie a facut ca orele dintre ani sa se scurga frumos,in ritm de muzica buna,cu servire ireprosabila,alaturi de prieteni de toate varstele..Am fost cam 200.:)
    Si pentru ca majoritatea erau maghiari,am numarat de doua ori trecerea dintre ani.Prima data a curs sampanie,iar a doua oara ne-am indulcit cu un minunat tort cu fructe.
    Sincer,nu cred ca mi-as dori alt fel de a petrece Revelionul.Imi place sa stiu ce ma asteapta.
    Anul acesta l-am inceput cu dreptul,alaturi de prieteni,in loc bun,cu bunatati pe masa,cu bani in buzunar,nu multi,dar tot bani se numesc(ma rog,in poseta:) ),avand ganduri pozitive si speranta in suflet.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lumea ta, dragă Angi, se rotește după niște reguli clare- multă ordine, echilibru și acel romantism parcă studiat. Sau croit , cât să creeze armonie fără excese.
      O anume influență vestică, preluată nu de astăzi, ci de un „ieri„ cuminte, așezat, așa cum sunteți voi.

      Ieri am scos ilicul mamei din locul unde îl păstrez, catifeaua- îți dai seama, are mai bine de vreo cincizeci de ani, era din zestrea ei-este intactă, moale, curată, lipsessc multe mărgele, eu le-am scos, aveam optsprezece ani, mi-am făcut o rochiță corai cu monogramă.
      Ce păstrez eu din imaginea părinților plecând la petreceri, nunți și baluri- o fotografie și AMNITIRILE , legate frumos în gânduri, cu fundiță roz.
      În familia mea, toată lumea dansa! Toată lumea cânta!
      Despre mama, rudele ziceau„dansează ca pe farfurie„. N-am prea înțeles eu, mulți ani cum vine chestia asta..dansa ușor, plutea!
      Avea un cântec preferat„zărzărea, zărzărea„.
      Tata cânta la muzicuță . M-a învățat vals și multe romanțe- una cu„ un marinar amorezat„, cântam cu el și plângeam, încercând să-mi imaginez cum a rămas iubita lui/pe malul oceanului.

      Am avut și eu partea mea de revelioane„în câte o căsuță„, vreo trei/patru, adică în anii de liceu- prietenele mele de atunci s-au răspândit , care încotro, băieții, de asemenea.

      După ce m-am măritat, ne-am cumpărat magnetofon, de fapt, au fost câteva magnetofoane, primul era „Tesla„. Câte petreceri! Ce muzică!pe rând, pe la fiecare.
      Atunci îl aveam doar pe fiul cel mare, îl „căram „ cu noi sau veneau prietenii noștri cu copiii, dormeau pe apucate, se zbenguiau cât rezistau.
      Copiii de atunci sunt - unii în București, alții în America sau în Canada.
      Părinții lor- unii au trecut mult prea repede în lumea umbrelor, alții s-au separat, unii s-au închis în ei , uitând de frumusețea vieții.

      Încerc , atât cât pot, ca măcar în ultima seară dintr-un an și prima din celălalt- să-i iau și să-i dau vieții ceea ce are ea mai frumos- clipa.
      Te îmbrățișez cu drag!

      Ștergere
    2. p.s. m-am gândit la ilicul mamei-dacă bunicul i l-a dăruit prin 40,când era domnișoară, are 72 de ani..

      Ștergere
    3. Stiu ca vei avea mare grija de acel ilic datator de amintiri.
      Practic e o bijuterie de familie.

      Ștergere
    4. Este mai mult-este Mama mea tânără și frumoasă!

      Ștergere
  11. Nu mi-e rusine s-o spun, doamna Gina, cu toate ca ador muzica si dansul, eu nu sunt o persoana petrecareata. Particip cu mult drag, la evenimente speciale ale rudelor mele sau ale prietenilor mei.
    Revelionul si alte sarbatori le-am petrecut mereu in familie, de cativa ani incoace... si nu-mi pare rau. Asa ma simt eu cel mai bine.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Nu știu cum , dar intuiam că tu ai o lume interioară bogată și frumoasă- mult mai intensă decât cea reală.

      Seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere