nu trăim sentimente

care ne transformă,  ci sentimente  care ne sugerează ideea de transformare. De pildă,  iubirea nu ne purifică de egoism, dar ne face să-l simțim și naște ideea unei patrii îndepărtate, unde acest egoism  nu și-ar mai găsi locul.

Albert Camus, scriitor, dramaturg, filozof existențialist francez

7 noiembrie  1913/4 ianuarie 1960.

Venim pe lume  când vrea Domnul-treaba ta, poți să crezi chestia cu barza, și pe cea cu zodiile- purtăm  în noi cine știe ce semne ( of, genetica!) nu ne alegem nici părinții, nici numele, de fapt, ce alegem??( acestea fiind  doar câeva dintre întrebările-mesaj ale cărții  pe care am tot  citit-o și răscitit-o)

Gata. ..altceva vreau să -ți spun: de câteva zile- coincidență sau nu- mă tot întorc la o carte dragă  Primul om, scrisă de, așa este, știi, scrisă de Albert Camus.

 Astăzi este ziua lui!

100 de ani de la  ivirea pe lume a unui suflet mediteranean, în care  soarele și umbra  s-au unit într-o contrastantă  și greu de înțeles logică!

Nu-ți voi povesti despre el, poți citi aici..http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus

Sau poate că deja știi mult mai mult decât  știu eu, după ce am citit  cărțile astea.Eu am selectat doar câteva gânduri ale acestui OM REVOLTAT, care și-a așternut pe hârtie propria-i condiție, forma și  limita  liniștitoare a experiențelor, traducând pentru noi o mereu neobosită nevoie metafizică de contemplare, dar și de înțelegere  a condiției umane , izbindu-se, în cei 47 de ani de viață aici, pe pământ, de tragice dificultăți, cum doar   conștiințelor  sfâșiate de  contrarii le-a fost dat.

*Mai bine să fii un Socrate nemulțumit decât  porc satisfăcut.

*În mijlocul iernii, în sfârșit, am învățat că în mine sălășluiește o vară invincibilă!