„Anume-a fost aleasă această zi,
Ca semn de mare cinste adus femeii,
Când crângurile prind a înverzi
Și își arată cupa ghioceii!”
Știu versurile astea din clasa a II-a.
Făceau parte dintr-o poezie,pentru care am fost premiată la un concurs interșcolar de recitări, organizat la Casa de cultură din Titu -Târg!
Nu mai știu autorul, nu-mi amintesc nici titlul...
Retrăiesc doar emoția, clipa, bucuria de a fi copilul unei mame iubitoare, căreia ii aduceam recunoștința curată !
Pe atunci, credeam că mereu copiii vor fi copii fără griji ,mamele vor rămâne totdeauna mame tinere, bune și frumoase.
După niște ani, care depășesc serios jumătate de secol, fetița sfioasă, venită din satul ei de pe malul Argeșului,este ea însăși o ”buni” grijulie, o mamă mereu iubitoare.
Să ne fie viața, câtă va mai fi, liniștită, cu sănătate!
Iar bărbații- mai mari ai lumii- să nu uite că au și mame, soții și copii, pentru care viața- a noastră a tuturor- este un Dar de la Dumnezeu!
Toți avem dreptul la o viață lipsită de amenințări!
La mulți ani, Doamnelor!
