fără hotar, gândul

Iute ca o lunatică, aleargă desculță , lăsând în urmă-i dâre  lungi  de parfum verde.
Adună zambile în șorțul  roz de ierburi dese.
 Și narcise inocente. 
În drum spre căsuța  din pădure, joacă șotron cu niște fetițe vesele.Trage cu ochiul la cei câțiva pensionari ghemuiți în jurul mesei de table, suie în grabă potecuța și se pierde printre copacii   golași.
Capricioasă ființă este primăvara..//

O prietenă îmi amintește de  niște imagini dragi, vara 2010 -Portugal!

Locul unde pământul , oceanul și cerul  se îmbrățișează prelung, sorbind  fără grabă nemărginirea , în adieri galbene de garoafa atlantica, zvon de sirene,  convoi de pirați, vrei să afli cea mai tulburătoare poveste de dragoste, rămâi o clipă -  povești nemuritoare .
Dans tragic, în unduiri de vise.
Amalia Rodrigues în sfâșietoarul ei   ritm unic de fado.
Îți place muzica asta  în șoapte de valuri?