Se afișează postările cu eticheta Ioan Alexandru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ioan Alexandru. Afișați toate postările

luni, 7 ianuarie 2013

cei mai mulți evlavioși

au un Dumnezeu de buzunar, pe care  îl curăță la zile fixe, care se cheamă sărbători.
Nicolae Iorga
 ( așa o fi?)

Își scutură cerul barba   căruntă, în vălătuci de  câlți pufoși, prea se  răzgândise iarna, în trena ei de împrumut.  Așa se  îmbracă sărbătorile adevărate, în belșug de alb, pe ramuri, pe case, pe  sprânceana pădurii.
M-am trezit  cu gândul la numele cald al mamei, voiam să-i duc crenguțe din bradul sub care i-am pus, ca în fiecare an, ca în fiecare clipă, toată dragostea mea.
Și m-am gândit la toți cei dragi care își serbează astăzi ziua numelui.

Mulți, știuți și neștiuți.
Am un gând de recunoștință pentru primii trei purtori ai numelui  ION, cei mai cunoscuți ai scrisului- Creangă, Caragiale, Slavici.
Cum ar arăta lumea de astăzi, dacă ei ne-ar fi contemporani?
 Ar fi Nică la fel de șturlubatic?
Nenea Iancu ne-ar zâmbi îngăduitor, asistând la  neisprăvitul nostru carnaval de zile  și de nopți, în căutarea unui  răspuns la   turmentata întrebare eu cu cine votez?
Sau, obosit  de atâta  prostie, ar  da  plictisit din mână, în semn de curat/murdar..
Mă gândeam la Popa Tanda , zău că i se simte lipsa, prea le-am încurcat de tot  pe cele sfinte..
Și alte nume dragi îmi vin în minte- poetul, născut în noaptea sfântă de Crăciun,   Ioan Alexandru,  cu ale lui Imne de iubire , Ioan -Alexandru Brătescu- Voinești, nu-i așa că  ți s-a făcut dor de Puiul lui, neascultător, privind cum  cârdul  de frățiori  pleacă  spre alte zări mai calde, în vreme  ce el, rămas zgribulit, singur, la marginea drumului, își adună  ghearele  ca pentru închinăciune ?
Și nu i-am uitat pe alți trei IONI mari, născuți chiar ieri, 6 ianuarie, Ion Heliade Rădulescu- scrieți, băieți, numai scrieți, primul președinte al Academiei Române, al cărei   membru fondator  este, părintele unei gramatici românești, Ion  Budai- Deleanu, ce ni se mai potrivește  a  lui, devenită prea a noastră, Țiganiada! 
Și m-am gândit  la mereu  copilărosul și  alintătorul de doruri- Ionel Teodoreanu. Poate că doar întoarcerea  în paradisul Medelenilor, din Ulița copilăriei ne- ar  îmbuna sufletele..
Pe când era de-o samă cu Olguța,  doamna Deleanu căpătase de la moș Gheorghe un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei..Moș Gheorghe îi ținuse loc de  mamă și bunic. El alungase  tot atâtea lacrimi pe cât  deșteptase zâmbete și-nviorări pe chipul ei  ..Și ea fusese odată „duduița moșului„.Acuma era Olguța..//La Medeleni, pg. 298.
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează numele!
Și un dar muzical-








darul Gabrielei




duminică, 6 ianuarie 2013

taina ce-nfioară noaptea..


Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),
Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă
Un sfios şi galben fir de busuioc...
Busuioc cucernic, busuioc de-acasă.
 Octavian Goga, Bobotează
Lângă fântânile darului harului/
Plin este satul de aromele zeului.
 Vine un musafir la noi în casă 
 Aducător de har orice străin
  Îl vom pune în frunte la masă 
  Lângă pâine și vin.//
   S-au sfințit toate apele. Spălarea  de sine..
 Dacă pomii sunt încărcați de promoroacă,
 vom avea  an bogat.

Apa! mereu marea taină a vieții
  -singura substanță de pe pământ, care
  la rece ,când îngheață se dilată, în loc să se contracte,
  există în 3 stări: lichidă, gazoasă și solidă,
în aceeași cantitate pe pământ ca și acum 300 de milioane de ani.
  Noi , oamenii, suntem între 70 si 90% APĂ.
Am primit un film.Ți-l dăruiesc.
 Durează mai mult de o oră. 
Cred că n-o să regreți.

joi, 20 decembrie 2012

Dumnezeu nu are consilieri,

de aceea Universul  este veșnic.
Valeriu Butulescu

Cina, de Ioan Alexandru
Vine un musafir la noi în casă,
Aducător de har orice străin
 Îl vom pune în frunte la masă 
Lîngă pâine și vin.
 Cât ne este vatra de săracă 
Pe cât suntem de mulți lîngă foc
 Îi place lui Dumnezeu să petreacă
 Cu noi la un loc.
 Fărămiturile-astea puține
 Trebuie să le-mpărțim chibzuit,
Să rămână coșurile pline
 Din cât a prisosit .
Fiece casă-mpărăție,
 Fiece masă prestol ,
Prin fiecine poate să vie,
De când mormântul e gol.
 Ioan Alexandru,Cina