Nicolae Iorga
( așa o fi?)
Își scutură cerul barba căruntă, în
vălătuci de câlți pufoși, prea se răzgândise iarna, în trena ei de
împrumut. Așa se îmbracă sărbătorile adevărate, în belșug de alb,
pe ramuri, pe case, pe sprânceana pădurii.M-am trezit cu gândul la numele cald al mamei, voiam să-i duc crenguțe din bradul sub care i-am pus, ca în fiecare an, ca în fiecare clipă, toată dragostea mea.
Și m-am gândit la toți cei dragi care își serbează astăzi ziua numelui.
Mulți, știuți și neștiuți.
Am un gând de recunoștință pentru primii trei purtători ai numelui ION, cei mai cunoscuți ai scrisului- Creangă, Caragiale, Slavici.
Cum ar arăta lumea de astăzi, dacă ei ne-ar fi contemporani?
Ar fi Nică la fel de șturlubatic?
Nenea Iancu ne-ar zâmbi îngăduitor, asistând la neisprăvitul nostru carnaval de zile și de nopți, în căutarea unui răspuns la turmentata întrebare eu cu cine votez?
Nenea Iancu ne-ar zâmbi îngăduitor, asistând la neisprăvitul nostru carnaval de zile și de nopți, în căutarea unui răspuns la turmentata întrebare eu cu cine votez?
Sau, obosit de
atâta prostie, ar da plictisit din mână, în semn de curat/murdar..Mă gândeam la Popa Tanda , zău că i se simte lipsa, prea le-am încurcat de tot pe cele sfinte..
Și alte nume dragi îmi vin în minte- poetul, născut în noaptea sfântă de Crăciun, Ioan Alexandru, cu ale lui Imne de iubire , Ioan -Alexandru Brătescu- Voinești, nu-i așa că ți s-a făcut dor de Puiul lui, neascultător, privind cum cârdul de frățiori pleacă spre alte zări mai calde, în vreme ce el, rămas zgribulit, singur, la marginea drumului, își adună ghearele ca pentru închinăciune ?
Și nu i-am uitat pe alți trei IONI mari, născuți chiar ieri, 6 ianuarie, Ion Heliade Rădulescu- scrieți, băieți, numai scrieți, primul președinte al Academiei Române, al cărei membru fondator este, părintele unei gramatici românești, Ion Budai- Deleanu, ce ni se mai potrivește a lui, devenită prea a noastră, Țiganiada!
Și m-am gândit la mereu copilărosul și
alintătorul de doruri- Ionel Teodoreanu. Poate că doar întoarcerea în
paradisul Medelenilor, din Ulița copilăriei ne- ar îmbuna sufletele..
Pe
când era de-o samă cu Olguța, doamna Deleanu căpătase de la moș Gheorghe
un dar nepieritor ca trandafirii Iericonului: zâmbetul copilăriei..Moș Gheorghe
îi ținuse loc de mamă și bunic. El alungase tot atâtea lacrimi pe
cât deșteptase zâmbete și-nviorări pe chipul ei ..Și ea fusese odată „duduița moșului„.Acuma
era Olguța..//La Medeleni,
pg. 298.
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează numele!
Și un dar muzical-
La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează numele!
Și un dar muzical-
darul Gabrielei
