în rotocoale

 

viața are gust de covrigi

amintire  dintr-o i mai indepărtată iarnă trecută

povești adevărate pentru prieteni

 În plesnet de bici, frigul înțeapă cu ascuțimea briciului... Piața  este plină.
Unii vând, alții se uită.
Nu poți să n-o observi, păr bogat, revărsat din belșug peste haina cu glugă cochetă.
Fard discret.
Ai putea crede că obrajii îi sunt colorați de emoție. Cine știe ce gânduri îi trec prin minte...
Vinde covrigi.
Și fumează, în rotocoale albăstrui.
Mă opresc la câțiva pași de colțul ei de masă, nu mă vede.
Buna dimineața!
Tresare. Săru’mâna!
Fumezi?
Uimită de parcă  i-aș fi descoperit copiuța,stinge țigara cu o mișcare iute. Pe marginea mesei., lângă șirurile de covrigi.
Vă rog să mă scuzați!
Vecinele, colegele ei de muncă, au zâmbete și vorbe pe buze.
Ce vă uitați, dragă, așa? Este doamna dirigintă! Și profesoara mea. 

De română! 
Covrigii ei sunt tot rotunzi. 

La fel de înghețati ca toți covrigii  îngrămădiți pe mesele cenușii de beton printre care se strecoară, zgribuliți,câțiva cumpărători. 
Vorbele sunt calde.

acum e cor la casa ta!

Primiți colindătorii?
 
Le-am auzit   corul pe  mai multe voci  din bucătărie.
 Îi așteptam . Au venit în câteva  rânduri,  simpatici foc , mai ales  cei cu Moș Crăciun în frunte.

Un moș crăciun trompetist.
Asta, așa ca s-o impresioneze pe  Oana,  vecina de la patru, diriginta lor.
Cum era o premieră,  le-am pus în trăistuțe  nu doar covrigi și portocale,  am dat și  niște bani. Și le-am promis că le trimit și fotografiile.
Următorul val un grup de  vreo cinci fetișcane, ele nu știu colinde de-ale noastre, au  zis ceva pe englezește spre surprinderea totală a    domnului  președinte de bloc, aflat în trecere pe scara noastră.
Cum să te încurci cu  portocale și covrigi?
  Ceva mai târziu, când  tocmai îmi găteam pomul, am auzit bătăi serioase în ușă.
 Am sărit,  m-am uitat în coș, rămăseseră destui covrigi, am deschis instantaneu - un grup cam întunecat, vreo șapte,  un bărbat prea tuciuriu și  ea, poate consoarta, ceilalți- puradeii. 
 Ușile vecinilor  au rămas închise, poate că, inspirați,   se uitaseră pe vizor..da  niște bani, nu-mi dai, cocoană, că venim dă dăparte și n-avem cu ce plăti mașâna, mi s-a adresat cel mai mare , care își pusese, deja, un picior  în ușă..
-Nu, îi răspund eu răspicat, că  mă și mir de unde atâta curaj, continuând  să împart covrigi..
Nuci, covrigi, gutui și mere..ce poveste frumoasă,  povestea copilăriei!//
 În ajun de Moş Crăciun
 Din an în an pornesc la geam 
Voioşi cu moş Crăciun,
 E ger cumplit, e drumul greu 
 Da-i obicei străbun.
  Acum e cor la casa ta 
Cu toţii cânt-acum,
 Mai sunt şi moşi din vremea lui 
Bătrânul Moş Crăciun.
 Acum e joc la casa ta 
Cu toţi se veselesc
 Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i moş Crăciun..
Şi-acum te las, fii sănătos
 Şi vesel de Crăciun,
 Dar nu uita când eşti voios,
Române, să fii bun.//folclor

Crăciun cu sănătate și bucurii doresc tuturor prietenilor!

viața are gust de covrigi

 În plesnet de bici, frigul înțeapă în ascuțimea briciului... Piața acoperită este plină.
Unii vând, alții se uită.
Nu poți să n-o observi, păr bogat, revărsat din belșug peste haina cu glugă cochetă.
Fard discret.
Ai putea crede că obrajii îi sunt colorați de emoție. Cine știe ce gânduri îi trec prin minte...
Vinde covrigi.
Și fumează, în rotocoale albăstrui.
Mă opresc la câțiva pași de colțul ei de masă, nu mă vede.
Buna dimineața!
Tresare. Săru’mâna!
Fumezi?
Uimită, ca și cum i-aș fi descoperit copiuța.
Stinge țigara cu o mișcare iute. Pe marginea tarabei., lângă șirurile de covrigi.
Vă rog să mă scuzați!
Vecinele, colegele ei de muncă, au zâmbete și vorbe pe buze.
Ce vă uitați, dragă, așa? Este doamna dirigintă! Și profesoara mea. De română! 
Covrigii ei sunt tot rotunzi. La fel de înghețati ca toți covrigii  îngrămădiți pe mesele cenușii de beton printre care se strecoară, zgribuliți,câțiva cumpărători. 
Vorbele sunt calde.