Mi-e dor de ziua când în mulțimea de oameni, adunați la bâlci de Ziua Crucii, am regăsit mâna bunicii. Rămăsesem cu ochii la bărcile care învârteau fete și băieți într-un iureș nebun.
Nu m-a certat, cu toate că avea obrajii plânși de atâta spaimă.
Mi-a cumpărat turtă dulce și înghețată. Acasă m-a bodogănit in felul ei. Talițu n-a zis nimic.
Mi-e dor de ziua în care domninișoara Silvia, învățatoarea noastră bună, frumoasă și cochetă, m-a ales să conduc corul școlii, erau copii din patru clase. În locul bluzei albe din uniforma de sărbătoare, mi-a dat voie să îmbrac bluza cu buline albastre, primită de la sora cea mică a tatei.
Atât de încrezută am fost, că am terminat cântecul cu o strofă mai devreme.
Audiența a crezut ca așa stabilise regia.
Și m-a aplaudat!
Mi-e dor de de clipa când am primit întâiul mărțișor de la un băiat- eram intr-a șaptea.
Sta în banca din spate. Il scoteam din încurcătură, mai ales la literatură, spunea două vorbe trei, apoi mormăia un ăăă, de ne bufnea pe toți râsul..
Mi-e dor de primul bal, de rochia mea liliachie, ce vals, ce nebunie, n-am căzut, dar nici prea mult n-a lipsit, întoarcerea acasă, mama , în spate, la doi pași.
Mi-e dor de liceu, clădirea am văzut-o acum câteva zile, este altfel. De fiecare clipă mi-e dor, chiar dacă tremuram de frica lui babacu
'ce stai mă berbecule , de aldehidele si cetonele lui, de fizicuța- rece ca stânca, la sfârșitul clasei a X-a ne-a cântat o arie din Traviata, că am încremenit toți de uimire. Era studentă la Conservator. N-am uitat-o nici pe domnișoara Lupescu , cu vulcanii, câmpiile , ghețarii și toate mareele ei.
La revederea de acum câțiva ani i-am spus la repezeală câteva nume de munți vulcanici, Popocatepetl, Orizaba, bineînțeles că i-am amintit de Andaluzia și de al ei Guadalquivir.
Ce s-a mai bucurat!
Vreau iar timpul inapoi..și ce dacă vreau..nimic nu se întoarce.
Știi cum este chestia asta?
După liceu, anii curg nebunește, uite așa ca apa râului ăstuia printre pietre, este Argeșul meu drag.Ar merge, ce ar merge la ora asta?
Dorul, de Lucian Blaga//
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii/
cu palmele-amândouă cum cuprinzi/
în suflet o minune./
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm./
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-asa de dor de tine!"/
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi/
pribeag pe-un alt pământ./
Femeie,/
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?/
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/
să te ascult/
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,/
din care înfloresc aievea - veşnicii./
p.s.ți-am răscolit amintiri?
