sărmane clovn...

  motto: O mască ne spune mai multe decât  o față. Oscar Wilde

-Doamna, oricât i-ați explica, ăsta nu înțelege, nu știe nimic; nici măcar cine este Elodia.
Atunci-a trecut destul de mult-am râs cu poftă, erau frați, la diferență de un an.
Acum văd lucrurile altfel.
Copiii ascultă, observă, înregistrează. De unde? de la televizor, de la alții, părinții au foarte puțin timp pentru ei, poate chiar deloc. Unii se uită, deși obosiți de munca zilei până noaptea târziu, să vadă ce s-a mai întâmplat cu x, y, z,figuri obișnuite până mai ieri, ajunse, peste noapte-folosesc un cuvânt atât de băgat în seamă, că nici nu știi ce semnificație adevărată mai  are-persoane publice.
Și dacă adulții se uită, apoi comentează, la micul dejun, la cină, în autobuz, în anticamera medicului, în stația de metrou, în tren, copiii, înțelegând că toată lumea este interesată de ”vedete„, cred că asta este viața, astea sunt valorile, asta trebuie să-și dorească și ei.
Ținta preocupărilor lor este să ajungă vedete.
Oricum.

Tot așa și cu manelele. Unii strâmbă din nas, când între străini vine vorba despre ele, se simt foarte bine, este cool să spună că le detestă- într-un mediu select-dar la petrecerile de familie se întrec pe ringul de dans în a-și demonstra talentul.
Simt un fel de compasiune pentru niște biete ființe, a căror viață este scotocită până în cele mai tainice colțișoare de către niște angajați de prin televiziuni, care fac succes, transformat în bani, din dramele "invitaților";altfel, fiecare se jură, că nu-i pasă de vecinul, nici de capra acestuia.
Prestatorii sunt niște figuri fără niciun dumnezeu, care cred că tot ce zboară se mănâncă.
Râd, plâng, dansează, ar încerca, probabil, și pe sârmă, se târăsc în patru labe, spun cimilituri, își numără obiectele intime, aduc documente personale importante, încalcă ritualul înmormântării cuiva drag, trec cu bocancii peste clipa când au iubit, peste momentul în care au jurat cuiva credință veșnică.
Renunță total la viața personală, la părinți, bunici, copii, pozând NUD în fața celor dispuși să vadă tot circul, spre a se distra, dar , mai ales pentru cei care, seară de seară, demonstrează cât de mare le este succesul .
Cu grafice.
Și mai am un sentiment.
De mare  îngrijorare; unii copii au de ales.
Între maturizare forțată și sclavie.

cu sacoșa

Cu niște ani în urmă- copiii erau mici pe atunci- într-o vacanță la Mamaia, am cunoscut o familie. 
Ne-am împrietenit, ei nu aveau copii, doamna era arhitect, domnul  medic, a demonstrat că este și scafandru, ajutând, fără succes, din nefericire, un alt cuplu să caute o verighetă, înghițită de valuri.
Veneau  de undeva, de prin Ardeal.

La plecare, ne-au mărturisit  cum îi recunoșteau ei pe cei veniți din sud, mai precis din Pitești.
 Ei bine, semnele  de recunoaștere erau sacoșele.
 Se făceau în acea vreme, la Combinatul Petrochimic-  clădirile există, se văd de pe autostradă, nu știu cât și ce se mai produce,  se făceau , așadar, printre altele, niște sacoșe  durabile, rezistente, colorate frumos. Verzi,galbene, roz, roșii, albastre. Cu  linii sau cu  diverse  desene discrete.
Atunci, parcă m-am sfiit, aveam și noi o asemenea sacoșă..

Am rămas cu un fel de gust amar.
 Mă uitam adesea , pe stradă, da, aproape fiecare trecător avea o sacoșă colorată. 
Dublă.
 Să reziste la încărcătura  pe care omul o îndesa , când îi venea rândul  la rație..cine nu știe ce înseamnă rație este bine să nu afle  niciodată..

Au trecut anii.

 Tot  călătorind cu trenul către capitală, am văzut, prin gări, urcând, înaintea călătorului,sacoșa.
Mare, pestriță. 
De rafie.
Cei mai mulți dintre posesori sunt părinți iubitori, care duc pachete copiilor lor, studenți, în capitală.Nu sunt chiar sigură că tinerii  sunt mândri de ambalaj, dar , vezi, scopul scuză mijloacele, vorba cuiva.

Aceste sacoșe nu sunt  total inestetice, dar nu-mi plac-  aduc cu ele amintirea unor vremuri, când înghesuiala și pumnii  în coaste făceau parte din  firescul zilei.

 Astăzi am citit că  staruri de la Hollywood  cumpără  umflatele sacoșe de rafie cu bani grei..

 Ce lume!

 

pe sticlă

-Doamna, oricât i-ați explica, ăsta nu înțelege, nu știe nimic, nici măcar cine conduce partidul poporului.
Am râs cu poftă, erau frați, la diferență de un an.
Parcă n-aș mai zâmbi..
Copiii văd, ascultă, înregistrează, de la televizor, de la alții, părinții au foarte puțin timp pentru ei, poate chiar deloc. Unii se uită , deși obosiți de munca zilei, până noaptea târziu , sa vadă ce s-a mai întâmplat cu x, y, z- anonimi până mai ieri, ajunși, peste noapte- folosesc un cuvânt cu o așa mare circulație , că nici nu-i mai știi adevărata semnificație - persoane publice.

Și dacă adulții se uită, apoi comentează , la micul dejun, la cină, în autobuz, în anticamera medicului, în stație, în tren, copiii -biete ființe , fără experiență-cred că asta este, așa trebuie să fie.
Vor să ajungă vedete.
Cu orice preț.
Tot așa și cu manelele. Unii strâmbă din nas, când vine vorba, este cool sa spună că le detestă - într-un mediu select- dar la petrecerile de familie se întrec pe ringul de dans in a-și demonstra talentul.

Simt un fel de compasiune pentru  acele ființe a căror viată este scotocită până în cele mai tainice colțișoare de către angajații diverselor televiziuni, care fac succes, transformat în bani, din dramele invitaților.

Fiecare se jură, că spune adevărul și numai adevărul.
Prestatorii sunt niște figuri fără niciun dumnezeu, care cred că tot ce zboară se mănâncă.
Râd, plâng, dansează, ar încerca, probabil , și pe sârmă, se târăsc în patru labe, spun cimilituri, își numără obiectele intime,în direct, aduc documente personale importante, încalcă ritualul înmormântării cuiva drag, trec cu bocancii peste clipa când au iubit, peste momentul în care au jurat credință.
Renunță total la viața personală, la părinți, bunici, copii, pozând NUD în fața celor dispuși să vadă tot circul, spre a se distra, dar , mai ales pentru cei care, seară de seară, demonstrează cât de mare le este succesul .
Cu grafice.

Trist, îngrijorător peste măsură..
Copiii au de ales , între a pleca (de )la școală și a deveni vedete.
Exagerez , cumva? 

p.s. În Trivale se patinează!!l!!