miercuri, 19 august 2009

lumini si iluzii

Cand a plecat in vacanta, Gala mi-a lasat o tema.
Este un fel de intoarcere in timp. Imi place sa culeg amintiri, asa ca, uite ce-a iesit-
1. Care a fost primul autoturism?Dacia, alba, 1976- direct din uzina, emotii, lupta serioasa cu „pilosii’. Am asteptat o noapte intreaga , la coada.Cand am iesit de acolo, cu masina, am crezut ca ne-am nascut a doua oara. Am trecut pe langa un TIR. Mi s-a parut un gandac interminabil. Atunci mi-a incoltit in minte ideea ca niciodata nu voi putea conduce. Asa a fost. Nici macar nu m-am inscris vreodata .
2. Care a fost prima calatorie, in perimetrul tarii?La Bucuresti, noaptea. Alaturi de tatal meu. Aveam 6 ani. A fost Odiseea vietii mele. Priveam puzderia de stele, auzeam copitele cailor lovind ritmic asfaltul. Era ceva cum n-am mai simtit vreodata. Am intrat in Bucuresti cand noaptea isi lasa zabranicul in bratele soarelui. Nu mai vazusem atatea lumini niciodata. Visul devenise reralitate. Era acolo.In strazi,in magazine. Ma simteam alta.
3.Care a fost prima calatorie in afara tarii?La Praga-1987. Cu avionul. Am avut mari emotii. De la avion , am fost preluati de un autocar si plimbati , cu un vapor, pe Vltava. A fost minunat. O noapte pe sub podurile luminate feeric.Orasul isi despletea linistea in mii de tonuri. Intre cer si pamant, simteam frumusetea adunata in sunete si culori.Nu stiam daca visez sau daca este aievea..Daca ma gandesc bine, adevaratele mele experiente in cunoasterea altor locuri tin de lumina. In aceeasi excursie , noaptea, din avion, deasupra Volgai, impanzita de hidrocentrale, am avut senzatia ca, daca as scoate mana, as putea culege stele.
Peste vreo douazeci si ceva de ani, am vazut Fontana di Trevi , scaldata in lumina lunii. Intai am ramas muta de uimire. Apoi fericirea a prins glas- am tipat- era felul meu de a trai , cumva, armonia. Asemenea trairi sunt, pentru sufletul meu- Eternitati de-o clipa.
4.Care este prima amintire?Tine de relatia mea speciala cu bunicii paterni. Seara, ma luau in camera lor mare. Bunica avea, mereu, ceva dulce sub perna Mai ales roscove..Ma fascina albeata parului ei si felul in care si-l ingrijea. Cand am inceput sa inteleg, mi-am dat seama ca , desi traia la tara, era o doamna. . Bunicul canta la caval. Iarna sta langa soba. Inalt. Cu mustata. Il ascultam uimita. Ma intreb adesea- cum de s-au pierdut atatea obiecte dragi din anii aceia..Pe peretele dinspre rasarit, inramate, decoratiile bunicului,de la Marasti, Marasesti si Oituz. Si brevetul semnat de mana regelui. Niste litere atat de frumoase, o insailare de incondeieri , ca un palc de flori.
Alaturi- doua icoane mari.
Erau niste seri superbe.
5.Care a fost primul animal de casa?Un pisoi dragut, vargat, alb cu portocaliu. L-am adus in brate, de la ceilalti bunici, care locuiau intr-un sat, aflat la vreo 7 km.L-am botezat Aurel.Fiindca era auriu. Cand a murit , am plans mult. Am refuzat sa mananc, imi povestea mama.
6.Cand a fost prima indragosteala?Am fost precoce- eram in clasa a treia. Eram premianta clasei, dar nu si cea mai frumoasa. Imparteam gloria cu o colega, viitoare profesoara de chimie.
El a aparut in clasa, cand tatal lui a venit sa reconstruiasca podul peste Arges. Il chema Cezar. Domnisoara Silvia, invatatoarea noastra de atunci, care o suplinea pe doamna Ana, a pregatit cu noi piesa „ Alba –ca –Zapada". N-am primit rolul titular. Am fost imparateasa. El era Fat- Frumos.Oglinda spunea ce stia, eu o vedeam pe dusmanca mea in carne si oase. Dar am facut un rol pe cinste!
Intamplarea a fost subiectul nostru preferat in discutii, ori de cate ori ne-am vazut dupa aceea- eu si rivala mea.
Intr-o ora, mi-a scapat penarul sub banca, rasturnandu-se. Incercand sa adun tot ce aveam in el, l-am vazut pe noul coleg , aflat, ca si mine, sub banca. Mi-a scris pe latura interioara a penarului ceva.
A fost prima si marea mea victorie. Nu l-am revazut niciodata.
7.Care a fost prima descoperire? Foarte devreme. Am descoperit pantofii rosii ai mamei, intr-o cutie cafenie, cu floricele. Asteptam sa plece parintii la treburile lor si-i incaltam. Apoi ma cocotam pe masa, sa ma vad in oglinda.
Am ramas cu nostalgia clipelor acelora , cand stiam ca fac ceva , care nu se potrivea cu varsta mea.. Dar si cu pasiunea pentru pantofi frumosi.

8.Care a fost primul job?La 18 ani. Profesoara suplinitoare.Fara cateva sutimi, n-am intrat la facultate, La Universitatea Bucuresti. A fost un dezastru. Am trecut foarte greu peste eveniment. Apoi , am fost indrumata de fostul meu profesor de limba romana, sa nu stau acasa. Asa am ajuns ‚ colega” de cancelarie cu dumnealui si cu multi dintre profesorii mei, timp de un an. Am invatat multe lucruri , care mi-au fost de mare ajutor, dupa ce am terminat facultatea.
9. Care a fost primul idol?
Mi-a placut ,in anii aceia, mult de tot Gianni Morandi. Am vazut „ In genunchi” ma intorc la tine” de 7 ori.
10.Care a fost prima creatie? Daca ar fi s-o apreciez, dupa laudele primite, a fost prima teza. La limba romana, clasa a V-a.Domnul profesor, G.Fulga- mai tarziu am aflat ca absolvise doua facultati- Litere Si Filozofie- mi-a scris cu creion rosu, pe coltul tezei, urmatoarele- n-am sa uit , sper, niciodata_” Desi lucrarea nu este lipsita de unele greseli, este , totusi, foarte buna. Ea anunta pe viitorul intelectual. Daca vei munci mult si fara intreruperi, vei cuceri cetatea stiintei”.
N-am cucerit cetatea stiintei. Dar mi-am facut meseria cu mare dragoste. Si cu multa pasiune.
Cred in vocatie. Exista sau nu exista. Daca ar fi sa-mi aleg acum o meserie, tot profesoara m-as face.
p.s Ca tema de sfarsit de august, o dau tuturor celor care trec pe aici si vor sa se cunoasca mai bine.
Pentru doamnele profesoare , este obligatorie!!

16 comentarii:

  1. Frumoasă incursiune în trecut... Chiar mi-a plăcut...

    RăspundețiȘtergere
  2. Incerci si tu o privire inapoi , cu sufletul de atunci si mintea de acum?

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh, la toate as sti sa dau un raspuns, dar la aia cu prima amintire nu. Am amintiri de la doi ani, dar nu sunt sigura care le e ordinea sincer vorbind, iar mama nu mai stie nici ea cu precizie. Asa o amintire neclara a unei pisici mari si grase care imi dadea cu laba in frunte sa ma potoleasca, o am de la un an si ceva, cel putin asa zice mama. Dar parca si eu ma vad mica si infofolita enervand pisica care-mi aplica corectia :D Dumnezeu stie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Simpatica scena cu pisica..parca te vad, cu ochii mariti de spaima si ea..gata sa te linisteasca.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, am citit aici la tine, ca de obicei, randuri deosebite, emotionante.
    Iti admir excelenta memorie si duiosia ce tresalta langa fiecare cuvant.
    De ce ai alaturat "iluzii" langa "lumina", a fost ceva neimplinit?
    O seara desavarsita, cu parfum de piersici coapte!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoase răspunsurile. Ultimul, deosebit. Mă bucur că vă simţiţi împlinită profesional.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pescarus!Iti multumesc pentru sinceritatea vorbelor.
    Am folosit sintagma astfel, pentru ca multe din cate sunt pot fi iluzii...ma refer la trairile de-o clipa.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ioan, ai devenit protocolar. Da, imi place sa spun, pentru ca si cred ce spun, ca mi-am facut meseria din placere.
    Implinire? da, se poate spune.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna seara,Gina!
    Mi-ar face placere sa raspund la intrebarile tale,dar de-abia reusesc sa scriu acest mesaj.Am niste dureri de dinti de cateva zile si simt ca-mi pierd mintile.
    Am citit ce ai povestit si mi-a placut foarte mult.Mi-am adus aminte de foarte multe intamplari din copilarie si adolescenta...si bune si mai putin bune.
    O seara linistita!
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Gabita, imi pare tare rau ca treci prin dureri. Vorbele sunt de prisos in asemenea imprejurari.
    Multa sanatate iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Citind răspunsurile, am făcut o vizită în copilărie. Mulţam fain şi o zi bună! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Ai o leapșă literară la mine, despre cărțile pe care le-ai recomanda dușmanilor sau prietenilor :) Sper să îți placă, deși presupun că nu ai dușmani :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Nelinistitu, daca amintirile sunt placute - si sunt convinsa ca asa este- pot fi linistita!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  14. Andi, sper ca tema este lejera- ma pregatesc de plecare in vacanta!
    N-am dusmani? S-o crezi tu!
    Cred ca am invatat, in sfarsit, sa nu prea ma mai sinchisesc de ei. Daca zici ca trebuie sa le dau lectura, asta chiar ca este o problema.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina
    tarziu, dar profesoara - deci preiau :)

    RăspundețiȘtergere