Este nu doar intrebarea care imi sta in gand. Este revolta.
Calatoresc cu ‘ sageata albastra’, de cateva ori in fiecare anotimp. Vorba vine sageata, ca opreste in patru statii pana la Bucuresti. Noroc cu pretul biletului, ca nu trebuie sa stai cu ochii pe geamantan- au disparut ‘ fustele largi si mahmudelele prinse in cozile alea slinoase.
Calatoria in sine chiar imi place. Imi place mult si motivul pentru care calatoresc.Imi place sa ma uit pe fereastra. Daca ar fi sa se vada doar verdele ierbii si al graului incoltit , pe ici pe colo, ai putea spune ca Dumnezeu ne-a pus mana in cap. Ne-a dat campie. Si rauri. Si paduri. Apoi i-a asezat pe oameni. Sa fie stapani.
Satele se tin de mana in apropierea caii ferate. Asa ca poti sa vezi lumea nostra cea de toate zilele. Pe dinafara . Nu e greu sa ghiceti cum e si pe dinauntru. Case, de toate felurile. Mari, albe, colorate, mici, darapanate, peticite, zorzonate, noi, vechi, de vanzare. Cu garduri de fier, ciment, uluci, intregi sau stirbe. Si fara garduri.
De – ar fi doar asta , treaca-mearga. Omu’ face si el cat poate, cand e vorba de bani. Ce nu pot pricepe/intelege/accepta este cum de se intampla sa se adune , domnule, atata mizerie. Oriunde. In mijlocul unui lot, langa calea ferata, pe marginea santurilor, prin gradini, in curti, la intersectie de drumuri, in apropierea garilor, chiar si printre sine. Mormane de gunoi. Oale sparte, roti de bicicleta, ciorapi, ligheane, pantofi, sticle, chiloti, pungi, hartii, petice de paturi, cutii, cioburi de geamuri, scanduri rupte, caramizi, cartoane, bidoane de toate marimile, formele si culorile, genti, tencuiala.
Trenurile trec. Se opresc . Pleaca. Si se intorc.
Oamenii , de asemenea.
Sunt şi oamenii nişte trenuri. Îşi duc gândurile, la trac după ei ca pe nişte vagoane...
RăspundețiȘtergereSunt cu raspunsul pregatit; am mai zis azi blogul SUPRAVIETUITOR; nu suntem primitori; din cauza aceasta nu avem turisti; am obtinut totul prea usor, deci nu apreciem. Ne-a daunat enorm sloganul "TARA NOASTRA E BOGATA" (toti fura si nu se gata), dar si ca ar fi nemaipomenit de frumoasa...(si devreme acasa)
RăspundețiȘtergereRevolta asta o cunosc si o traiesc si eu mult prea bine de ceva timp incoace!... Si nu gasesc nimic mai potrivit pentru a raspunde la ceea ce ai scris tu, Gina, decat comentariul unei romance plecate recent din tara (dintr-un articol publicat la sfarsitul acestei saptamani in Adevarul on-line): "A trăi într-o ţară care-şi bate joc de tine e exact acelaşi lucru cu a trăi lângă un bărbat care te abuzează. Aceeaşi mentalitate de victimă, aceeaşi idee de «poate m-a bătut din vina mea» şi aceeaşi speranţă de «lasă, mâine o să fie mai bine» "...
RăspundețiȘtergereOamenii n-au pic de educatie si inclin sa cred, cu tristete, ca n-au avut niciodata. Tot ce s-a construit si s-a mentinut in buna randuiala inainte de asa-zisul capitalism actual s-a facut cu forta. Fara forta, se pare ca nimeni nu are initiativa, nimeni nu-si asuma responsabilitatea propriilor fapte, nimeni nu respecta nimic. In plus, ceea ce-i extrem de grav, nu avem sisteme coerente care sa permita si sa sustina cresterea si dezvoltarea sociala.
Nu cred ca poti lua atitudine direct, pe fata, expunanadu-te pe tine si pe-ai tai la orice poate veni din partea celorlalti (si spun asta dincolo de orice paranoie), cata vreme legea nu te sustine si sistemul nu te apara. Si cred ca nu este nevoie sa dezvolt ideea asta: are legatura (dar nu numai!!) cu mahmudele si 'mahmuzii' despre care vorbesti tu mai sus.
Zi buna si-o saptamana insorita!
După ce m-a împins ghinionul să văd câteva secvenţe dintr-un film prost-prost-prost, "Borat", am constatat cu amărăciune cât de asemănători suntem cu ţiganii. Aşa, ca apucături, ca lipsă de respect pentru mediu, pentru orice. (chiar azi am trecut pe lângă o "damă bine" care scuipa cu patos coji de seminţe...). De atunci am încetat să mă mai întreb ce e de făcut.
RăspundețiȘtergereTrăim alături de oameni (mulţi oameni) greu de recuperat...
De ce sunteti asa frustrata? Nu e bine? Avem o tara frumoasa cu oameni admirabili... "The land of choice"! Chiar ar fi multe de vazut, lucruri pe care cu greu le intalnesti prin Europa. Iar despre oameni, mai rar celor din Romania. Eu zic ca merita sa vina tot mai multi sraini, sa invete si ei ceva, cam cum este sa traiesti prin Evul Mediu...
RăspundețiȘtergereSa ne reinventam, sa reinvatam cuvantul "implicare" si sa-l aplicam la nivel micro, pentru ca apoi prin agregare sa obtinem "implicare" la scara macro.
RăspundețiȘtergereSi sa consolidam terasamentele de cale ferata, nu putem construi pe nisipuri miscatoare.
In prezent, intre Campina si Brasov trenurile circula pe un singur fir, pe o durata de 2 ore.
Speram sa fie benefica masura...
Cris,
RăspundețiȘtergereda, Oprim prin gari- trenuri si oameni. Oameni si trenuri..
2 Daurel, cum ramane cu ospitalitatea noastra milenara" Cat suntem, inca pe pace.."
RăspundețiȘtergereLasand gluma, este ingrozitor ce se intampla.Cand am spus ca sunt revoltata, n-am exagerat. Chestia este ca nu am nicio solutie.
Ruxi, chiar la asta ma tot gandesc- ce pot face eu, cetateanca?
RăspundețiȘtergereCand am plecat la Bucuresti, am trecut prin partea dinspre Craiova. Intr-o parte , erau ronduri cu lalele multicolore( ca pe acolo venisera invitatii). La cativa pasi, dincolo de strada , gunoiele dormeau cu burta la soare, imprastiate pe o distanta deloc neglijabila.
Apoi, ce am vazut , m-a razvratit total.
Sa zic , mi-e jena, este insuficient. Sunt revoltata, pentru ca nu am solutii.
Adi Vera, asa este, da, asa este- multi , prea multi nesimtiti. Totusi, cum iesim din groapa asta? Pentru ca trebuie.
RăspundețiȘtergereDoamne, Florentin(ADP)!
RăspundețiȘtergereStiu ca ironia ta este amara. Dar , eu cred ca trebuie sa facem ceva. Neaparat. Altfel, ne vor invada bolile.
Pescarus!
RăspundețiȘtergereEste foarte interesanta alegoria ta!
Tu, el,eu, alti cativa, poate chiar mai multi, actionam in 'zona' noastra. Mai departe?
Am sa spun un lucru care poate pe unii o sa-i deranjeze.In Romania noastra acele locuri in care traiesc si unguri sunt cu mult mai curate,civilizate si implicit mai primitoare.
RăspundețiȘtergereAcesata concluzie am tras-o pe propria mea piele.M-am nascut intr-un sat in care ungurii sunt cam jumatate din populatie.Am trait intr-o familie mixta(mama unguroica,tatal roman si neamt-din Bistrita venit ).Probleme etnice n-au existat niciodata nici in familie,dar nici in sat,desi in jurul Remetei sunt doar sate romanesti.Aici am invatat ca dimineata curtea se matura...ca alfel arata ca si o fata nepieptanata:),ca pomii se varuiesc,ca mizeria se arde in gradina proprie,ca sambata seara toata lumea isi matura si aranjeaza strada...Aici am invatat niste reguli de comportament civilizat!
M-am maritat intr-un loc cu 100% numai romani si am ramas surprinsa ca doar unii respecta acele reguli,altii parca isi bat joc de cei ce muncesc. Desi casele si curtile erau aranjate,exteriorul lasa de dorit:(.
Si azi,dupa 15 ani,ma confrunt cu aceleasi probleme,noi curatam,unii vecini,trecatori,sateni lasa mizerie.De multe ori imi vine sa plang cand vad atata indiferenta si lipsa de bun simt.
Oamenii sunt de vina!!!!
Angi, nu vad de ce s-ar supara unii; ai spus un mare adevar. Si eu am remarcat asta, cand am fost la ei. Sunt curati, ordonati si planificati!! Pacat ca nu invatam asta.
RăspundețiȘtergereCat despre viata la tara, in satul meu, care, intamplator se numeste Ungureni( tatal meu mi-a explicat de ce), exista exact acelasi' ritual' de care vorbesti.
Mi s-a intiparit in minte. Eu n-am putut face niciodata lectia intr-o sala de clasa murdara. De multe ori, la sfarsitul lunii, faceam cu elevii curatenie generala. Le placea si lor! Apoi o respectau!!
Chestiile astea tin de educatie!!
O seara frumoasa!!!
Gina, imi place si mie sa calatoresc cu trenul, insa cu sageata n-am avut ocazia sa calatoresc.Imi place sa privesc pe geam si la fel ca tine ma intristez cand vad mizeria, ruinele, saracia.Dar si multa bogatie si prost gust.
RăspundețiȘtergereCred ca va lua mult timp pana cand romanii vor deveni civilizati si nu vor mai arunca orice oriunde.
Nu e de mirare cand copiii vad la parinti, adulti ca gunoaiele se arunca oriunde si cred ca scoala ar putea face cel mai mult in aceasta privinta.La fel si biserica, desi nu vad cum cand la sarbatorile religioase asistam la imbulzeli, inghiontiri... :(
ma gandeam si eu, de unde mizeria asta!! Suntem niste rozatoare! Facem pipi unde mancam! :)
RăspundețiȘtergereCulmea e ca nu ne deranjeaza!
( pisicul meu nu face asta niciodata! )
Oare pana unde duce nepasarea??
Gabi, multumesc pentru link!
RăspundețiȘtergereAi dreptate- multe rele pornesc de acasa.Oricat de mult s-ar stradui scoala, daca in familie copilul vede ca , dupa picnic , toate resturile se aruna in iarba, tot asa va face si el in parc.
Cat despre atitudinea in biserica, mai mare rusinea..
Orry, stii ce senzatie am avut? Ca , de fapt, mai mult se arunca, decat se foloseste. Culmea este ca se arunca oriunde.
RăspundețiȘtergerePisicul tau se respecta, instinctiv; omul devine un animal scapat de sub orice control( din mare, mare nefericire)
Subscriu, cu amărăciune şi, în plus, mă întreb: alţii cum şi de ce pot?
RăspundețiȘtergereOff topic: mi-ar plăcea dacă ai da un răspuns întrebării de pe blogul meu. Şi, drept recompensă, o vei asculta pe Doina Badea. :)
Cu urări de bine,
Adela
Adela, adunam cam prea multe amaraciune in noi..
RăspundețiȘtergerevin indata!