joi, 8 aprilie 2010

insemnari ( ne)ratacite

8 aprilie 1911, Rasinari-20 iunie 1995, Paris.//
99 de ani de la nastere. Ca-ntr- o poveste.
Mai frumos, parca, decat cand vor fi 100.
EMIL CIORAN, intre doua singuratati/
Nu pe ape moarte vreau sa visez pamantul, ci pe stanci zdrobite de imbratisari de spume.
Fiu-meu cel mic era-ntr-a unsprezecea.
Toata ziua, Cioran.
Ma apucasera nervii si teama. Doamne, asta se scranteste, nu invata nimic, vine bacu’, vine facultatea , el citeste Cioran. Zi si noapte.
Am inceput sa citesc si eu. Sa pot sta de vorba cu baiatul meu rebel.
Si uite asa, am lasat la o parte masa, casa, ma duceam la scoala, cam nedormita, dar am inghitit trei volume. Si am luat o pauza.
S-a cumintit si fiu-meu, a trecut la alt gen de lectura, apoi la munca din greu . Pe biroul lui au aparut maldare de caiete.
De matematica.
Lectura cartilor lui Cioran este ca o boala. Ai vrea si n-ai vrea sa se termine, ca prea e dulce amanarea.
Pe mine m-a fascinat omul Cioran. El si ciudatenii sale.
Adolescent fiind, obsedat ca traieste o viata imperfecta, intr-o zi , s-a aruncat pe pat, strigand "nu mai pot! nu mai pot!"
Chinuit de insomnii, era nefericit ca nu poate explica eroarea de a te naste- acesta ar fi fost un posibil titlu pentru notile adunate prin multe caiete.
Poate ca de aia, biata lui mama, fiica si sotie de preot, a rabufnit, spunandu-i, intr-o zi, ca mai bine avorta, daca ar fi stiut ce fel de copil va naste.
Fraza a facut cariera in opera de mai tarziu a filozofului-scriitor.
Sfasiat de nelinisti, plictisuri si spaime, nelasat in pace de insomnii- cunostea toate pietrele drumului pe care il batea noapte de noapte, se simtea, zice, asemenea teroristului care se opreste sa citeasca Ecleziastul inainte de a comite o alta crima.
Asa s-au nascut”Pe culmile disperarii”, „Cartea amagirilor”,’Schimbarea la fata a Romaniei”,”Lacrimi si sfinti”, „Silogismele amaraciunii”, "Ispita de a exista”, „Istorie si utopie”, „Caderea in timp”, Despre neajunsul de a te fi nascut”, „Exercitii de admiratie”,”Tratat de descompunere”, "Antropologia filozofiei”,” Marturisiri si anateme”, Apocalipsa dupa Cioran”.
A umplut treizeci si patru de caiete cu insemnari intre 1957 si 1972.
Valoarea manuscriselor sale, publicate de buna lui prietena, Simone Boue( scuze, ca nu apare accentul), scria Le Monde , se ridica la peste un milion de euro.Cu un an inainte de moarte, scria ca nu va renunta la acele caiete, desi luni intregi nu scria nimic in ele, pentru ca apoi sa se spovedeasca , recunoscnad ca prin scris se apropie de cuvinte si-si varsa obsesiile si toanele.
Erau acolo tot felul de chestiuni personale, generale, certuri, dusmani, prieteni, notati cu initiale sau cu X, anecdote, capricii, intrebari, cugetari.
Pe coperta unora scria a se distruge, dar le-a pastrat, ca un testament al rafuielilor cu suferinta, angoasa, umilinta, dar , mai ales cu sine.
Alteori spunea ca scrie doar atunci cand ii vine sa-si traga un glonţ in cap.
Prietena lui a murit intr-un accident , in 1997, tocmai cand urma sa-i corecteze spalturile.
Se sfarsea , inainte de a fi trait bucuria ca i-a cuprins , intr-o carte uriasa , toata spovedania.
Ea l-a cunoscut cel mai bine, fiindu-i alaturi in marile si gravele lui incercari.
Oriunde si oricand Cioran este SINGUR. A trait SINGUR si a murit SINGUR.

30 de comentarii:

  1. Cioran este extrem de periculos: fie presară fel de fel de gânduri despre cum e mai indicat să te autosuprimi, fie îţi dă o cheie care atârnă de tine toată viaţa. Şi cu care poţi să dezlegi câteva enigme. Fie şi una...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, Adi Vera!


    De ce crezi ca eram atat de speriata?

    Altfel, lectura cartilor lui Cioran , facuta cu grija discernamant, caleste. Te pregateste.

    Pana la urma, ce esti, ca om?
    Esti , cred, dincolo de experienta adunata prin trairi, si invatatura primita.
    Esti si intelegerea cartilor care au ti-au trecut prin intelegere si prin suflet .
    Esti nu doar suma cartilor citite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunshine award!

    Premiul merge mai departe la: Andi, Gina (Incertitudini), Dan, Bogdan, Monica, Ganditorul de la Hamangia, Daurel, Din plictiseala, Ionut si Alex.

    Nu pot sa tin pasul cu tehnica..la alti vecini de blog, pomeniti , ca si mine, altfel arata momentul pe care incerc sa-l imortalizez.

    p.s. ma straduiesc..

    RăspundețiȘtergere
  4. Cioran m-a intrigat şi m-a încântat de fiecare dată. Un paradox...

    RăspundețiȘtergere
  5. Informatii stiute le-ai curpins cu talent si spirit analitic intr-o formulare noua si incitanta.Poate ca nu e bine ca urmasii sa intre cu buldozerul in sufletul unui geniu spre a-i descifra toate necunoscutele.Oricum, nu vor reusi.A scrie e un act de sinucidere si un act intim in care ii lasi pe alti sa patrunda.E dureros si poate nemecesar, dar ce s-ar face oamenii fara interpretarea geniilor?

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumea are nevoie de astfel de oameni...chiar daca uneori sunt...periculosi,alteori sunt ...adevaruri.Poate asta ne sperie pe noi...ADEVARUL...sau interpretarea lui.
    Voi trece si eu prin astfel de momente...cand imi va fi frica de ce alege copilul dintr-o carte...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris, da, un paradox- citesti, citesti, simti ca nu te mai poti dezlipi. Ti se face mai mare foamea.


    Daca lasi cartea, te linistesti.

    RăspundețiȘtergere
  8. Maria,


    Cred ca geniile chiar nu pot fi 'decodificate', indiferent ce numar au bocancii. Sau cate dioptrii au ochelarii studiosilor.

    Cred ca omenirea ar fi mult prea saraca fara paradoxuri.

    Ne ramane totdeauna un bob zabava- nici ei n-au spus tot.

    RăspundețiȘtergere
  9. Angi,


    Este grea perioada in care 'urmaresti' preferintele copiilor.
    Dar este atat de minunata!
    Savureaz-o cu incetinitorul. Vine o vreme, cand ai dori sa intorci roata. Si nu se poate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am avut sansa sa-l citesc tarziu...Dar mai marele noroc a fost ca l-am citit dupa ce citisem ceva din Petre Tutea si Nae Ionescu. Destinul lui Cioran se datoreaza exilului, deci comunistilor...In Romania mai erau inca vreo cinci la fel de originali...O parere, normal.P.S. Dan Puric este pe aceeasi linie...Patapievici s-a linistit...L-o fi prins cu ceva, cu cineva...Scuze pentru multele cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Daurel,


    Multumesc !

    Totusi, eu il vad pe DAN PURIC mai deschis. Are o perspectiva luminoasa asupra viitorului.
    Poate pentru ca este credincios!



    Ardeleasca sublinierea- l-or fi prins cu ceva, cu cineva!!
    O vreme, l-am citit cu mare, mare admiratie si placere pe Patapievici.

    RăspundețiȘtergere
  12. Blogul INCERTITUDINI a primit un premiu, vezi la mine pe blog! :)
    Mulțumesc pentru calitatea blogului tău.

    RăspundețiȘtergere
  13. Am primit de la Andi Bob o nominalizare , care ma onoreaza!

    Câteva dintre blogurile românești:
    Andrei Baciu, Cristinutza, Cati Lupașcu,Lory, Găbitzu, Ioan Andoni, George Floarea, Gina și, cei mai amuzanți, Vania, Chat Noir și Dispecer Blogosferă, noul intrat în blogroll;

    RăspundețiȘtergere
  14. De la Elisagradinameadevis, am primit o coronita!

    Zinca Beiu, Gina, Gabi , Maryanne, Constantin , Ioana , Mirela , Vania , Theodora0303, Natasha , Manole , CELLA , Andi , Victoria , Lilick , Matilda , Madalina , Lucia Verona , Oana , Laura , Diana Alzner , Gina , Carmen , Ghiocel07

    RăspundețiȘtergere
  15. Andi, imi asum riscul de a ma repeta, spre a-ti multumi din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  16. Elisa, trebuie sa recunosc ceva- as lua toate florile! Trebuie doar sa-mi spui cum sa procedez.
    Iti multumesc pentru gandul frumos!

    RăspundețiȘtergere
  17. De multe ori mă simt un suflet de Cioran. Nu ştiu dacă neapărat singură, cât de neînţeles pentru ceilalţi pentru că un suflet singur e de multe ori neînţeles, pe când el, se înţelege atât de bine pe sine!

    Oricum, cine trece prin marele Emil Cioran omul şi cartea, cred că a înţeles multe despre sine!

    RăspundețiȘtergere
  18. Anckhiy,

    Cred ca fiecare trece prin asemenea momente.
    Singuratatea poate fi si benefica. Din cand in cand. Nu trebuie , insa, prelungita.

    Mai cred ca ' occidentalizarea' noastra are o asemenea urmare-retragerea omului in sine.

    Catre sine, poate n-ar fi rau, dar insingurarea poate fi paguboasa.


    Ma bucur ca rezonam!!


    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  19. eu l-am simtit pe Cioran mereu aproape.
    de cand m-am nascut, spune el, port un doliu, doliul acestei lumi.

    cand il citesc, imi este mai usor sa traiesc. straniu? da.

    dar cu el accept situatiile de criza mai usor.

    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  20. Angela,


    Hrsistos a inviat!

    Nimic nu este straniu, cand vine vorba de modul de a trai si de a-l intelege pe Cioran

    N-au obosit fustele drumarete??

    RăspundețiȘtergere
  21. au obosit un pic,
    dar daca stau la un izvor, le trece :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Le astept povestile!


    Imi doresc sa fi fost purtate in toate locurile pline de poezie!

    RăspundețiȘtergere
  23. Multi oameni sunt distrasi de la adevarata lor chemare, cu sau fara voia lor !
    Sunt mult prea mic pentru a-mi da cu parerea, dar socot ca Cioran a fost un ''releu spiritual'' care si-a descoperit rezonanta cu sine !
    Si iata ce-a iesit !

    RăspundețiȘtergere
  24. Foarte frumos ai scris despre Emil Cioran.
    Am citit si am cumparat cartile lui.I-a admirat pe Nae Ionescu si pe Petre Tutea pe care-l considera ” omul cel mai extraordinar din cati am cunoscut”. Tutea il considera, de asemenea, ca fiind cel mai inteligent.

    Disperarea, moartea, boala, melancolia, tristetea si singuratatea,dar si iubirea-ca forma de aparare de vidul existential sunt temele si motivele esentiale ale operei lui.
    In ”Cartea amagirilor” afirma ca omul, fiinta imperfecta, cu deznadejdi si extaze, oscileaza continuu intre lupta patimasa in sine si ” vraja irezistibila a melodiilor interioare”, aflata la jumatatea distantei dintre Dumnezeu si demon, intre rai si iad. Intre aceste doua puncte cardinale salasluiesc victoriile si infrangerile, certitudinile si amagirile, extazul si disperarea.
    Cioran opereaza cu concepte filozofice, etice, estetice: timp, spatiu, absolut, cunoastere, viata, moarte, universal, miscare, tragic, absurd, grotesc, bine, rau, irational.

    Redau un mic pasaj din ”Cartea amagirilor” : ” Vreau sa traiesc numai pentru aceste clipe cand simt toata existenta o melodie, cand toate ranile fiintei mele, toate insangerarile launtrice, toate lacrimile nevarsate si toate presimtirile de fericire pe care le-am avut sub ceruri de vara, cu eternitati de azur, s-au adunat si s-au topit intr-o convergenta de sunete, intr-un avant melodios si intr-o calda si sonora comuniune universala”

    Am citit de curand cartea lui Stelian Tanase ” Cioran si Securitatea”, aparuta recent. Ti-o recoman cu multa caldura. Vei afla lucruri inedite.

    RăspundețiȘtergere
  25. strogvaleriana, imi place cum suna- "releu spiritual"!!

    " Nu exista decat ceea ce facem in timp ce facem.De indata ce nu ne mai agitam, ne pandeste primejdia instrainarii"- zice acelasi inepuizabil Emil Cioran.

    RăspundețiȘtergere
  26. Multumesc mult , Maria!Stii ce mai spune acest ' releu spiritual", cum il numeste cineva pe Cioran?" Am remarcat ce usurare este pentru mine sa am o carte de gramatica in clipe de melancolie".

    Am sa caut cartea lui Stelian Tanase. .

    Promiseseram ca vom discuta , intr-o zi cartea Hertei Muller" Inca de pe atunic vulpea era vanatorul".


    Poate ne gasim timp.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.