cum se rezista

Din anii copilariei si ai adolescentei , imi amintesc cateva lucruri despre zilele de dupa Inviere.
Dimineata, la toate intrarile , chiar si la grajdul animalelor si la cotetul pasarilor, se puneau felii mari de pamant reavan, cu iarba verde. Sa aduca noroc . Spor si sanatate.


Se perindau , in cele trei zile , cam toate rudele. Unele veneau de la mai mare distanta. Biciclete, bristi ,motorete, chiar o motocicleta- admirata cu de-amanuntul de toti verisorii- isi gaseau loc in curte. Masa era plina . Fiecare venea cu’ impartituri’- cozonac, oua rosii, vin, covrigi, carne fripta- de miel si de pasare sau de porc , pastrata cu sfintenie, toata iarna, in oale mari, ferite de toti ai casei.

Se povesteau de toate.


Noi, fetele, inghiteam in mare graba cate ceva. Cu ochii pe ceas. Trebuia sa iesim la plimbare. Sa ne aratam rochiile noi. Aveam voie sa ne ondulam parul cu drotul mamei. Daca se intampla sa ploua , era durere mare. Trebuia sa astepti pana la Duminica Tomii.


Ieri a fost o zi insorita. Cu fiecare an, familia , desi bogata, pare mai saraca. Dupa luni de viata stresanta si serviciu greu, se impun mici vacante. Se prefera Italia. Ne apropie mobilul. Urari prin sms. Sau prin internet.


Dan Puric isi face timp, in prima seara de Sfinetele Pasti , pentru toate. Ia durerile cu mana. Este inepuizabil . Gaseste solutii pentru orice dilema. In mintea lui se aduna volume intregi de metafore.

Intrebat de o asistenta medicala cum sa aplice normele noi, impuse de UE , a raspuns ca nu este nevoie de ele. Considerati ca acela caruia ii puneti perfuzia este fiul. Sau tatal dumneavoastra.

Zice ca romanul are forta bobului de grau. Se hraneste cu lumina, apa, si caldura. Si rodeste .( inca)

- De ce sa stai intr-o tara care nu are viitor? il intreaba R. T.
- Ca sa-l faci! ( vine rapid raspunsul).