sâmbătă, 5 martie 2011

școala vieții


  Diploma de facultate este o simplă adeverință–  așa spuneau mai adineauri câțiva tineri cu studii superioare, dar fără loc de muncă.
Apare, inevitabil întrebarea- de ce să mai mergi la școală, să suporți emoții, stres, să nu dormi învățând pentru teste, teze,  examene?
Ar fi păgubos să gândim toți așa.
Există, însă,  un număr considerabil de semeni- femei și bărbați , care,  în orice moment,  îți pot da lecții., privindu-te  de sus, oricâtă carte ai fi învățat.. 
Au  absolvit cea mai tare școală. Știi cum se numește,  nu? 
Scoala vieții! 
Ce catalog, ce competențe?
Poți să mai spui ceva?
Eu învăț tot timpul, de ce n-aș recunoaște?
Lecția începe de cum ieși din casă. Dai nas în nas cu vecinul, proaspăt mutat la etajul superior. Ce salut, ce poftiți? care pe care, asta este regula. Omul  este prea  grăbit, am înțeles.
Intri în primul magazin- dacă nu te uiți pe etichetă, sigur pâinea  este de săptămâna trecută, nu mai vorbesc de alte produse.
Uită-te bine la cântar, altfel ai surprize, deloc plăcute, vezi ce ți se pune în pungă..
Te întreabă  careva unde este strada Matei Basarab? În timp ce răspunzi, ai grijă de poșetă, s-ar putea să fie cineva gata să te ajute să n-o mai cari după tine.
 Deunăzi, am fost cu o rudă  să-și cumpere o rochie.
După două ore de oboseală,  n-am găsit nimic, bine, nimic care să se potrivească gusturilor noastre. În câteva magazine, trei la număr, unde puteai tăia fumul , chiar fără lamă, vânzătoarele, exagerat de drăguțe,  tot insistau- vai, doamnă, vă vine ca turnată /  aiurea , sta ca pe gard..și doamna  nu arată rău deloc/ culoarea vi se potrivește/ o mai ajustați pe ici- pe acolo..Cum să ajustezi o rochie când abia ai cumpărat-o?
Fiecare voia să-și vândă marfa..
 Vezi? Cele mai utile învățăminte de a rezista într-o lume  nebună nu le afli prin studiu.
Nu le înveți la școală. Nu le găsești prin manuale.
Iți parvin întâmplător.
Sunt rezultatul hazardului.
Sunt filozofia vieții,  la rece.
O prietena îmi spunea că  în copilărie , părinții ei  nu încuiau niciodată poarta. Nici ușile.
Da, în copilăria ei.
Dar în copilăria de acum, nici alarma nu este suficientă..
Și uite cum ajungi să te înstrăinezi muuult, mult prea mult de semeni.
 Oricare dintre cei cu care ți se intersectează mersul poate fi un potențial atacator/ hoț/ spărgător?
Ai argumente să mă contrazici?

16 comentarii:

  1. Eu mă încăpăţânez să nu încui poarta nici acum.
    Şi uneori uit să încui şi uşa casei, când plec.
    Am plecat şi în concediu lăsând cheile în uşă, pe dinafară. Aşa le-am găsit când m-am întors.

    Deci pot să te contrazic, de data asta. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Arcadia,
    Este un fenomen ce spui!
    Faci vrăji?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred mai degrabă că e vorba de proverbul ăla că vrabiei chioare, Dumnezeu îi face cuib :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Citind , invatand ...iti dezvolti creierasul . Altfel ramaneam la stadiul de maimuta si lasam usa de la padure deschisa ca oricum ne cauta leul daca ii era foame . :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Arcadia , orice s-ar zice, ești o norocoasă!
    Și o excepție de la regulă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Invizibilul,
    Fiecare este liber să decidă ce și cât să învețe!
    Unii abandonează cursa, înainte de plecare în larg..

    RăspundețiȘtergere
  7. În ceea ce aţi scris, apar cam multe ... chestiuni sensibile. Mă voi rezuma la ceea ce, probabil că deloc întâmplător, apare subliniat.
    - despre diploma de facultate ca simplă adeverinţă: excedentul de absolvenţi de facultate (nu comentez căror interese a servit ajungerea în această situaţie, nici modul ... diferit de a te bucura de o asemenea recunoaştere), ca şi specializarea excesivă în unele domenii sau a unora fără acoperire în cererea pieţei forţei de muncă au transformat o diplomă onorabilă într-una derizorie (face parte din riscul asumat);
    - şcoala vieţii ... de care pe care - mulţi acuză educaţia, învăţământul de renunţarea cu prea multă lejeritate, de atâţia ani, la menirea-i educativă (oare?! lucrez în învăţământ de ani buuuni), ignorând aportul societăţii, în ansamblul ei, la educaţia de masă, pornind fie şi numai de la modelele pe care le promovează sau le încurajează prin "dreapta" ei constituire; de vină consider şi pe cei care, preferând comoditatea şi confortul vieţii proprii, au stat în umbră, lăsând loc liber de ... manifestare celor cu ... iniţiativă şi dispuşi (ce-aveau a pierde?!) să rişte imaginea personală...
    - despre argumente de a vă contrazice: nu am! În schimb, îmi vin în minte atâtea proverbe... parte a tezaurului naţional de înţelepciune...
    Numai gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Danielle Wolf,
    Mulțumesc, bine ai venit!
    Vorbim ca între colege de meserie- număr peste treizeci și cinci de ani de carieră didactică.
    Dacă ar fi s-o iau de la capăt, sigur, tot asta aș face.
    Ai dreptate,când am scris, m-am gândit la câteva componente esențiale ale educației noastre permanente.
    Eu cred în valoarea școlii, am încredere în mulți dintre cei care și-au ales menirea de profesori. Am promovat- și fac același lucru de câte ori am prilejul- ideea că doar școala, cartea, munca ne pot susține.
    Nu cred că este greu de intuit de ce există excedent de absolvenți cu diplome fără acoperire .Vinovată este societatea, vinovați sunt și ei, cei care și-au dorit doar o ”hârtie„.
    Am avut elevi foarte slabi, care acum sunt posesia ”acestei adeverințe„, bineînțeles că unora nu este de niciun folos.
    Am însă, atâtea exemple de foști elevi, care sunt oameni extraordinari! Au învățat , muncesc mult, au funcții importante și responsabilități pe măsură!
    Și ca mamă , tot în acest sens mi-am crescut copiii și n-am greșit.
    Pledez pentru păstrarea locului școlii în viața societății!
    Doar așa vom ieși la lumină.
    Altfel, lumea este complicată- sunt destui care se „realizează„, urmând cursurile la „școala vieții„. Nici nu trebuie să insistăm, se văd la tot pasul.
    Ce-mi reproșez este că n-am făcut suficient în privința educației. Mulți dintre părinții care nu sunt exemple bune pentru copiii lor și nici pentru societate sunt cei intrați în liceu, în urmă cu treizeci de ani, cu nota 1(UNU).
    Ar fi trebuit să fim promți atunci..poate că lucrurile ar fi stat astăzi altfel.
    Unii dintre acei oameni sunt astăzi„formatori de opinie„, ocupă scaune mult prea înalte.
    Dar, lumea își are cursul ei.
    O zi bună!
    p.s. Astăzi este baba mea.

    RăspundețiȘtergere
  9. ... aceleaşi bucurii, aceleaşi dezamăgiri, aceeaşi tenace visare în clipa de bună-ndreptare... - dascăli din garda-veche (asemenea, plăcută coincidenţă!)
    Pentru că tot suntem la ... incertitudini: un lucru de care cu adevărat mă tem - dascălii din garda-nouă (am experienţă de ... metodist).

    Frumoasă babă! A mea a fost ieri - mă voi mai amăgi cu-o clipă...

    Îţi doresc o duminică plăcută! - premisă a unei săptămâni reuşite.

    RăspundețiȘtergere
  10. Danielle,
    În ultimii zece ani de carieră, am „urmărit„ mulți studenți.
    Este vorba, sigur, de practica pedagogică. După prima serie, deja, le-am cerut elevilor să vină cu un alt caiet , în care să noteze ce spun tinerii..erau atât de multe și grave greșeli.Unii dintre elevi nu se puteau abține și-i corectau pe cei de la catedră.
    Au refăcut total lecțiile pe care le-au realizat ei- fete și băieți .
    Știi care este culmea? când obligată fiind să-mi închei activitatea- acum doi ani s-a întâmplat, pentru că așa a stabilit legea DOAR pentru unii, în locul meu a venit o tânără care a absolvit „religie- română„ .
    O știam de la practica pedagogică.
    Nu vorbesc cu patimă!
    Și noi am fost tinere ! Păstrez toată viața respect profesorilor mei și profesorului metodist, de la care am învățat meserie!
    Mulți dintre tinerii de astăzi nu învață carte, nu cer și nu primesc sfaturi. Au devenit profesori considerând că este lejer.
    Știi ceva? Eu nu-i învinuiesc pe elevi atunci când se întâmplă necazuri- toate pornesc de la catedră.
    Am predat, foarte tânără fiind, într-o școală de țigănuși. Acum , în martie, veneau cu brebenei și viorele, mă conduceau la autobuz.
    N-o să-ți vină să crezi- am scris lucrurile astea- cu unul dintre ei m-am întâlnit în Italia, era cu arcușul..
    Mă bucur să putem vorbi despre profesia noastră, în a cărei frumusețe voi crede totdeauna!
    O zi însorită îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. "Cele mai utile învățăminte de a rezista într-o lume nebună nu le afli prin studiu.
    Nu le înveți la școală. Nu le găsești prin manuale.
    Iți parvin întâmplător.
    Sunt rezultatul hazardului.
    Sunt filozofia vieții, la rece.
    O prietena îmi spunea că în copilărie , părinții ei nu încuiau niciodată poarta. Nici ușile.
    Da, în copilăria ei.
    Dar în copilăria de acum, nici alarma nu este suficientă..."

    Da, multe s-au schimbat. Şi vor fi sisteme de alarmă din ce în ce mai performante (dacă pot spune aşa), fiindcă oamenii au tendinţa, în această conjunctură, de a se ascunde unii de alţii. Din păcate... Există, firesc, şi excepţii fericite. Pentru că oamenii care să trăiască frumos fiecare zi există şi vor exista mereu...

    O duminică frumoasă, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  12. Diploma- ca "adeverinţă" : pune serioase semne de-ntrebare asupra calităţii pregătirii deţinătorului şi, cum foarte bine ai precizat, asupra motivaţiei alegerii profesiei.
    Deloc de neglijat mi se pare un alt aspect: noi am avut acel spirit al sacrificiului de sine, indiferent prin câte ... reforme am trecut. Am avut tăria de a îndura, de a accepta rolul de cruciat şi de răstignit pe altarul educaţiei, sub stindardul pasiunii pentru ceea ce alesesem să facem. Mă îndoiesc că cei ce-mbrăţişează azi cariera didactică vor avea răbdarea şi puterea de a trece peste toate aceste obstacole.
    Şi-o altă firească întrebare: cine mai are azi nevoie de o educaţie de calitate? (întrebare retorică - a răspunde ne-am afunda, cred, dincolo de ceea ce am putea să ne permitem a scrie; sunt convinsă că avem aceleaşi puncte de vedere).
    Cum bine spuneai, exemplificând: fiecare, mai mult sau mai puţin educat de şcoală sau de stradă, îşi găseşte, până la urmă, locul său sub soare... (zâmbet amar, ştiind cât muncim, cât ne consumăm, ardem, la câte renunţăm... ).

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    Sentimentul de înstrăinare se simte , cred, mai acut la bloc, decât la sat, de exemplu.Ziceam cândva că , printre alte rele pe care le-am suportat în urmă cu douăzeci- treizeci de ani, unul este de neiertat- blocul.
    Am ajuns în aceste cutii unii lângă alții, fără să avem ceva în comun, în afara acoperișului.
    Fiecare deschide ușa, intră, nu vede, nu aude..
    Unii se laudă cu faptul că nu-și cunosc vecinii.
    Siguranța la ușă? o și mai mare rupere de ceilalți. Din păcate, absolut necesară..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. Danielle,
    M-am întrebat adesea cum de se întâmplă, de ce mulți tineri sunt atât de nerăbdători..la unii profesori mă refer.
    Eu am făcut naveta timp de zece ani, am susținut toate gradele și concursul de intrare în oraș, făcând mari sacrificii. Niciodată, dar absolut niciodată nu m-am prezentat în fața elevilor nepregătită, chiar dacă nu dormisem toată noaptea.
    Am fost ani buni suplinitoare, pentru că, măritându-mă studentă, nu m-am putut prezenta la post. A fost foarte greu..n-am cedat.
    Ele, fetele astea care au terminat religia- la noi este exces de asemenea „adeverințe„, ajung imediat în buricul târgului și, de fapt , nu prea recunosc predicatul nominal, ce să mai vorbim de subtilități literare ..
    Recunosc că sunt și profesori pregătiți, dar prea puțini . Suferă din cauza tratamentului general, pentru că nu există mai nimic clar în privința salarizării corespunzătoare prestației.
    Ce mai știu este că sunt mulți părinți care așteaptă mult de la școală. Vezi, ne învârtim într0un cerc..
    Mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  15. Sincer,Gina,si eu abia acum incep sa inchid usi cand plec de acasa,desi poarta ramane deschisa.Cum ar intra vecinii care au cate o treaba cu noi:).
    Cat despre diplome in calitate de adeverinte...stau sa ma gandesc ce greu se intra cadva la facultate,iar acum face toata lumea.Singura problema e ca nu mai vrea nimeni sa munceasca ,ca doar are facultatea terminata.

    RăspundețiȘtergere
  16. Angi,
    Nu strică să iei măsuri de precauție!
    Cât despre „diplomele- adeverințe”, ai dreptate, multe s-au schimbat.
    Din păcate, din rău, în mai rău..
    O săptămână frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere