miercuri, 11 iulie 2012

stări și fraze


Momentele nefericite din viațá noastră, când ne-am arătat  ridicoli, trebuie să le reconsiderăm, în lumina  intimei noastre seninătăți, ca pe simple  neplăceri de parcurs.
 Călători cum suntem pe această lume, de voie sau de nevoie, între  neant și neant sau între  totul  și totul, suntem niște drumeți care nu trebuie să acorde  prea multă importanță inconfortului din timpul  călătoriei sau hurducăturilor de pe drum. 
 Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii, pagina 475.//
Cartea asta- monolog , o țin  pe noptieră. 
Am mai mutat-o  în bibliotecă,  nu știu cum se face că o tot aduc , o mai deschid, mai recitesc, găsesc în ea, de fiecare dată, o radiografie  cu mii de fețe, o lume interioară, diferită de lumea ca lume, ceva straniu, care face din cele mai  simple  lucruri subiecte de meditație, o contemplare a  păcii care domnește dincolo  de ceea ce  vezi.//
 ce spui despre insomniile sufletului?
Ascultă și cântecul șoptit al lunii, într-o VARAALBASTRA

12 comentarii:

  1. Prin cate situatii "delicate" trecem! As putea spune ca de multe ori ne gasim in locul nepotrivit. Poate ca ridicoli sunt cei ce ne privesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place de mor răspunsul!!
      De notat că vine din ”gemeni„!!

      Ștergere
  2. Toate fac parte din viata noastra!Trecem ,ne mai poticnim, o luam de la capat mai buni sau macar cu speranta ca suntem mai buni. O zi frumoasa Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei,da, suntem ,așa, și noi,niște mici puncte într-un vas uriaș,ne separă și ne definesc depărtările.
      Ne mai intersectăm, mai mergem alături, mai vine unul și ne pune o piedică, altul dă din coate să ajungă în față, noi o ținem pe-a noastră.
      Pe cărarea proprie, bună/rea, este a fiecăruia.
      Mulțumesc, Elite!

      Ștergere
  3. Servus, Gina

    Cu permisiunea ta, voi însera aici o bucăţică dintr-o postare mai veche de pe bloaga mea:

    “Când au întemeiat cetatea lisabonei, grecii i-ar fi dat numele Olissipa, derivat de la Ulisse”, care ulterior a devenit Olisipona, apoi Lisapona iar în final Lisboa.Se ştie cum a scăpat Ulisse de Ciclop, dându-i acestuia de înţeles că se numeşte “nimeni”. Pe de altă parte, această cafenea era asiduu frecventată de un poet, Fernando Antonio Nogueira Pessoa, iar cum ‘pessoa’ în portugheză înseamnă nimeni … Aici obişnuia să vină poetul după orele de serviciu în care era un modest funcţionar şi “să bea un lichior de cireşe."

    Ce să spun despre insomniile sufletului? Sînt un insomniac incurabil şi nimeni nu mă poate vindeca de multiplele frămîntări făr' de sfîrşit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre acest „umorist care nu râde niciodată”, Dinu Flămând spune că „ este contemplatorul propriei sale dispariții, care se abandonează în instinctul natural, călăuzit doar de ceea ce face trandafirii să înflorească și de ceea ce transformă în frumusețe moartea frunzelor„-.
      Un om mitic, acest portughez, care și-a ales un nume atât de ciudat.
      Pessoa? „o lume interior- exterioară, peste care Dumnezeu veghează să nu-i lipsească enigma de a exista„.
      Mulțumesc pentru clipa de insomnie sufletească!

      Ștergere
  4. Sufletul meu se lupta deseori cu insomnii... nu stiu daca in aceasta viata voi reusi sa-l invat odihna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La ce bun, odihna sufletului ?
      Nici nu trebuie să te gândești la asta.
      Există o carte, mi-a venit în minte, am citit-o în liceu~Suflete moarte`, de N.v. Gogol.
      Am găsit ceva important- „sunt persoane care se află pe lume nu ca niște obiecte, ca să zicem așa, ci ca niște picățele sau mici pete străine pe un obiect. Stau mereu în același loc, cu capul în aceeași poziție, încât ești gata-gata să le iei drept mobilier”.
      Vezi?? sufletul își are trupul pe care îl merită!

      Ștergere
  5. este a nu stiu cata oara cand ezit sa scriu ceva aici

    nu stiu ce mi-a placut mai mult--- textul tau sau comentariile si raspunsurile tale


    --------------
    astazi, ne-am intalnit,de doua ori, fara sa vrem, la marginea unui tarim tot mai inaccesibil mie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne-am întâlnit pe un teren aproape ireal, evadând din gălăgioasa noastră realitate.
      În acest ”spațiu„, viața este, mai degrabă, visată decât trăită.
      Face bine sufletelor insomniace, asta simt, dragă Ana!
      Seară lină îți doresc!

      Ștergere
  6. Mi-ati starnit cumplit curiozitatea cu aceasta carte. O voi cauta!
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să-ți placă, sigur, Vera!
      Te avertizez- se citește, cu creionul în mână și cu o foaie alături.
      Îmbrățișări!

      Ștergere