miercuri, 11 septembrie 2013

ce mică e vacanța mare..



8 comentarii:

  1. Buna seara!

    Remarc in fotografii bucuria clipei ! Si cu asta am spus tot!

    Cu drag,

    Brindusa Frunza

    RăspundețiȘtergere
  2. Da!
    Eu îl „corectez„ un picuț pe Ovidiu, care, în ale sale „Ode„, nu era prea optimist, îndemna el la „a culege ziua„, dar adăuga că n-ar trebui să fii prea încrezător în mâine.
    Mi-a plăcut sălbatica, neobosita, rebela Sicilie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite, mi-ai reamintit de Toto Cutugno...sunt cateva cantece care imi plac mult la el, si am tot vrut sa le postez dar nu am mai reusit.A colaborat sa stii cu MM!am impresia ca i-a daruit niste compozitii chiar.
    Italia? nu stiu ,nu am fost ,deci ce pot spune? as vrea sa vad Roma si Venetia...
    Stiu pe cineva la Roma ,lucreaza ca menajera...nu mi-a vorbit niciodata cand se intoarce in tara in concediu despre cat de jncantata ar fi.Intr-ozi mi-a spus ca Romania este mai frumoasa...nu stiu daca asa este,perceptiile sunt subiective,nu putem generaliza.

    RăspundețiȘtergere
  4. Întâmplarea a făcut ca vacanța mea de două săptămâni să se împartă- jumătate în Retezat, jumătate în Sicilia.

    Avem o țară minunat!
    Dumnezeu ne-a dăruit cu de toate!
    Eee, ceva lipsește.. cred că au trecut ani mulți și drumurile nu doar că nu s-au modernizat, dimpotrivă, s-au deteriorat. Se ajunge greu în locuri de frumusețe neasemuită.Cât despre servicii, ce să spun??

    Sicilia nu este bogată,este afectată de criză, sicilienii sunt cam certați cu igiena,dar au niște drumuri ca-n palmă!
    Tuneluri extraordinare!
    Turismul este foarte bine organizat!
    Am fost și la Roma, și la Veneția, în urmă cu niște ani..Sunt locuri minunate..
    Știi care este convingerea mea?turiștii plătesc pentru fiecare piatră călcată în Italia.
    Ar putea fi și la noi la fel, dar..

    RăspundețiȘtergere
  5. Pare ca v-ati gasit, mai multe doamne, sub aceeasi umbrela, si calatoriti! E minunat sa ai prietene de suflet, cu care sa mergi, de e nevoie, pana la capatul pamantului. Si pamantul e lat, nu vorba, stim cu totii! Oricum, e mai bine sa ai o vacanta scurta si intensa, decat una luuuunga si plictisitoare! Saptamana viitoare incepe scoala in Romania, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Într-un fel, ai dreptate, Gabriela!

    De vreo zece ani,la început, absolut din întâmplare, apoi, prin înțelegere, ne petrecem vacanța împreună- nu doar doamne, grupul nu este mereu același, de fiecare dată, apare cineva, lipsește altcineva..
    Se păstrează nucleul.
    Și, bineînțeles,organizatorul,un domn foarte cumsecade, bine pregătit, amabil, înțelegător.

    A fost o săptămână plină!
    Sicilia este o lume interesantă, mi-a plăcut mult Taormina, pe care tu o cunoști atât de bine!
    Să-ți spun o ..bârfă mică: îmi doream o poșetă ..de firmă.
    Cu niște ani în urmă, mi-am cumpărat,din Santorini, una, pe care o păstrez încă.
    Am intrat într-un magazin cochet-Rialto, patronul un bătrânel amabil, îmi arată el mai multe poșete, toate cu niște prețuri „astronomice „pentru mine, mai lasă el câțiva euro.. ce să-ți spun,( o nimica toată), îmi admiră brățările, una firavă de argint, cealaltă , împletită din scoici de-ale noastre..
    Prietena mea zice- ai dat lovitura, italianul o să-ți dea poșeta ..mai mult pe gratis..
    Negociem,el tot mângâia brățărușele, eu ziceam alt preț,și tot așa..m-am plicitisit, era un zgârie-brânză.
    L-am lăsat în plata Domnului, pentru că geanta la care mă oprisem nu merita nici jumătate din cât cerea el,marele curtezan.

    p.s.pe o străduță cochetă, am găsit, tot de la aceeași firmă,o poșetă bleumarin!
    Am achiziționat-o la un preț convenabil.
    Este și frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  7. S-o porti sanatoasa, Gina. Si eu am fost, pe vremuri, moartea posetelor si pantofilor. Cand am plecat din Romania, am impartit posetele in stanga si in dreapta. Iar de cand sunt in Irlanda, am doar patru posete, doua in nuante de maro! Iti vine sa crezi? Pantofi- cateva zeci de perechi, bat spre suta! Trebuie sa recuperez la capitolul posete, ca nu se mai poate! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulțumesc Gabriela!


    De pe la optsprezece ani, port pantofi cu toc înalt( mă rog, nu chiar în toate împrejurările); acum, când mă opresc în fața vreunei vitrine cu asemenea încălțări , mă încearcă un sentiment greu de numit, oricum nu este cel mai plăcut.
    Chestie de obișnuință!( mă consolez)
    Franțuzoaicele ( cele adevărate) mi s-au părut foarte elegante, chiar încălțate fiind cu pantofi cu talpă joasă..
    p.s. aici trebuie să-ți rupi o pereche de pantofi, bătând magazinele, în speranța că vei găsi perechea pe care o cauți..cât despre poșete, ce să mai zic..

    RăspundețiȘtergere