este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Petre Țuțea
În ultimele zile, am auzit de nu știu câte ori spunându-se mi-e rușine că sunt român .. multe spune omul, la necaz.
În ultimele zile, am auzit de nu știu câte ori spunându-se mi-e rușine că sunt român .. multe spune omul, la necaz.
S-a întâmplat să citesc aici.
Apoi, aici
Și tare m-am bucurat!
Mi-am amintit de o mai veche cunoștință-nea Oiță!
dacă ai vreme, citește!
Apoi, aici
Și tare m-am bucurat!
Mi-am amintit de o mai veche cunoștință-nea Oiță!
dacă ai vreme, citește!
Bogăția este un văl care ascunde multe plăgi.
Menander, dramaturg grec- 342-291(îH) //
Fără vârstă.
Înalt, spătos, mustață cănită. Unii spun că ar fi trecut de optzeci. El știe..
Fără vârstă.
Înalt, spătos, mustață cănită. Unii spun că ar fi trecut de optzeci. El știe..
Mulți
îl invidiază. Poate că au motiv, nea Oiță și-a construit un mic
imperiu, o făbricuță de brânzeturi, niște magazine , s-ar zice că are
și o stație de microbuze.
La
el găsești preparate proaspete, gustoase, frumos ambalate. În fabrică,
farmacie, nu alta, toată lumea în halate albe, scrobite. Fetele au
scufițe apretate, ce mai, Occident!
Nu mai conduce, are șofer personal.
Prinse în șnururi lungi de parasolarele mașinii care îl poartă peste tot, două plăcuțe se balansează în voia lor.
În dreptul șoferului, o pereche de opinci, cât degetul ăl mare al patronului.
- Nea Oiță, mă tot uit , îndrăznesc să te întreb, ce înseamnă, domle, plăcuțele astea?
Nea
Oiță respiră greu. Își trece batista albă peste frunte, nu-i plac
hârtiuțele alea mici, se lipesc, lasă dâre de hârtie pe față, când era
copil își ștergea sudoarea cu mâneca aspră a cămășii de tort.
-Mă
băiatule, eu am cinci clase, nici pe alea nu știu cum le-am terminat.
M-am trezit la coada caprelor, nu ale noastre, ale altora.
Câți mărăcini mi-au împuns mie tălpile și degetele, să fii tu sănătos! Mâncare? O zi da, două , fără, un șut în fund îmi ținea de foame , că setea mi-o potoleam din ciutura fântânii.
Câți mărăcini mi-au împuns mie tălpile și degetele, să fii tu sănătos! Mâncare? O zi da, două , fără, un șut în fund îmi ținea de foame , că setea mi-o potoleam din ciutura fântânii.
Am jurat că odată și odată, o să am turma mea de capre. Așa am început- cu o căpriță albă, peste un an, alte două și tot așa.
În fiecare dimineață , mă rog la Dumnezeu să nu uit de unde am plecat.
Opincile? Nici de astea n-am avut parte.
Viața nu este deloc ușoară, ține minte de la mine.
Dar merită să fie trăită!
Dar merită să fie trăită!
p.s. ai cunoscut un Nea Oiță?
http://www.youtube.com/watch?v=CCOFrFltGgw
RăspundețiȘtergereBrindusa Frunza
Da, se întâmplă, din nou, să ne „vedem „pe același culoar..o fi doar întâmplarea?
RăspundețiȘtergereAcelasi culoar ? Poate o gandire universala din care extragem impreuna aceleasi "scantei"!
RăspundețiȘtergereBrindusa Frunza
Se spune că și o picătură de apă face să crească oceanul; atunci și o scânteie aduce lumina , oricât de puternic ar fi întunericul!
RăspundețiȘtergereM-a înduioşat povestea lui, Nea Oiţă, a fost cumpătat în toate şi şi-a urmat visul pe care şi l-a împlinit! Mi-s tare dragi poveştile acestor oameni, doamna Gina, care au trudit cu sudoare să ajungă cineva. :)
RăspundețiȘtergereCineva mi-a spus povestea acestui om.
RăspundețiȘtergereMi-ar plăcea să știu că Nea Oiță este sănătos! Așa, poate că și mulți tineri din preajma lui vor învăța lecția de rezistență în fața relelor vieții.