marți, 5 noiembrie 2013

se spune că

și școala  vieții are premianții și repetenții ei
(o mai veche idee)

Diploma de facultate este o simplă adeverință–  așa spuneau mai adineauri câțiva tineri cu studii superioare, dar fără loc de muncă.
Apare, inevitabil întrebarea- de ce să mai mergi la școală, să suporți emoții, stres, să nu dormi învățând pentru teste, teze,  examene?

Ar fi păgubos să gândim toți așa.
Există, însă,  un număr considerabil de semeni- femei și bărbați , care,  în orice moment,  îți pot da lecții., privindu-te  de sus, oricâtă carte ai fi învățat.. 
Au  absolvit cea mai tare școală. Știi cum se numește,  nu? 
Scoala vieții! 
Ce catalog, ce competențe?
Poți să mai spui ceva?
Eu învăț tot timpul, de ce n-aș recunoaște?
Lecția începe de cum ieși din casă. Dai nas în nas cu vecinul, proaspăt mutat la etajul superior. Ce salut, ce poftiți? care pe care, asta este regula. Omul  este prea  grăbit, am înțeles.
Intri în primul magazin- dacă nu te uiți pe etichetă, sigur pâinea  este de săptămâna trecută, nu mai vorbesc de alte produse.
Uită-te bine la cântar, altfel ai surprize, deloc plăcute, vezi ce ți se pune în pungă..
Te întreabă  careva unde este strada Matei Basarab? În timp ce răspunzi, ai grijă de poșetă, s-ar putea să fie cineva gata să te ajute să n-o mai cari după tine.
 Deunăzi, am fost cu o rudă  să-și cumpere o rochie.
După două ore de oboseală,  n-am găsit nimic, bine, nimic care să se potrivească gusturilor noastre. În câteva magazine, trei la număr, unde puteai tăia fumul, chiar fără lamă, vânzătoarele, exagerat de drăguțe,  tot insistau- vai, doamnă, vă vine ca turnată /  aiurea , sta ca pe gard..și doamna  nu arată rău deloc/ culoarea vi se potrivește/ o mai ajustați pe ici- pe acolo..
Cum să ajustezi o rochie când abia ai cumpărat-o?
Fiecare voia să-și vândă marfa..
 Vezi? Cele mai utile învățăminte de a rezista într-o lume  nebună nu le afli prin studiu.
Nu le înveți la școală. Nu le găsești prin manuale.
Iți parvin întâmplător.
Sunt rezultatul hazardului.
Sunt filozofia vieții,  la rece.
O prietena îmi spunea că,  în copilărie, părinții ei  nu încuiau niciodată poarta. Nici ușile.
Da, în copilăria ei.
Dar în copilăria de acum, nici alarma nu este suficientă..
Și uite cum ajungi să te înstrăinezi muuult, mult prea mult de semeni.
 Oricare dintre cei cu care ți se intersectează mersul poate fi un potențial atacator/ hoț/ spărgător?
Ai argumente să mă contrazici?

8 comentarii:

  1. Din păcate, eu, nu am niciun argument să vă contrazic.
    Săptămâna trecută, o colegă de-a mea avea nevoie de o rochie pentru sâmbătă, când trebuia să participe la un eveniment. A mers într-un magazin de gen, nu foarte luxos dar nici gen tarabă. Alege o rochie. Intră în cabina de probă. Agaţă poşeta în cuierul de acolo. Probează rochia, însă nu i-a plăcut. Iese din cabină dar uită poşeta. Pune rochia la loc şi iese din magazin. În magazin era doar vânzătoarea. Când ajunge la masina ei parcată chiar în uşa magazinului, constată că n-are poşeta. Îşi aminteşte unde a lăsat-o, se întoarce, iar poşeta nu mai era. A întrebat vânzătoarea, dar aceasta a ridicat din umeri, că nu ştie, adăugând, poate n-aţi venit cu ea.
    Colega mea nu a anunţat atunci poliţia, poate o găsea mascată pe undeva în magazin, ... iar acum este nevoită să-şi refacă toate actele.
    O seară cât se poate de frumoasă vă doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ștef, să o cerți serios pe colega ta. Nu trebuia să părăsească magazinul până nu ar vi anunțat la 112. Venea poliția.
    Eu așa cred.

    Chestiunea este că, de multe ori, în asemenea situații, te cam pierzi cu firea.
    Mi s-au întâmplat și mie tot felul de situații..între timp, am învățat ” să mă apăr”.

    Seară bună îți doresc, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am certat-o, doamna Gina, chiar în acea zi după vreo două ore de la eveniment. Ea se grăbea să-şi scoată copilul de la cămin, soţul ei nu putea ajunge şi nu a realizat pe moment, că era foarte important dacă suna chiar atunci. A lăsat maşina în parcare şi-a plecat după copil. Chiar ea mi-a spus, că nu ştie de ce a procedat aşa. Puteam să scot eu copilul de la cămin, cum am mai făcut-o. Aşa a fost să fie,... poate,..
      Mă bucur mult că aţi învăţat să vă apăraţi, sper să învăţăm cu toţii. E foarte important acest lucru.
      Vă îmbrăţişez cu mult drag, doamna Gina. :)

      Ștergere
  3. Viața te învață multe, draga mea!

    Când aveam vârsta nepoților mei, treceau prin sat ”munteni”- vindeau mere, mături, var.. înnoptau pe la diverși săteni.
    Și la noi în bucătărie am văzut oameni pe care părinții atunci îi întâlneau prima oară.. discutau până târziu în noapte, ca și cum s-ar fi cunoscut de când lumea.
    Chiar s-au împrietenit cu cineva..și a fost o prietenie trainică.

    Astăzi... ce să mai vorbim??
    Învățăm să ne adaptăm.
    Cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Trăim într.ojunglă adevărată.
    Exprerienţa trăită vara aceasta cu Teddy mă face să cred că toate principiile mele moralele se duc de râpă.:(
    Îmi cresc frumos copiii,iar alţii îsi bat joc de viaţa lor.Cu greu mai facem faţă neoamenilor.
    Cât despre hoţibunica avea o vorbă:În faţa hotilor nu eyistă lacăt.!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, Angi, nu trebuie să abdici de la crezul tău!
    Am avut și am incertitudini, dar nu renunț la tot ce am învățat BUN. Așa mi-am crescut copiii. Așa mi-am educat elevii.

    Lasă-i pe unii cu ale lor- până la urmă, tot cei buni vor câștiga în lupta asta de junglă, cum spui tu.

    Gânduri bune pentru voi!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu cu sensul de a contrazice, dar am o părere diferită despre subiectul acesta. În primul rând, nu știu cine mai are emoții, stres, nu doarme noaptea învățând pentru teste sau alte probe, când diploma universitară, fie ea și doar o simplă adeverință, se obține doar plătind taxa de școlarizare și având răbdare să treacă anii necesari obținerii ei.

    În al doilea rând, cred că sintagma școala vieții, ca opusă mediului de învățare academic, era folosită eufemistic pentru a explica cum de ajung unii mari fără să învețe sau fără să aibă studii. Asta, pe vremea când mai ajungeau unii mari și cu carte adevărată. Adică, pe atunci, școala vieții însemna bărbații ajunși mari fără merit academic „prin protecție de fuste”, iar femeile ajunse în aceeași situație „prin patul cui trebuie”.

    Cât despre doamnele și domnii inteligenți, culți, care se lasă ori ajung păcăliți de vânători ori de trecători inferiori lor din toate punctele de vedere, nicio școală, fie a formală sau a vieții, nu îi poate pregăti pentru așa ceva. Aici este vorba despre arta supraviețuirii într-o lume incomodă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, cumva ar fi o părere diferită..eu stau de vorbă cu mulți tineri-cei mai mulți dintre ei fiind chiar foști elevi. Când spun asta, mă refer la cei care au ales să-și facă o carieră serioasă, muncind.
    Deunăzi, m-am văzut cu doi studenți la medicină- ani diferiți, o fată și un băiat.
    Am fost foarte plăcut impresionată să aflu că le place facultatea, că se duc la cursuri și se pregătesc zilnic pentru seminar, indiferent cât de mult li se cere.

    Se și distrează, nu sunt copii forțați de către părinți „să ajungă cineva„, asta vor ei- să ajungă doctori! chiar cu ”D„.
    Mai știu și alți copii buni.
    Cu două trei flori nu se face primăvară, așa este, dar cred că speranțe tot ar mai fi!
    Sigur, că orașele sunt pline și de altfel de indivizi..eu rămân încrezătoare în tinerii „adevărați”!

    „Școala vieții”- nu m-am referit la imaginea din Scrisoarea eminesciană„ când bărbații aflați în ipostaza în care
    ” cărările vieţii fiind grele şi înguste,
    Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste,
    Dedicînd broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră
    C-ajungînd cîndva miniştri le-a deschide carieră...

    deși, realitatea confirmă că ”experiența„ există

    Nu m-am referit nici la tinerele pe care le vedem arătându-și ce le-a mai rămas nearătat prin televiziuni..ca să devină „vedete„

    M-am referit la genul de șmechereală pe care l-au deprins unii, care, fără să fi învățat bine tabla înmulțirii, la școală, reușesc să te păcălească dintr-un condei.
    Sau încearcă să facă asta..fără să reușească.
    Da, aveți dreptate,a supraviețui într-o lume incomodă presupune să știi să nu te încrezi nici în forța firii unora, nici în emfaza vorbirii..
    Vorba ceea: un șarpe nu devine balaur, decât devorând alt șarpe..

    RăspundețiȘtergere