acasă, dar altfel...

Casele se  țin una de alta, în același joc bătrânesc, puține și-au păstrat portul străvechi, cu ferestre mari, mângâiate  de perdele  lucrate în casă, uși scârțâind  în povești, rătăcite prin vise. Cele  mai multe s-au prins în  vârtejul vieții moderne, termopane lipite în ziduri înguste, albul de var s-a topit în  culori cam confuze.  Tot mai rare căruțe, tot mai multe mașini! Mai multe femei sub broboade cernite, fete și băieți claxonând cu nerv depășirea,  câini hămesiți  adunați pe la porți.

- Ai auzit  de-ai lui Dură, aveau semințe  de-ale scumpe, se vând în valută, canabis, așa le zice, noi le spuneam  semințe de cânepă. Le dosiseră  și-n pod, și-n cămară, ba  chiar și  la rude. I-au săltat  pe toți într-o seară. Dar de-ăia ce-și zic ai lu Cârnu? Au spart conducta de gaz, s-au îmbogățit într-un an,  gata,  vreo trei sunt la  zdup, ăilalți se țin prin procese.../

În Primărie  este  cald și bine,  două birouri mari, vreo șase persoane, cu  ochii-n  hârțoage.

Ce să mai întorc vorba încolo și-ncoace?  banii se fură ușor,  un click și  tu ești  rău-platnicul.ce explicații? cine ești tu? cine sunt ei?

Ne-am născut pe aceleași meleaguri, poate că am avut aceiași  profesori, am călcat aceleași poteci.

Viața ne-a trimis  pe cărări diferite, unele drepte,  altele  pe coclauri.  Care pe unde...

Tu, ființa naivă, înfruntând
ploaia, vii să-i dai statului  dările.  Constați cu stupoare cum se  fură c-un click. Cu câtă nerușinare  ți se aruncă în față
alt adevăr”când o să aduceți chitanța de anul trecut, o  să vă scutim pe 2016..”

  Calculatorul, doar el, a fost vinovatul...

S-a dus naibii tot optimismul meu!//

 Plouă  mărunt, apăsat.Stropi reci,  ca de măzăriche, îmi   înțeapă  fața  și gândul.

Închid ochii. 
Vreau satul meu de poveste, cu oameni așezați, copii inimoși, bătrâni cumsecade!

Drumul spre  casă pare mai lung...

În matca lui, cu  șopot  grăbit,  Argeșul  își scrie  povestea.

( Sigur că acasă am găsit imediat actul!  Cum aș fi uitat  eu  să-i dau statului ce i se cuvine?)

femeile tratează,

în special,  rănile  provocate de ele. J. Marchand

Din senin, a cuprins-o plânsul. Lacrimi  reci, mărunte și dese  lovesc în  frunze , ierburi , poteci.  I-a trimis pe toți  prin case.
Astăzi ai cam  lenevit, te-ai  sculat târziu, așa-i? nici n-ai băut cafeaua.
   Vino mai aproape de calculator.
  Promite că nu plângi..!
 

Omul este suma

actiunilor sale, a ceea ce a facut, a ceea ce poate face. Nimic altceva.
Mahathma Gandhi.

Am calculator nou. Laptop . Doar al meu.
Celalalt era din bucati.Mausul implinise in iarna 14 ani, un picut tocit, altfel, adolescent. Amintire din primul calculator al fiului meu, de pe cand era elev la Colegiul Bratianu, mate-info. Ca sa nu uit iarna aceea grea, cand fiul meu si cu mine ne-am dus la Bucuresti, , desi ningea cum nu se mai intamplase de multi ani.Tot inotand prin troiene, am reusit sa prindem trenul catre casa, bucurosi ca el are, in sfarsit, calculator . Pentru ca-i era absolut necesar.
Au trecut anii, el a plecat, nu doar din oras, nu doar din tara.
Am invatat, nu chiar usor, nici prea repede, dar cu mare curiozitate, sa folosesc calculatorul. Sa pot comunica mai usor cu copiii. Intr-o vreme chiar si cu nepotelul mai mare.
Apoi mi-am facut blog. Tot schiopatand.
Astazi as fi vrut sa scriu ceva vesel.
Nu prea gasesc motive.
M-a intristat, parca mai tare decat necazul abatut asupra Moldovei, specatacolul grotesc- asa l-am simtit- al altor moldoveni, care se indopau cu mici si bere, gasind si cuvinte de duh, ca raspuns la intrebarea- dumneavoastra petreceti, in timp ce , nu departe de aici, sute de oameni dorm pe pamantul ud, avand, drept acoperis, cerul spintecat de ploi?
O femeie, cu fusta inflorata, rosie in obraz, spunea, intre doua inghitituri, ca asa e viata- unul naste, altul moare.
Cruda filozofie…
M-a intristat de dimineata si vanzatoarea de la paine. A fost primul contact cu noile preturi. Mai degraba cu schimbarea atitudinii. Nu avea paine ambalata. Luati, doamna, este cea mai ieftina..
Vanzatoarea nu mai poarta manusi, la ce bun, suntem toti o apa s-un pamant, mai conteaza ca pune aceleasi degete pe banii trecuti prin mii de buzunare si apoi pe paine? Conteaza ca painea este pe jumatate din cat ar trebui sa fie?
In asemenea momente , nu pot sa nu ma gandesc , din nou, spre supararea unora, la vorbele mereu adevaratului Octavian Paler. Nu le repet.
Este vorba tot despre mici si bere.
Si despre GOLGOTA.