acasă, dar altfel...

Casele se  țin una de alta, în același joc bătrânesc, puține și-au păstrat portul străvechi, cu ferestre mari, mângâiate  de perdele  lucrate în casă, uși scârțâind  în povești, rătăcite prin vise. Cele  mai multe s-au prins în  vârtejul vieții moderne, termopane lipite în ziduri înguste, albul de var s-a topit în  culori cam confuze.  Tot mai rare căruțe, tot mai multe mașini! Mai multe femei sub broboade cernite, fete și băieți claxonând cu nerv depășirea,  câini hămesiți  adunați pe la porți.

- Ai auzit  de-ai lui Dură, aveau semințe  de-ale scumpe, se vând în valută, canabis, așa le zice, noi le spuneam  semințe de cânepă. Le dosiseră  și-n pod, și-n cămară, ba  chiar și  la rude. I-au săltat  pe toți într-o seară. Dar de-ăia ce-și zic ai lu Cârnu? Au spart conducta de gaz, s-au îmbogățit într-un an,  gata,  vreo trei sunt la  zdup, ăilalți se țin prin procese.../

În Primărie  este  cald și bine,  două birouri mari, vreo șase persoane, cu  ochii-n  hârțoage.

Ce să mai întorc vorba încolo și-ncoace?  banii se fură ușor,  un click și  tu ești  rău-platnicul.ce explicații? cine ești tu? cine sunt ei?

Ne-am născut pe aceleași meleaguri, poate că am avut aceiași  profesori, am călcat aceleași poteci.

Viața ne-a trimis  pe cărări diferite, unele drepte,  altele  pe coclauri.  Care pe unde...

Tu, ființa naivă, înfruntând
ploaia, vii să-i dai statului  dările.  Constați cu stupoare cum se  fură c-un click. Cu câtă nerușinare  ți se aruncă în față
alt adevăr”când o să aduceți chitanța de anul trecut, o  să vă scutim pe 2016..”

  Calculatorul, doar el, a fost vinovatul...

S-a dus naibii tot optimismul meu!//

 Plouă  mărunt, apăsat.Stropi reci,  ca de măzăriche, îmi   înțeapă  fața  și gândul.

Închid ochii. 
Vreau satul meu de poveste, cu oameni așezați, copii inimoși, bătrâni cumsecade!

Drumul spre  casă pare mai lung...

În matca lui, cu  șopot  grăbit,  Argeșul  își scrie  povestea.

( Sigur că acasă am găsit imediat actul!  Cum aș fi uitat  eu  să-i dau statului ce i se cuvine?)

Natura ne aseamana,

educatia ne deosebeste.

Confucius//

Jane Fonda,
Al treilea act  din piesa de teatru a vietii
 ( de la un prieten, pentru toti prietenii, de toate varstele)

~~După ce ați trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveți foarte mulți ani în față și pentru că nu puteți lua cu voi nimic atunci când vă duceți, n-are rost să mai fiți preocupați să economisiți. Așadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite. Nu vă gândiți să lăsați chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreți să-i transformați în niște paraziți care așteaptă cu nerăbdare ziua în care veți muri. Nu vă faceți griji despre ce-o să se întâmple cu ei sau cum veți fi pomeniți, pentru că atunci când ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile. Timpul în care v-ați bucurat de viața pe pământ și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atâta trudă se va sfârși. Nu vă frământați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranță, drumul în viață. Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.

Viața înseamnă mai mult decât muncă.
Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viață.
 Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor. Există însă și copii nepăsători, care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteți încă în viață și chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile. În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor. Prin urmare, după vârsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intrați în mormânt. S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.

Când să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane?
 De pe zecile de hectare de teren pe care le posedați mâncați câteva legume și o jumătate de pâine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveți practic nevoie decât de câțiva metri pătrați: un dormitor, o cameră de zi, o baie și o bucătărie.
 Atâta vreme cât aveți o locuință și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, stați foarte bine. 
Ar trebui să fiți fericiți.

Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social.
 Nu vă mai comparați cu alții în ceea ce privește potența financiară. 
Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotați... material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate. Mai degrabă puneți în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.

Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creați-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiți. Atâta timp cât sunteți sănătoși și bine dispuși, vă veți face planuri și veți aștepta cu nerăbdare ziua următoare. O zi din viață fără un moment de bucurie este o zi pierdută. O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala...

Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare. 
Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară. 
 Și nu uitați de prieteni. 
Ei sunt una din bogățiile vieții. Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple:
 Ascultați-i fără să-i întrerupeți; 
vorbiți-le fără să le reproșați ceva;
 faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb;
 răspundeți-le fără să-i contraziceți; 
iertați-i fără să-i pedepsiți;
 promiteți-le fără să uitați. 
Așa, nu veți fi niciodată singuri.

Vă doresc o viață lungă și împlinită!~~

de toate zilele

Știu că lumea vrea veselie  și  ceva mai mult optimism. 

 Dacă aș avea, zău  că le-aș dărui din tot sufletul.
Eu îmi încep săptămâna cu întâmplarea auzită  de dimineață  în Gara de Nord! (  am pus un strop de  optimism în punctuație, e  bine, da?)

O tânără doamnă  îi rezumă  soțului predica rostită  ieri la biserică. Să  adaug că  tustrei ( fetița  colora de zor într-o  cărticică  despre anotimpuri) mergeau la mare, pentru prima oară.

Într-o dimineață, la un colț de stradă, apare un cerșetor.

 Părintele, fără sutană,  caută în buzunar  și pune în palma întinsă un ban. A doua zi, în drum spre farmacie, în același loc, aceeași mână întinsă. Încă un ban. A trei a zi, figura se repetă. În ziua a patra, furat de gânduri, părintele se grăbește. Deodată aude vocea răstită a  cerșetorului: 
-Hei, treci așa  fără să-ți faci datoria?   (întâmplător sau nu,   micul spectacol, într-o  altă variantă, îmi pare cunoscut) 

Întrebare: dacă  povestioara de mai sus ar fi o fabulă, ce morală i s-ar potrivi?
p.s. În finalul   cărții pe care  am citit-o de curând,  autorul   exclamă :ce bine ar fi să avem un cap de schimbat pentru zilele mai puțin fericite!

optimism! mai mult optimism!

Am primit deja daruri.

De dimineață, pe sub ferestre, cu  muzică și  bătăi într-un bidon mare de plastic, capra !

Te poți împotrivi ? nicidecum !aduce noroc!//

De peste Ocean, o prietenă virtuală mă învață să aplic terapia Osho.
Cum dar din dar se face rai, îți ofer , cu drag, și ție rețeta. O știai?
Și dacă..face bine s-o repeți.
Zice că  noi toți avem nevoie de terapie, pentru că ne lipsește iubirea.
De aceea, iubirea este  cea  mare terapie posibilă.
Este chiar  mai mult  decât suficientă.
Mai bine , citește
„ Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuită din mai multe straturi succesive.
 Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.
Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele.
Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui
vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact.
Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire,
 dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie,
 ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el.
Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã,
 întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã.
Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã,
iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie.
Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.
Important este sã scoţi acest copil la luminã,
iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii.
Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce
 inima este sursa oricãrei vindecãri.//

Am  primit și  un calendar. 

Ți-l ofer cu dragă inimă.. sunt cam micuțe literele, cu puțină strădanie,( adică alegi dimensiunea inițială) sigur vei  descoperi mesajul- optimism! 

 mai mult optimism!//

un DAR de SUFLET, de la un SUFLET ALES-

încă un dar! dar ce dar!!

nu vă pierdeți optimismul,

 oameni, nici de-ați crăpa.
  Marin Sorescu 

Perpetuum  mobile
 Între idealurile oamenilor
Și realizarea lor
Întotdeauna va exista
O diferență de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.

Se poate folosi rațional
Această cădere
De speranțe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.

De la energia astfel câștigată,
Chiar dacă n-o să reușim
Să ne aprindem decât țigările,
Tot e ceva,
Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
La niște idealuri și mai grozave.//
ești optimist(ă)?

un dar pentru  noi toțí, dacă  n-am fost la concert-
„ E jocul unui nebun,
Doar jocul unui nebun,
Care stă în ploaia rece
Şi se simte ca un bufon..„


 

în caz de

  naufragiu, optimiștii se îneacă ultimii. Valeriu Butulescu//

Nu-i așa că te-ai săturat să auzi peste tot că ai interdicții?
Să ți se spună că la fiecare pas te așteaptă o capcană?

Cineva mi-a trimis un răvaș special!//

Dr. Paulo Ubiratan , director medical al Spitalului Porto Alegre, Brazilia, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat totdeauna ...

Întrebare: exercițiile cardiovasculare prelungesc viața?

Răspuns: Inima a fost făcută pentru a bate de un număr de ori ... Nu-ți irosi bătăile cu exerciții.

 Totul, în cele din urmă, se uzează. Accelerarea inimii nu vă va face sa trăiți mai mult. E ca și cum ai spune că se poate mări durata vieții unei mașini, dacă o faceți sa meargă mai repede.

 Vrei sa trăiești mai mult? Trage un pui de somn!

Î: Ar trebui să opresc consumul de carne roșie, să mănânc mai multe fructe și legume?

R: Trebuie să înțelegi logica eficienței ... Cu ce se hrănește vaca? Cu porumb, iarbă, fân. Ce sunt astea? Plante. Deci, o friptura nu este nimic altceva decât un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru.

Vrei să mănânci niște boabe - mănâncă pui!

Î: Ar trebui să reduc consumul de alcool?

R: Categoric, nu! Vinul se face pe bază de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnă că acesta trage apa din fructe, astfel încât să profiți din plin din ea. Berea se face, de asemenea, din cereale. Le puteți consuma!

Î: Care sunt avantajele unui program regulat de exerciții fizice?

R: Filosofia mea este: dacă nu aveți nicio durere ... sunteți bine!

Î: Fripturile sunt dăunătoare?

A: Nu m-ai ascultat! ... Astăzi alimentele sunt prăjite în ulei vegetal. Acestea rămân impregnate cu ulei vegetal.

 Cum ar putea uleiul de plante sa fie dăunător?

I: Flexiunile ajuta la reducerea grăsimii?

R: Nu! Exersarea unui mușchi doar îl face să crească în dimensiune.

Î: Ciocolata face rău?

R: Ești nebun? E cacao! O altă legumă! 
Este bună pentru a fi fericit!

Și tine minte: viața nu ar trebui să fie o călătorie până la mormânt, cu intenția de a ajunge sănătos acolo, cu un corp atractiv și un organism bine conservat. 

Mai bine apucă celălalt drum: bere într-o mână, chips de cartofi în cealaltă, un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând că ...  A MERITAT SA FACI CĂLĂTORIA!

Dacă a umbla înseamnă a fi sănătos, poștașul ar fi nemuritor!

Balena înoată toată ziua, mănâncă doar pește, bea apă și totuși e TARE GRASA!

REMEMBER:

Un iepure aleargă toată viața și trăiește 15 ani;
 broasca țestoasă nu aleargă NICIODATĂ și trăiește 450 de ani.

Ar mai fi ceva- ai răbdare și ascultă! este  darul unui   anonim. 
Ce alegi?

despre copiii altora

  Un tată ca mulți alții avea doi feciori.

 Unul era optimist, toată ziua se veselea. Din orice!
Prea neserios, își spunea tatăl în gând.

Celuilalt îi tuna și-i fulgera,  pesimist convins. 
Ce se face ăsta la viața lui?  se tot  întreba săracul tată..
Nu  știa  deloc cum să le mai intre în voie.

Apropiindu-se o zi mare, a decis să le cumpere câte un dar. 

Poate că le va schimba  starea.

Optimistului i-a pus lângă ușă o grămada de gunoi. Gunoi de grajd.

Pesimistului i-a cumpărat cele mai frumoase jucării.

 Cum le-a văzut, copilul a început să se jelească- ce vor zice colegii lui săraci, dacă jucăriile se vor rupe și tata a cheltuit atât de mulți bani..tatăl își frângea mâinile de necaz.

Optimistul râdea, să se prăpădească.

- Ce ai,  măi băiete, cum de-ți vine să râzi?

-Păi dacă este grămada asta de bălegar lângă ușă,  sigur o apară apară și poneiul. .//

Zice cronicarul că  un domn avea o duducuță.

Tare își dorise el un băiat să-i urmeze la domnie, dar știi vorba ceea- socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, așa că a început s-o învețe pe fătucă una/alta despre cum se rostuiesc ale împărăției treburi.

 Și duducuța, atentă și interesată, repede le-a prins pe toate.

 Într-o zi, a ajuns mare. Foarte mare!

 Nu  doar în țara unde se născuse. Undeva, într-un loc jinduit de mulți copii de seama ei.

 Dorul de casă o tot chema. Părinții o   vedeau  mereu tristă.

-Ce ai tu, fata mamei? Ce nu-ți convine?

Și fata suspina.

-Ce ai, tu, copila  tatei? Și fata plângea.

 Într-o zi, n-a mai putut să-și ascundă tristețea și i-a spus tătâne-său.

- Cum să nu fiu tristă, tati, toți dregătorii vin la slujbă cu tramvaiul, numai eu vin cu bolidul. ( că și vremea aceea erau bolizi)

 Două ceasuri mai târziu,  iubitorul  tată-domn, căutând prin buzunarele caftanului, a găsit o punguță de cocoșei.

-Uite, draga noastră fiică, cumpără-ți tramvaiul tău!

Nimeni nu știe din ce motive cronicarul și-a întrerupt povestea.

p.s ce spui?