misterioasă, implacabiă,

răzbunătoare și foarte frumoasă. Femeie și ea. Sicilia.
 după Leonardo Sciascio

sau cum se corectează natura

Dacă astă-seară ar fi, din nou, aseară!

A fost subintitulată Comedie amară, asta am simțit și eu tot timpul,  am râs, am aplaudat, m-am înduioșat, am râs din nou, am zâmbit amar, am plâns. 
De fapt, ce este  o comedie bună? este un imens tablou viu, în fața căruia  râzi  cu pleoapa dreaptă și  plângi cu ochiul dinspre partea inimii.
  Am ales piesa, pentru că  vioara întâi a fost  actorul DAN PURIC.
Piesa o citisem  prin anul II de facultate, simpatică, mi-am zis atunci.
Suntem norocoși să fim contemporani  cu niște mari actori, ca  doamna Ileana Stana Ionescu- trupul este mai neascultător, mintea și   sufletul scânteiază!!

Câtă energie!
Câtă finețe spirituală! 
 Stăvăroaia ,  în Idolul și Ion Anapoda, piesa văzută aseară. 
Scrisă în 1934.
  Optzeci de ani.
 S-a schimbat în esență lumea? Aș!
Posesoarea unui pension strâmtorat, ca să nu zic sărăcăcios, Stăvăroaia, văduvă de  militar cu  galoane importante, duce la purtător o  experiență colorată-ea și domnul  colonel, căruia i-a  oferit post-mortem un colț dintr-un perete afumat, plin de igrasie, decorat cu  trofee și arme, au trăit, fiecare cum a vrut,  vecinii să nu afle nimic.
 Copii n-au avut, dar  decedatul  a fost foarte generos cu femeile,  dăruindu-le, după fiecare naștere, un mărțișor și o iconiță. Un asemenea blazon  poartă  și Frosa, Frosinel i s-a spus  o singură dată, după naștere, când a fost adusă în casa Stăvăroaiei. Irina Cojar!
În  pensiunea Stăvăroaiei  locuiesc doi burlaci, funcționari  la bancă-Ion, Anapoda, îi spun toți, 36 de ani și Valter, Silviu Biriș, mai tânăr, șmecher, hahaleră letargică, ambii îndrăgostiți, cam fără speranță,  de Mioara, nepoata  gazdei și ucenica  ei în reușita  mariajului, Ileana Olteanu .
  Prieteni, prieteni, dar   fiecare ar vrea s-o conducă la altar pe   dornica  fată de măritat.

 Valter are o teză  originală Învinsului îi rămâne  bucuria  că el  a  acceptat ca  femeia iubită să ajungă nevasta celui mai bun prieten, fiindcă suntem prieteni, așa-i, îl înghiontește el pe Ion(ică)..
Ion are o pasiune, imposibil de acceptat pentru ceilalți-  colecționează și ascultă la   patefonul lui rablagit  discuri, în care investește  mare parte din leafă nu e om pe lume care să nu aibă o patimă. Cel mai  mult îi plac valsurile lui  Strauss și mai ales Elegia.
Ambii chiriași o iubesc pe răsfățata Mioara care, ca orice imaculată, vrea să se mărite bine- o barcă cu motor, un otomobil, o vilă, miliarde . Nu contează dacă potențialul   mire  este cocoșat,bătrân, nesuferit.
 În realitate, Moartea obosită, cum îl numesc   pretendenții din pensiune pe adversarul lor,   este chiar  subdirectorul băncii  unde   lucrează   ei și  tânăra în chestiune.
Martora tuturor  problemelor din casă, mereu plină de funingine, înfășurată în fuste lălâi, care îi acoperă bocancii grei bărbătoși, Frosa,  bruștuluită  de  gazdă și de Valter,  folosită de domnișoara , ori de câte ori i se năzare ceva,   își varsă și ea focul pe Dânsul- sparge urechile tuturor cu   zgomotele scoase din  cutia de care nu se desparte,  vrea cafeluță cu caimac...
Ion le este tuturor Anapoda- Frosei, pentru că murdărește covorul cumpărat de Stăvăroaia  de la Stambul, Mioarei,  că  punându-și niște galoși uriași, a întors iarna, lui Valter, că  i-ar înțelege   jocul  nesincer, Stăvăroaiei, pentru că îi respinge scârbit  avansurile, când ea, uitând că  fizic  i-ar putea fi mamă, nu se sfiește să-l înghesuie pe canapea, of,  inima, bate-o vina!

Dânsul  este  un om onest, sincer, grijuliu- dacă Mioara îl trimite în miez de noapte la farmacie pentru aspirină sau alte cele, nu zice nu,  generos-  niciodată Valter nu-i restituie împrumuturile, nici țigările fine, muncește peste program  pentru un salariu modest.Ar fi în stare să curețe covorul, în locul Frosei,  doar să nu supere pe nimeni.//

Nu cred că s-ar fi potrivit mai bine un alt actor,  nu m-am uitat cine l-ar fi interpretat din 34 până astăzi. Știi cum merg  -omul și rolul?mănușă! fizic,  mișcări, temperament,  am avut senzația pe toată durata piesei că DAN PURIC a creat personajul.
Ceva din sufletul lui nu se potrivește cu meschinăria lumii

Toți din casă, mai puțin , de la o vreme, Frosa, îl cred naiv , speculându-i devotamentul și acea inocență  din priviri și din  atitudine . 
Sunt trist. Nu credeam că pe lumea asta  nu este om să nu aibă o fărâmă de suflet, i se confesează slujnicei, pe care o tratează demn. Îi oferă propria lui cafeluță cu caimac. 
Prima cafea!//
Brusc, dânsul  realizează că  trebuie să facă o schimbare chiar cu el. 
Să devină crud, machiavelic. Omul este un animal curios.
 Din  acea clipă, disimulează- îl înlătură pe  ghebosul pretendent din viața Mioarei,  ajutându-l  pe hahalera de Valter să câștige  mâna  falsului idol.
Fără durere, fără chin.
În paralel, se dedică  schimbării Frosei. O învață să citească, să se  prețuiască, să se coafeze, să se placă.
La petrecerea  de logodnă, plătită din prețul vânzării   propriilor haine, tocmai pentru el nu se găsește loc în mașină.
Prăăbușit pe un scaun, cu fruntea  plecată între palme, nu aude, nu vede, Frosa  își  face de lucru. 
Cum se corectează natura? 
Rămași singuri, Ion, în care se adună  o mulțime de  însușiri contradictorii-  tandrețe, rafinament,   ridicol, naivitate, năucire, surpriză, revoltă,  mascată inteligență,  studiată coerență în gesturi și în atitudine  și Frosinel, gătită  și frumoasă, că ar fi eclipsat-o sigur  pe  Mioara,  descoperă că  sunt ceea ce au fost totdeauna, suflete-pereche, el, bărbatul care  o va ocroti toată viața  nimeni n-o să te atingă, pentru că nu te mai las, nu mai rămânem în casa asta a  robiei și  a metehnelor, a pompoanelor de paradă..o să găsim noi , undeva, un cuib..
Ea, femeia - acolo- singuri și stăpâni..să pleci cu  hainele scuturate la bancă, să te aștept la prânz  cu masa pusă și seara cu o vorbă bună, cum nu ți-a spus-o nimeni  până astăzi.

 A fost un spectacol  profund! 
Nimic anapoda!
Spectatorii au aplaudat frenetic!

Am rămas cu niște dileme:
-  să  fie  împlinirea  sufletească chiar atât de aproape?
-  să-ți  poți găsi  fericirea în  lucruri mărunte, simple, ignorând fastul, bogăția,   zgomotul  social? 
- garanția succesului este cinismul?
Tu ce spui? 
   

   

anii te învață

 să devii sfios cu sufletul altuia şi chiar cu sufletul tău.
Ileana Vulpescu

 

Firesc ar fi fost  să scriu o poveste. Nu pot. Știu doar că, de multe ori, sufletul doare.//
 Tu crezi?

dacă dragoste nu e,

 nimic nu e..Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

A fost o vreme- ce repede fug anii-  când  după- amiezile de duminică  îmi  erau  duble sărbători. Maestrul  Iosif Sava  aduna  la Serata muzicală  toată crema intelectualității.
 Splendide spectacole de minte și de simțire!
Indiferent de vreme/treburi/probleme, mă adunam cu toată bucuria în fața televizorului să-i ascult  pe maestru și pe invitații lui .Îmi umpleam  sufletul pentru toată săptămâna. Și ca mine, multă lume.
Păcat că se uită mult prea repede  lucrurile bune, unii dintre  oameni importanți de astăzi sunt  foști invitați  ai seratei.Pentru că  au avut norocul să-i descopere cineva.//
 De câteva  săptămâni,  un post  de televiziune, specializat pe știri, face niște chestii extraordinare, deși nu uită, fir-ar să fie, să-ți etaleze ratingul,  nu-mi place deloc vorba asta,  n-ai ce face, asta este economia de piață.
   Seara  trecută a  fost specială- invitat la Vorbe grele, maestrul Dorel Vișan a omagiat personalitatea confratelui său de platou și de meserie, plecat mult prea devreme,  actorul Ștefan Iordache, de la a cărui naștere,mâine se împlinesc 72 de ani..
Întrebările vin firesc, răspunsurile curg frumos Restituția valorilor!
Vă ies  rolurile negative bine de tot!
Da, vine  imediat răspunsul,  sunt mai  șarmante, negativul  este mult mai complex, cu meandre, odioșii sunt, cumva, simpatici, atrag ca un magnet, rolul este darnic. Undeva, într-un cotlon de suflet, are și el o portiță  deschisă,  în știi pe Anthony Quinn, aducea rolul la el. 
În momentele cele mai dramatice, odiosul aduce , dintr-odată, un fel de relaxare.
Dacă ar fi trăit în alte circumstanțe,  odiosul ar fi fost un om extraordinar, poate.
 Două ore mai târziu, aveam să-l văd pe maestrul Dorel Vișan în Cel mai iubit dintre pământeni,  nu-mi vine să cred că personajul pe care l-a jucat ar fi putut avea vreo licărire de umanitate.
 Magistral joc!
În artă  nu există progrese, spune invitatul, mă minunez, îi dau dreptate ascultându-l,  astăzi am avea 500 de Shakespeare și nu știu c\ți Eminescu., progresul în artă ține de  oameni, Dumnezeu le dă har!
Povestea își toarce mersul- Avea  Theodor Mazilu o vorbă despre  un artist, care a fost întrebat dacă are geniu-Am, dar  nu-l vreau! ciudat,  așa-i? 
 A avea geniu înseamnă enorm, înseamnă să fii mereu în profunzimea lucrurilor,  în esența lor, cu urcușuri și coborâșuri, înălțări, căderi , invidii, dușmănii.Dacă ar fi fost la Hollywood, mulți dintre actorii noștri ar fi făcut roluri extraordinare!
Cum era omul Ștefan Iordache?întreabă moderatorul,  spunea cândva că  dacă ar lua viața de la început,  nu știe dacă s-ar mai face actor- uită-te la colegii mei-  ingineri, doctori, profesori, par a-mi fi copii...
Răspunsul   aduce străfulgerarea  intuiției
știi cum era? Re-crea destine!Un actor imens!
Era un om foarte credincios. Și superstițios..- în gena omului sunt toate amintirile  și toate viziunile. Primul gând spontan este cel mai bun.
 Și o completare din partea maestrului. Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că n-am știut să trăiesc..
  Nu-i așa că te cutremuri?  n-a știut să trăiască El,  cum adică n-a știut? 
Cum v-ați ferit de blazare?
Cu spaima că  în fiecare  rol sunt un începător, cu spaima că  nu pot face acel lucru.
Lumea are  mai multe posibilități de distrugere , decât de a construi.în om există sublim  și mizerie, ordine și dezordine.  Inteligența omului s-a  îmbogățit  prin  uriașele descoperiri .
 Sufletul, nu.

Și maestrul citează  din lecturile lui- mașina i-a  prelungit omului mâinile, apoi  corpul a devenit uriaș. Sufletul i-a rămas mic. El  nu are putere să se  umple. Îi trebuie un adaos- din viața  marilor personalități, începând cu Isus.
 Oamenii  trebuie  să umble la suflet- reîncreștinarea  sufletului este marea noastră problemă!
Omul are o mare problemă- în gena umană trebuie să fie  mâna lui Dumnezeu!

Ștefan Iordache avea o vorbă- mă obsedează lucrul ăsta-Să nu uiți de unde ai plecat!//   
Da, am revăzut filmul , ce rol! ce efort uriaș, am avut senzația că Artistul  a îmbătrânit odată cu Victor Petrini în  îngrozitorii  ani de detenție.
Am revăzut, până târziu în noapte, Cel mai iubit dintre pământeni- ce distribuție- Ștefan Iordache, Dorel Vișan, George Constantin, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, Colea Răutu; Valentin Uritescu, Ștefan Bănică, Maia Morgenstern, Tora Vasilescu. și nu i-am reținut pe toți. 
Ce frumoși erau!
 Ce film! ce regie! Șerban Marinescu.
Victor Petrini-  drama ilustrului intelectual Aștept ordonanțele  dumneavoastră..
Și de aici- o istorie întreagă, istoria  neagră. 
 Noi, educatorii, petagogii, suntem  ca și doctorii, avem aici miniștri,  filostofi,  profesori  de facultate, toți a venit aici  să se re-educe. Și să  învețe să se hrănească pe sine și pe familiile lor.
- Cum vă uitați la mine? întreabă educatorul ?
- Ca la Dumnezeu, rostesc , în cor,  condamnații.
Scene de o  imposibilă cruzime, magistral interpretate.
 Laolaltă cei mai mari artiști ai filmului românesc!
 Cel mai iubit dintre pământeni,Victor Petrini, sfâșiat de  încleștearea unei  vieți care i-a fost smulsă  tragic și trădarea femeilor pe care le-a iubit.
 Esența?  poate de ales între vorbele  șefului de la Oraca totul este bine  în cea mai bună dintre lumile posibile.. și filozofia lui Petrini  fiecare purtăm în noi o lume..

Trebuie să recitesc cartea.. 
Aștept cu mare interes opiniile tale! eu am scris ce am simțit..

 


 

hai la noi,

să mâncăm nimica. Proverb românesc

Poate  că tu ai  pus în locul televizorului un teanc de cărți și  citești  câte una pe zi..

Eu, de bine, de rău, citesc , dar nu m-am îndurat să duc televizorul  în cămară, tot l-aș fi  găsit.. asta înseamnă că  măcar așa, din când în când,  îl deschid. 

Las politica deoparte, alta este, de la o vreme, problema  cea mai   dureroasă a  națíunii- cum să slăbești.
Într-o zi, o domnișoară frumoasă, blondă, moderatoare/ cântăreață/avocat/ procuror  etc. adusese în studio, ca model  special de viață, ceva care semăna a schelet, o rusoaică, din câte am înțeles. Am închis repede,  era sinistru.
Am vorbit cu o prietenă despre chestia asta, drept care ea a cules  niște..dileme Dacă mersul pe jos ar fi  bun pentru sănătate,  poștașul ar trebui să fie nemuritor../o balenă înoată  tot timpul, mănâncă plancton(..), bea apă  și este grasă. Să nu uităm  că bietul iepuraș fuge  mereu, țopăie ca un apucat și  trăiește  doar 15 ani, în vreme ce  broasca țestoasă abia se târăște, asta este ocupația ei , și trăiește  de zece ori mai mult decât urechilă.
M-am tot gândit  ce să-i spun eu mai potrivit și iată ce am găsit-

Respectă astea pentru sănătate:

Cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.

 Să mesteci bine, să nu bagi în gură

decât uşoare şi fireşti bucate.

Fugi de furii, de aer ce stricat e,

fii sceptic de a leacurilor cură;

să nu dormi la amiazi,căci e tortură, 

iar după prânz nu sta adus pe spate.

În vin  puţin, dar dens să-ţi stea râvnirea;

nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;

nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.

Cergi, când te culci, uşor să te apese,

nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea, 

iar cu mişcarea să nu faci excese.

Fă din odihnă şi din zâmbet rege.

Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci

traducere de C.D. Zeletin//
 Ai ceva mai  altfel??