joi, 25 octombrie 2012

Este Ziua Armatei române!

Te poți uita în ochii  copilului  tău,  spunându-i  că  iubirea de  patrie este cea mai  mare  mândrie a românului?
 Dar poezia asta o mai știi? Era în manualul  de Limba Română, pentru clasa a V-a !
Ai memorat-o, sigur!
Din  89  nu se prea  se mai citește. Poate, cumva, pe la orele de lectură suplimentară. 

Doar dacă profesorul numără peste 40 de ani.

Sergentul, de Vasile Alecsandri

Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Și o cămeșă  ruptă bucăți pe dedesupt,
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față
Zbura ca o lumină de glorie măreață,
Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.

Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea "Sfântul Gheorghe" și a "României Stea".
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iată că aude fanfare sunătoare
Și vede nu departe în fața lui venind
Un corp de oaste mândră în aur strălucind.
Erau trei batalioane de gardă-mparatească
Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.

În frunte-i colonelul semeț, pe calu-i pag,
La bravii săi tovarăși privea ades cu drag,
Și inima în pieptu-i bătea cu foc, deșteaptă,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i așteaptă.
Deodat' el da cu ochii de sarbedul român
Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,
Și mult se minunează, Și nici că-i vine-a crede
Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede.
S-oprește regimentul, iar bravul colonel
Se-nchină la drumețul, s-apropie de el.

Și-i zice cu blândeță: "De unde vii ,străine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decorații cum, cine ți le-au dat?"
"Chiar domnitorul nostru ș-al vostru împărat."
"Dar pentru care fapte?" "Știu eu?... Cică drept plată
Că am luat eu steagul redutei... si pe dată
Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț..."
"Dar ce rang ai ,voinice?" "Am rang... de dorobanț!"
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trăgând al lui picior.//

La mulți ani, ostași!

25 de comentarii:

  1. Vă mulţumesc din suflet, doamna Gina! Unii nu au uitat numai poezia. Au uitat şi de Armată, cu tot cu ziua ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este un privilegiu pentru confrații dumneavoastră, ca și pentru toți care, în realitate sau în spațiul virtual, s-au putut bucura în preajma Zilei Armatei, de modul inedit ales pentru a veghea la păstrarea ONOAREI, ocrotind-o cu ascuțimea metaforelor adunate în ”TOLBA CU SĂGEȚI„!
      Felicitări!

      Ștergere
  2. Armata,respect,onoare...Oare chair au disparut din limba romana actuala?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nefericire, cam așa stau lucrurile.
      Poate că eu sunt de modă veche, dar cred că, atâta vreme, cât copiii nu poartă uniformă în școală, conceptele despre care vorbiți rămân doar anemice titluri pentru orele de dirigenție.

      Ștergere
  3. Armata României, pe vremea când era armată, era mai mult o stare de spirit decât o organizație cazonă. Acum, acea stare de spirit stă să apună, dacă nu a apus deja. Va mai rămâne doar uniforma goală pe dinăuntru. Adică, exact pe dos de cum scrie Alecsandri. Păcat! Și, totuși, La Mulți Ani, Armatei României!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine se naște și crește cu onoarea în sânge nu poate să se dezică niciodată!
      La mulți ani Armatei române!

      Ștergere
  4. Nu stiu nici daca isi mai aminteste cineva de Alecsandri! Dim pacate avem o mare problema. Armata trebuie sa apere tara. Oare mai gandeste cineva ca tara trebuie aparata? Ar cam trebui. La Mulți Ani, Armatei Române!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că de răul care crește vertiginos nu ne putem apăra decât noi.
      Fiecare și toți.
      Laolaltă.

      Ștergere
    2. Din pacate, raul a ajuns si in noi. Parca devenim delasatori, parca acceptam raul.

      Ștergere
  5. Sarut mana, Gina! Multumiri pentru urarile adresate de ziua noastra, a militarilor, ostasi cum ne spui tu! Si da, frumoasa pilda de eroism ne-a dat Sergentul lui Alecsandri, de care unii dintre noi nu putem uita, pentru ca ne-am nascut cu poeziile lui in gene

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi ce spune Nicolae Iorga?
      ”Planul generalilor valorează cât brațul oștașilor„.

      Poezia patriotică merge în ritmul istoriei!

      Ștergere
    2. Sun Tzu, ar fi zis ca "planul" comandantilor militari realizat conform Artei razboiului, este singurul in masura sa aduca victoria intr-un conflict militar. Dar merge si cugetarea inteleptului Iorga, chiar daca el n-a fost niciodata militar.

      Ștergere
    3. Dincolo de toate strategiile/tehnicile/conflictele/ orgoliile/nefericirile și încleștările lumii, să aflăm PACEA!!

      Ștergere
  6. Pe vremea mea, macar se mai facea armata. Erai frecat, erai chinuit, dar se zicea ca armata te maturizeaza. Poate e mai bine acum: tinerii raman mai multa vreme copii. Pe mine m-a maturizat cam devreme: nici nu implinisem 20 de ani cand m-am liberat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bunicii mei au luptat la Mărăști, Mărășești și Oituz. Unul dintre ei a fost decorat.
      Tata a fost în război, a făcut și prizonierat.
      Fiii mei n-au făcut armata, tatăl lor, da!

      Ștergere
  7. Pentru amatorii de versuri care mitizează războiul, " O scrisoare de la Muselim-Selo" de George Coşbuc (una dintre preferatele mele).
    La mulţi ani armatei române!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia,
      Mă refeream la faptul că poezia patriotică este cel mai frumos și curat mod de educare a copiilor, de cultivarea a valorilor adevărate.
      Din manualele vechi, opere precum„ Sergentul„, „Muma lui Ștefan cel Mare„ „Peneș Curcanul„, O scrisoare de la Muselim Selo„ „Povestea Vrancei„erau nelipsite din manuale și foarte îndrăgite de toți copiii.
      Da, poate suna cumva, neconvingător, dar aveau rezonanță în sufletele copiilor!

      Eu îl știu de la bunicul meu. Mi-l citea înainte de a merge la școală.

      Ștergere
    2. Păi, da, nici n-am vrut să sune altfel. Sunt superbe toate cele citate! Le-am citit într-o şedinţă de cerc anul trecut (conduc,cu o colegă de istorie, un cerc interdisciplinar de literatură-istorie).

      Ștergere
    3. Ce frumos, Camelia!
      p.s. de ce nu extindeți ?? religie!! Trebuie doar să fie cineva, cu adevărat îndrăgostit de „adevăr„!
      Nici nu-ți dai seama câte punți se creează!
      O zi frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  8. Multumesc Gina. Dumnezeu sa apere aceste pamanturi si pe romani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mulți ani !
      Asemenea aurului galben, care se arată doar la foc, credința noastră este supusă la mari încercări în aceste vremuri tulburi.
      Doar ea ne e ne este punct de sprijin!

      Ștergere
  9. Multumesc pentru versuri!
    La multi ani! Sa se indrepte lucrurile spre bine

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-aduc aminte cand invatam eu aceste versuri.Parca-l vedeam pe sergent.acum l-am vazut iar.Frumoase aduceri aminte...Azi am vazut militari.Unii mandrii la parada,altii preocupati de misiuni in tari indepartate.
    D-zeu sa-i apere pe ei,ca apoi si ei sa apere pamantul strabun!
    Azi,in timp ce scriam data pe tabla,am spusun "La multi ani,armata romana!"
    Numai Teddy nu intelegea de ce pleaca in misiuni daca e atat de riscant si periculos.Sigur nu s-ar face militar.Apoi am dezbatut putin problema...

    RăspundețiȘtergere
  11. Angi,
    Ciudat sau nu, totdeauna, când am memorat o poezie sau un text în proză- unele sunt adevărate bijuterii artistice, gândește-te la „Ardealul„, am vizualizat toate ideile.
    Așa mi-am sfătuit copiii - pe ai mei și pe ai părinților lor, jumătate și ai mei!
    Poeziile se memorează și cu mintea, dar și cu sufletul!
    Da, ca să fii militar trebuie să ai acel ceva, care te situează într-un spațiu, unde nu le este dat multora să ajungă.
    Fiecare meserie își are frumusețea, caracteristicile, aleșii ei!

    RăspundețiȘtergere