Pereat tristitia!

Doar Argeșul și un  zăvoi de plopi   despărțea satele noastre. Am aflat asta,  în ziua în care diriginta noastră, cea mai extraordinară DOAMNĂ  pe care am întâlnit-o  în toată viața mea, Diana Alexandrescu, profesoara noastră de latină, a completat catalogul. Eram cei mai tari dintre paralelele  bobocilor   din liceul teoretic Grigore Alexandrescu! Colega mea de clasă, din antepenultima bancă, de pe rândul din mijloc-despre ea o să vorbesc, deși nu i-am cerut permisiunea- era foarte ambițioasă. Cea mai ambițioasă din clasă.  Pe atunci, concurența era ceva organic,  nu ne spusese nimeni că trebuie să învingi pe cineva. Sau ceva. Toți,  în jur de patruzeci la număr, veneam în liceu , în urma unui concurs   foarte exigent,  din împrăștiatele  școli ale  regiunii. Pe atunci, teza la Limba română cuprindea, obligatoriu, un subiect de sinteză.  La matematică  nu puteai spera să fii  admis, dacă îți scăpase vreun exercițiu sau vreo problemă  din  culegerea Gheba. Zeci de exerciții pe o pagină. Era singura, dar ce  culegere! Cum gândeam, ce speram?  Aripi crescute din suflet,  zbor  mult mai sus decât zidurile școlii!  N-am fost niciodată prietene, eram   colege și la  internat, se întâmpla să mergem sâmbăta acasă pe jos, în grup- ce contează 12 km , când ai  16/17 ani? ne mai întorceam luni, întâmplător , în același autobuz.  După bacalaureat, vreme de  vreo douăzeci de ani, nu ne-am văzut, viața are regulile și  testele ei.. ne-am bucurat la prima noastră revedere, ce frumos a fost! ea , ca noi toți, de altfel,  și-a povestit  succesul-  profesie, casă, familie! Știi, avem obiceiul să-i criticăm pe unii că exagerează.și ce dacă, zic acum, la experiența mea de viață, fiecare își are propriul drum, propria traiectorie. Deunăzi,  am întâlnit-o  aici, în spațiul ăsta  deschis. Era la o fereastră. Am salutat-o și i-am spus că ne vom revedea peste câteva săptămâni. Ce mi-a spus nu mai contează, poate că bănuiești. Ceva ce m-a lovit așa  puternic peste față, peste gânduri.  Nu mai poate veni.  Îi pare rău .  Atât. Vezi?  alergăm , sperăm, adunăm și brusc,  doar ea știe de ce,  viața  îți dă lovitura sub centură..  Astăzi, am deschis calculatorul.  Aveam un mesaj de la  colega mea. De la adolescenta energică și  bătăioasă, cu  două cozi răsucite pe deget, din antepenultima bancă, pe rândul din mijloc,  în fața lui Bunea -  traducerea imnului Gaudeamus,  pe care l-am cântat în  multe, multe  rânduri.  Ea  mă întreabă dacă  îi știu traducerea.. o știu, o știu de atunci din clasa a VIII-a, când  am scris-o în maculatorul foșnitor cu foi galbene.. l-am  cântat, împreună, toți colegii de clasă, la banchet,  noi,  cei 40 de hoți  ai lui Ali-Baba,  cum ne-a botezat domnul doctor Mihai Călin , pe atunci cel mai  des rostit nume de băiat din liceu. L-am cântat și l-am tradus  cu  toți elevii mei, la finele gimnaziului,  de-a lungul  anilor Colega mea , pe care o  vreau ambițioasă ca atunci,   mi-a trimis traducerea  vechiului și mereu tânărului imn .  Eu îl scriu aici. Așa cum mi l-a trimis fosta mea colegă de liceu. De ce? Așa, pur și simplu.// Când se va striga catalogul, va fi absentă.  Motivat. Sper, cred, sunt convinsă că  la următoarea revedere,  va fi  în locul ei.  Pe rândul din mijloc!

Ati stiut vreodata traducerea versurilor imnului Gaudeamus igitur?
Pentru toti prietenii si colegii care au implinit 10, 15, 20, 25, 30,35, 40, 45, 50... de ani de la absolvirea unei scoli.

Popularul cantec academic "Gaudeamus igitur" ("Sã ne bucurãm, asadar"sau "Prin urmare, să ne ...") , sau doar "Gaudeamus", este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase scoli, colegii, universitãti sau societãti academice il considera imnul lor oficial.

 De fapt este un cantec despre viata si durata ei

"De Brevitate Vitae" ("Despre scurtimea vietii").

Face parte din traditia "CARPE DIEM" ("TRAIESTE CLIPA") si elogiaza bucuria vietii. S-a cantat prima data in secolul al XVIII-lea(C.W. Kindleben, 1781) si are la baza un manuscris în limba latinã din 1287.

Gaudeamus igitur Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.

 Sã ne bucurãm, asadar,
Cât încã suntem tineri
Fiindcã dup-o tinerete agitatã,
Si-o bãtrânete-ngreunatã,
tãrâna ne va avea pe toti.

Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.

Unde-s, oare
Cei ce-au trãit înainte-ne?
Poti s-ajungi pânã-n Ceruri
Sau sã pãsesti prin Iad
De doresti sã-i revezi.

Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.

 Viata ne este scurtã
Va fi terminatã prea curând,
Moartea vine fulgerãtor
Atroce ne agatã-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.

Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.

 Trãiascã Scoala!
Trãiascã profesorii!
Trãiascã fiecare-ntrebãtor!
Trãiascã fiecare-ntrebãtoare!
Fie ca ei sã-nfloreascã de-a pururi!

Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.

 Trãiascã toate fecioarele
Binevoitoare si curate la suflet!
Trãiascã, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
si pline de hãrnicie!

 Vivat et res publica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.

 Trãiascã patria
Si cei ce-o conduc!
Trãiascã-ne orasul
si binefãcãtorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferã sigurantã!

Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.

 Fie ca tristetea sã piarã!
Fie ca urâtorii sã piarã!
Fie ca Diavolul sã piarã!
Fie ca oricine-i împotriva scolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta, sã piarã !