Nu este o lectura de week-end. Nici de cuminti seri tarzii.Este o aventura.Gasesti tot ce ai putea spera si . mai ales, ce nu credeai ca poti gasi in pagini de proza. Tulburatoare proza! Un exercitiu creator, prin care angoasa, revolta, arta, tristetea, calmul, deziluziile,cugetarile, cronica, meditatia compun o scena vie. Toate intr-o ecuatie ratacita in instrainare. Inlantuire de fragmentarii. Multiplicare a eurilor, ca niste nisipuri miscatoare. Povestea nesfarsita a unui suflet ranit, enigmatic.
Citesc pe indelete. Sorb din ceaiul aromat si dau pagina. Incet. Mi-e teama . Sa nu deranjez vorbele, infofolite intr-o manta de tristete.Sunt ca avarul , care isi tine banii sub saltea. Se bucura de sunetul lor.Gust indelung fiecare paragraf.Intarzii voit. „ Niciodata nu iubim pe cineva.Iubim doar ideea pe care ne-o facem despre acel cineva. E un concept care ne apartine si- de fapt- pe noi insine ne iubim. E un adevar valabil in toate etapele iubirii.In cazul iubirii sexuale ne cautam propria noastra placere prin intermediul unui corp strain.In iubirea diferita de cea sexuala ne cautam placerea prin intermediul ideii create de noi….Amandoi spun” Te iubesc” sau gandesc si simt reciproc acest lucru, dar fiecare vrea sa exprime o idee diferita, o viata diferita, poate chiar o culoare sau un parfum diferite, in suma abstracta a impresiilor din care se constituie activitatea sufletului”. Pg. 147.
” Ratiunea este sa crezi sa poti sa intelegi fara sa crezi; dar tot credinta ramane , fiindca a intelege contine si presupunerea ca exista ceva de inteles”- pg 211.
Fernando Pessoa” Cartea nelinistirii”.
Aşa este, totul ţine de percepţie. Iubim ceea ce ţine de imaginea personală. Realitatea trece prin noi.
RăspundețiȘtergereComentariile tale justifica intr-un mod creator placerea si necesitatea lecturii.Citim ca sa ne cunoastem mai bine pe noi insine dar si ca sa-i intelegem pe cei care ne trec prin viata.A "deranja" vorbele, la modul placut, este ceea ce faci tu:le prezinti in vesminte proprii dar in care se pot recunoaste cei ce iubesc, chiar daca nu citesc, dar cei care iubesc,citind, isi pot spori voluptatea, adaugand sentimentelor, ratiunea.
RăspundețiȘtergere"„ Niciodata nu iubim pe cineva.Iubim doar ideea pe care ne-o facem despre acel cineva. E un concept care ne apartine si- de fapt- pe noi insine ne iubim" - foarte interesantă această părere... Aşa să fie oare, să iubim doar ideea despre persoana iubită? Pe undeva ar fi foarte trist...
RăspundețiȘtergereInteresanta completarea...Si eu cred ca iubirea nu poate fi atat de egoista cum spune Pessoa, ea presupune daruire, altruism, risipa de ganduri si de insomnii, fara sa astepti neparat raspalata...
RăspundețiȘtergere" dau pagina. Incet. Mi-e teama . Sa nu deranjez vorbele, infofolite intr-o manta de tristete.Sunt ca avarul , care isi tine banii sub saltea. Se bucura de sunetul lor.Gust indelung fiecare paragraf.Intarzii voit."
RăspundețiȘtergereNumai o persoana care iubeste lectura iti poate impartasi aceasta traire.
O nerabdare de a sorbi cuvintele impletita cu o dorinta de a zabovi si a te bucura de fiecare idee ce prinde viata, sens.
Ioan, ar putea fi iubirea ceva care sa nu ne apartina? Da, asa cred si eu, trece prin ceea ce credem ca sunte. Chestia este daca el/ea ,celalalt/cealalta reprezinta ceea ce vrem noi sa fie..
RăspundețiȘtergereDaca il alegem/acceptam/cautam/ plangem dupa el,ea, de ce apoi vrem sa-l(o )schimbam?
Maria, cand citesc Pessoa, am impresia ca toate, absolut toate trairile, sunt simple. Atat de simple, ca sunt minunate. Desi dor. Dar si durerea isi are partea ei de frumusete.
RăspundețiȘtergereMi se intampla, deseori, sa cred atat de mult in forta unor cuvinte, incat sa'le simt'. Ca si cum le-as atinge. Ca si cum s-ar materializa.
Tu si Cristi sunteti nedumeriti. Credeti in iubirea care rupe timp si spatiu, pentru a se darui. Neconditionat.
Ma intreb- exista altruism in iubire? In toate iubirile? Daca ar fi adevarat, poate ca raiul as fi chiar aici, langa noi. De ce am renunta, de ce am mai cauta altceva, daca am iubi fara asteptari de la celalalt??
Parca , mai degraba , il cred pe Pessoa. Va cred si pe voi. Dar nu ma regasesc , decat partial, in spusele voastre.
O zi frumoasa iti doresc!!
Cristi, persoana cealalta isi apartine. Cat din ce asteptam ne poate darui? Chiar vrei sa spui ca nu conteaza? Atunici de ce iubim pe X ? Si nu pe Y?
RăspundețiȘtergereDe ce trecem, dupa o vreme, cu suisuri si coborasuri la ' a doua mare iubire'?
Nu stiu cat este moral in iubire. Nici cat este imoral.
O zi frumoasa!!!
Anielle, cand vei citi cartea asta, o sa-mi dai drepate. Este atat de calm , de special scrisa, incat simti ca trebuie sa nu -ti fie nimeni prin preajma.
RăspundețiȘtergereCa trebuie sa te strecori printre pagini. In varful degetelor.
O zi frumoasa!
Pessoa zdruncina rau sufletul in adolescenta :(
RăspundețiȘtergereRefuz s-o iau ca pe-o ironie. Consider ca mi s-a facut un compliment.
RăspundețiȘtergere