miercuri, 28 octombrie 2009
poveste
O piatra oarecare. Intepenita in mijlocul drumului.Exista. Mai putin reala decat daca ar fi alaturi de altele. O senzatie pura. Dincolo de ea? Timpul.Eu.Tu. Lumea.Cine este colectionarul? Ea aduna pasi. Umbre.Treceri. Eu tind catre mine.Tu existi. Suntem doua motive. Decorative. Intr-un vis.Fara varsta.Semanam ?De la distanta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca ar gasi-o un sculptor, ar face din ea o capodopera.Daca ar gasi-o un tip dur, ar arunca-o ca sa se razbune, intr-un geam...Daca ar gasi-o un om saraca ar pune-o la temelia unei case...Ai gasit-o tu si ai transformat-o intr-un subiect de blog.
RăspundețiȘtergereSau poate ca nu vrea sa fie schimbata, slefuita ci acceptata asa cum este ea. Poate va gasi o alta piatra, cu inima de ne-piatra si impreuna isi vor depana amintirile, visele, singuratatile.
RăspundețiȘtergereInteresanta viziune.
RăspundețiȘtergereUnele pietre stau in muzeu si servesc drept material didactic profesorilor si ghizilor. Altele cauta o apa pe care s-o opreasca sau un munte pe care sa-l incununeze frumos. Nici o piatra nu vrea sa devina praf, nici un muntea nu vrea sa ramana piatra. Piatra poate fi inceputul dar si sfarsitul. http://mariapostu.wordpress.com/2009/06/01/muntele-fluviul-focul/
RăspundețiȘtergereOr fi vazut-o multi . N-au luat-o in seama. Sau , cine mai stie. Au incercat s-o clinteasca. Si n-au reusit.
RăspundețiȘtergereEu am zarit-o, pentru ca , in drumul meu, cautam ceva. Nu un subiect de blog. Un gand imi tot macina alt gand.
Vazand-o , mi-a dat senzatia de irealitate reala, daca ar putea exista asa ceva.
Pietrele tac. Nu cred ca a fost asa mereu..
Anielle, poate.
RăspundețiȘtergerePoate ca ai dreptate. S-a ' refugiat' tocmai in mijlocul drumului. Si asteapta. Vede. Aude. Simte.
@ Sergiu, multumesc.
RăspundețiȘtergereMizerabile pietre,
RăspundețiȘtergereNICHITA STANESCU
"Mizerabile pietre
se lasă linse de cuvinte
şi numai astfel se topesc,
dispar numai în dinţii silabelor.
Cât de greu trebuie că îţi este
ţie, suflet gramatical,
să te sprijini
de-o pantă de munte
fără s-o sfărâmi.
Mă-ntreb ce ne putem face
cu ideea de piatră. Va trebui
s-o ţinem în cuvinte
pentru că pietrele, sunt convins,
v-ar sfărâma imediat
sub apăsarea ei, dac-ar şti-o.
Şi mă gândesc că şi noi
ne-am sfărâma imediat
dac-am înţelege ideea
care ne scrie cu o rază violentă."
Gina, textul tau mi-a amintit de ceva ce-am citit intr-o carte, cand eram copil, si care m-a impresionat profund.
RăspundețiȘtergereSe povestea acolo cum samuraii stateau in gradinile acelea superbe ale lor, si meditau, incercand sa auda pietrele cum cresc...
Pietrele care tac. Pietrele care exista, pur si simplu.
Ruxi, cu niste ani in urma, minerii se indreptau catre Bucuresti, prin Ramnicu-Valcea. Undeva, in localitatea Costesti,a fost prezentat atunci un camp ciudat. Un loc plin de pietre cu forme extrem de interesante.Despre care oamenii spun ca nu raman asa cum sunt la un moment dat. Cresc.
RăspundețiȘtergerePoti citi despre trovontii de la Costesti.
O seara frumoasa!
Mi-ati adus aminte de Colectionarul ...cartea - de John Fowles! :-)
RăspundețiȘtergereBine ai venit, Emanuel!
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se face ca , desi una dintre cartile mele preferate este scrisa de J.Fowls"Daniel Martin", n-am citit "Colectionarul". Imi place mult Fowls.
Cu ani in urma am citit pe nerasuflate , in cateva zile ," Magicianul". iar in iarna trecuta- Copacul , Mantisa si nuvelele din"Turnul de abanos".
Multumesc de vizita! Te mai astept!
Gina, buna dimineata!
RăspundețiȘtergereAm citit despre trovontii de la Costesti si, daca nu ma insel, despre acelasi tip de piatra este vorba si-n ceea ce priveste "crucea care creste din pamant" la manastirea Dervent din Dobrogea.
Totusi, cred ca fenomenele sunt diferite: una e sa vezi piatra crescand si alta e sa o auzi, sa o simti crescand, fiind in stare de meditatie. E ca o contopire cu Totalitatea, pana la nivel mineral... cred ca asta e si motivul pt care m-a impresionat atat de tare "performanta" japonezilor! :)
O zi faina iti doresc, cu drag!
Ruxi, bineinteles ca ' fenomene le ' sunt total diferite. Unul este ' dat' , altul tine de om, de capacitatea lui de a se putea contopi , prin meditatie , cu mineralul. Nu stiam asta.
RăspundețiȘtergereAm sa citesc. Mi-ai starnit o mare curiozitate!
O zi frumoasa!
Magicianul ....acum o citesc - e foarte interesanta! :-)
RăspundețiȘtergere' Daniel Martin" este una dintre cartile cele mai frumoase..
RăspundețiȘtergereE trecuta pe lista asteptarilor!
RăspundețiȘtergereAm citit cateva lucruri despre ea aici: http://www.recenzia.ro/2007/02/20/john-fowles-daniel-martin-1977/ .
O zi buna!
Emanuel, multumesc mult!
RăspundețiȘtergere