miercuri, 28 octombrie 2009

poveste

O piatra oarecare. Intepenita in mijlocul drumului.Exista. Mai putin reala decat daca ar fi alaturi de altele. O senzatie pura. Dincolo de ea? Timpul.Eu.Tu. Lumea.Cine este colectionarul? Ea aduna pasi. Umbre.Treceri. Eu tind catre mine.Tu existi. Suntem doua motive. Decorative. Intr-un vis.Fara varsta.Semanam ?De la distanta.

18 comentarii:

  1. Daca ar gasi-o un sculptor, ar face din ea o capodopera.Daca ar gasi-o un tip dur, ar arunca-o ca sa se razbune, intr-un geam...Daca ar gasi-o un om saraca ar pune-o la temelia unei case...Ai gasit-o tu si ai transformat-o intr-un subiect de blog.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sau poate ca nu vrea sa fie schimbata, slefuita ci acceptata asa cum este ea. Poate va gasi o alta piatra, cu inima de ne-piatra si impreuna isi vor depana amintirile, visele, singuratatile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Unele pietre stau in muzeu si servesc drept material didactic profesorilor si ghizilor. Altele cauta o apa pe care s-o opreasca sau un munte pe care sa-l incununeze frumos. Nici o piatra nu vrea sa devina praf, nici un muntea nu vrea sa ramana piatra. Piatra poate fi inceputul dar si sfarsitul. http://mariapostu.wordpress.com/2009/06/01/muntele-fluviul-focul/

    RăspundețiȘtergere
  4. Or fi vazut-o multi . N-au luat-o in seama. Sau , cine mai stie. Au incercat s-o clinteasca. Si n-au reusit.
    Eu am zarit-o, pentru ca , in drumul meu, cautam ceva. Nu un subiect de blog. Un gand imi tot macina alt gand.
    Vazand-o , mi-a dat senzatia de irealitate reala, daca ar putea exista asa ceva.
    Pietrele tac. Nu cred ca a fost asa mereu..

    RăspundețiȘtergere
  5. Anielle, poate.
    Poate ca ai dreptate. S-a ' refugiat' tocmai in mijlocul drumului. Si asteapta. Vede. Aude. Simte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mizerabile pietre,
    NICHITA STANESCU


    "Mizerabile pietre
    se lasă linse de cuvinte
    şi numai astfel se topesc,
    dispar numai în dinţii silabelor.

    Cât de greu trebuie că îţi este
    ţie, suflet gramatical,
    să te sprijini
    de-o pantă de munte
    fără s-o sfărâmi.

    Mă-ntreb ce ne putem face
    cu ideea de piatră. Va trebui
    s-o ţinem în cuvinte
    pentru că pietrele, sunt convins,
    v-ar sfărâma imediat
    sub apăsarea ei, dac-ar şti-o.

    Şi mă gândesc că şi noi
    ne-am sfărâma imediat
    dac-am înţelege ideea
    care ne scrie cu o rază violentă."

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina, textul tau mi-a amintit de ceva ce-am citit intr-o carte, cand eram copil, si care m-a impresionat profund.
    Se povestea acolo cum samuraii stateau in gradinile acelea superbe ale lor, si meditau, incercand sa auda pietrele cum cresc...
    Pietrele care tac. Pietrele care exista, pur si simplu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ruxi, cu niste ani in urma, minerii se indreptau catre Bucuresti, prin Ramnicu-Valcea. Undeva, in localitatea Costesti,a fost prezentat atunci un camp ciudat. Un loc plin de pietre cu forme extrem de interesante.Despre care oamenii spun ca nu raman asa cum sunt la un moment dat. Cresc.
    Poti citi despre trovontii de la Costesti.

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-ati adus aminte de Colectionarul ...cartea - de John Fowles! :-)

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ai venit, Emanuel!
    Nu stiu cum se face ca , desi una dintre cartile mele preferate este scrisa de J.Fowls"Daniel Martin", n-am citit "Colectionarul". Imi place mult Fowls.
    Cu ani in urma am citit pe nerasuflate , in cateva zile ," Magicianul". iar in iarna trecuta- Copacul , Mantisa si nuvelele din"Turnul de abanos".
    Multumesc de vizita! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, buna dimineata!
    Am citit despre trovontii de la Costesti si, daca nu ma insel, despre acelasi tip de piatra este vorba si-n ceea ce priveste "crucea care creste din pamant" la manastirea Dervent din Dobrogea.
    Totusi, cred ca fenomenele sunt diferite: una e sa vezi piatra crescand si alta e sa o auzi, sa o simti crescand, fiind in stare de meditatie. E ca o contopire cu Totalitatea, pana la nivel mineral... cred ca asta e si motivul pt care m-a impresionat atat de tare "performanta" japonezilor! :)
    O zi faina iti doresc, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi, bineinteles ca ' fenomene le ' sunt total diferite. Unul este ' dat' , altul tine de om, de capacitatea lui de a se putea contopi , prin meditatie , cu mineralul. Nu stiam asta.
    Am sa citesc. Mi-ai starnit o mare curiozitate!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Magicianul ....acum o citesc - e foarte interesanta! :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. ' Daniel Martin" este una dintre cartile cele mai frumoase..

    RăspundețiȘtergere
  15. E trecuta pe lista asteptarilor!
    Am citit cateva lucruri despre ea aici: http://www.recenzia.ro/2007/02/20/john-fowles-daniel-martin-1977/ .
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere