vineri, 9 octombrie 2009

intre ieri si astazi


Castanii isi rotesc frunzele galben-verzui. Dupa mersul trenurilor. Timpul se masoara dupa aceleasi nescrise legi- pic, pic, intr-un tabel vechi. Albastru. Cu litere albe. Este tot acolo. S-a mai colorat putin in obraji. Cam fara succes! Era vesela. Plina de viata! Tineri, varstnici, elevi , cu numere pe mana, profesoare cochete, targoveti din satele invecinate.Unii urcau. Altii coborau. Cei mai multi se opreau la fantana. Sa-si potoleasca setea. Sau aveau intalnire.
In serile de-primavara . Sub ninsoarea de flori se plimbau , doar cand reuseau sa fure niste minute din programul supravegheat atent de catre pedagogi , perechile de liceeni indragostiti.
Dimineata , traversau pasarela suspendata ca un brat urias peste puzderia de sine , dinspre internat catre liceu , elevii internisti. Seara , fie ploaie , vant , ger , repetau , in coloana disciplinata , acelasi traseu. Li se adaugau , din cand in cand , colegii lor , din Braniste.

O strada principala , din care porneau alte stradute si alei , umbrite de nuci si de tei , case cochete, vopsite discret, dar si multe micute , cu gradinite ingrijite , doua licee, teoretic si mecanic, o farmacie , un restaurant , doua magazine , universal si de mobila, biserica , militia , o gradinita , un mic spital , o frizerie, cu sala de coafor, luata cu asalt de absolventele liceului , in seara banchetului , un dispensar, un sediu al administratiei locale, un centru de colectare a tutunului , o piata si gara -toate acestea insemnau micul orasel de provincie.

Am sosit putin mai devreme.S-o vad. Sa-i simt pulsul.Este subtensiva.Fara tratament. Si cam neingrijita.Cautam ceva. Nu stiu ce.Cum nu stiu, daca , ce am gasit , cautam.Sigur am gasit ceva ce pierdusem .Fantana si-a oprit susurul. A secat.Cine vrea apa gaseste suc. Alaturi, la un chiosc. Tigari , cafea si covrigi.Dalele ciobite ar avea nevoie de ploaie. Si de un cos pentru gunoi.. Putina lume. Grabita. Cu ganduri pe frunte. Trenurile se duc. Incoace . Si incolo.
E toamna.Castanii s-au ingalbenit. De tristete. Rezista.


Pasarela si-a uitat bratul suspendat . Intr-un alt timp. Imi pun ochelarii.Chiar si asa, nu zaresc ochii fetei care asteapta.. Sau mi s-a parut..



16 comentarii:

  1. Micul orăşel de provincie... Întotdeauna mi-am dorit să locuiesc într-un orăşel mai mic şi să scap din Bucureşti... Deocamdată nu s-a putut. Chiar dacă mulţi se uită la mine sceptici, acesta este adevărul... Mi-a plăcut călătoria asta alături de imaginile pe care le-ai postat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Emotionanta evocare...Intoarcere in timp in care ma regasesc si eu, cu usoare modificari...Nu era nici macar orasel ci un satuc uitat de lume, dar oamenii aveau bun-simt, discretie, gusturi naturale, o natura benefica, elevi modesti si respectuosi, colegi care isi iubeau meseria...Stiu, suna putin prea...idilica viziunea acestor vremuri, nu prea indepartate, dar trecutul, cu umbrele si luminile lui nu trebuie uitat...

    RăspundețiȘtergere
  3. O tempora... Parcă mai ieri băgam la greu pe trenul Buzău-Nehoiu...
    Şi-abia ieşisem din butoi...

    RăspundețiȘtergere
  4. intre ieri si azi,
    o clipa de viata , de toamna,
    frumoasa



    [ zile frumoase sa ai, Gina!]

    RăspundețiȘtergere
  5. servus...
    "Pasarela si-a uitat bratul suspendat.Intr-un alt timp"... Cite astfel de pasarele, cîte din traseele care "atunci" ni se păreau veşnice nu le uităm azi?...
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Este oare toamna anotimpul amintirilor? Este oare toamna anotimpul in care am putea spune,mai mult ca oricand,ca ne e dor,dor de ...noi..

    RăspundețiȘtergere
  7. Aici, parcă nu-i încă Octombrie, doar dacă-l inventez...

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris, asa-i ca nu doar pe vremea lui Sadoveanu oraselele de provincie erau locuri dragi, shiar prin simplitate?
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Maria, deseori ma intorc in locul asta, pentru ca avea o anume poezie.
    N-o gasesc.
    Mi-o imaginez.
    si nu este putin.

    RăspundețiȘtergere
  10. Flacius, asa este.. niste clipe raman suspendate undeva. Neafectate de timp. Nicidecum de uitare.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Elite, cred ca ai drepate. Toamna este anotimpul dorurilor.
    O seara cu dor sa ai!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Hahaha! Asta'i Titu! Sweet!
    Nu mi'a placut ca nu mi'ati aprobat ultimul comentariu lasat ... nu'i frumos. :P Si imi place ca ati inceput sa scrie romaneste. Nu romaneshte. :)

    Sanatate multa. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. B.B. Te tii de capu' meu.
    La inceput am scris asa cum o fac acum. Cineva , stiutor in chestii de computere, m-a avertizat- ca trebuie sa scriu cu sh, tz. M-am conformat. Ai venit tu, m-ai tras de urechi. Am inteles.
    Auzi, cine esti de cunosti gara Titu?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.