duminică, 11 octombrie 2009

alaturi, nu laolalta


















Au tasnit in varfurile degetelor.Pe rand.Unii s-au trezit in mugurasi.Altii au fost stramutati. Si-au scos capsoarele de frunze. Au crescut sub mangaierea soarelui.Au ras in diminetile insorite. Si-n zilele calde.Au dormit sub pulberea de stele. Dintr-odata, ca si cum o mana colosala i-ar fi palmuit, au inceput sa paleasca.Unul cate unul.In zvacniri de sange albastru, cu esenta lui tare, nemultumit , ca nu si-a ales locul potrivit, nucul isi tine cu dintii ultimele frunze. Nu poate ramane gol- golut. Ar fi prea de tot!
Doi pasi mai incolo, doi pui de tei . De aceeasi varsta. Unul , inca verde. Fratele lui plange. In batistute tivite cu galben.
Nici castanul nu se poate lauda ca mai are vigoare. Frigul noptii trecute i-a dezgolit bratele. Camasa? Ferfenita. Isi trage pe fruntea lata palaria de culoarea caramizii . Este, totusi, un domn.
Cateva ramuri de dud s-au strans laolalta. Intr-o fusta creata. Verzuie. Cu picatele galbui.Din partea cealalta a curtii , stejarul clipeste mandru. Nu se teme. Nimeni nu –l intrece. Este cel mai trupes.
Unul in spatele celuilalt, chipesi, in plina forta, ulmii sfideaza capriciile lui octombrie si frigul noptii.Hohotesc in barbile lor stufoase. In verde trufas.
Frigul le-a surprins in rochite transparente. Cu bretele. Se apleaca intr-o parte si-n alta, catre vecinul lor zgribulit, smochinul. Credeau ca tot ce zboara merita incredere.S-au lasat indoite de mijloc, magulite de curtuazia vantului de seara. Cand l-au zarit in faneata, chicotind cu buruienile rele de gura, scanteioarele au inteles pacaleala. Rusinate, stranuta , tinand in degetele subtirele palariutele parfumate.
Dincolo de gard, merii, cu obraji imbujorati, nu inteleg panica. Se scutura bucurosi. In cosuri.
Cu intepaturi, plesnete de vant si stropi marunti, se lasa peste livada seara. Valurita. Cu trena de nori. Si mers de regina.

22 de comentarii:

  1. Frumos frumos frumos tablou de toamna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ai revenit cu impresii proaspete si cu acest pastel de toamna atat de reconfortant si revigorant....Da, toamna poaate fi si asa...sensibila, delicata, modesta, strabatuta de emotii si de placerea de a fi privita atat de insistent de un ochi de artist...

    RăspundețiȘtergere
  3. Off, toamna asta ! Si mai rimeaza si cu "doamna". Oare sa fie vreo legatura? Adica, asa cum toamna vestejeste toate plantele, si doamnele ii "vestejesc" pe barbati?

    RăspundețiȘtergere
  4. Maria,
    Am simtit toamna din mijlocul livezii.
    Dincolo de nelinisti, agitatie si prea mult zgomot!
    Stii ce cred? Noi suntem asemenea copacilor- alaturi , dar nu laolalta .
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Geocer, nu se poate..tocmai tu sa fii incert?
    Ce este asta cu vestejirea?Toamnele ? treaba lor!
    Doamnele? ii trezesc pe barbati la viata!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. He-he! Topârceanu ar plesni de invidie. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. fortunanoua.wordpress.com11 octombrie 2009 la 23:46

    Cat de frumoasa e Toamna sub mana ta !!! parca e un copil care se bucura in timp ce tu-l alinti....
    Sa stii ca citind blogul tau imi iau lectia mult dorita despre feminitate, despre cum sa fii femeie buna,care stie sa alinte un copil si care-l trezeste pe barbat la viata .Ideea asta nu pare sa aiba nici o legatura cu toamna, nu-i asa??? Si totusi are !!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Gina,ma bucur ca am trecut pe la tine si imi inchei ziua de astazi cu o poveste atat de frumoasa,o poezie,mai bine zis.
    Cred ca ar trebui sa o publici intro revista sau chiar sa aduni intro carte toate aceste povesti minunate.
    Noapte buna si vise placute!

    RăspundețiȘtergere
  9. Sincer să fiu, m-am îmbătat vizual cu aceste imagini... O să umblu mahmur de frumos la început de săptămână, dar e bine de tot...

    RăspundețiȘtergere
  10. Fortunanoua, buna dimineata!
    Mie imi place toamna.Am spus-o de mai multe ori. cred ca eu si ea sau ea si eu semanam.Am stat mult ieri, alaltaieri, printre pomi si copaci. Au si ei lumea lor. In care fiecare isi traieste simguratatea.
    Ii silim sa traiasca impreuna. Adica alaturi, vreau sa zic.
    Ei fac ce stiu.
    Ca si noi. Pana la un punct. Ca nu suntem chiar liberi.
    Am raspuns?
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gabi, tu ma rasfeti!
    Ca si nelinistitu.
    Scriu si eu .. Cand simt. Sunt fericita daca ma citesti tu Si alti cativa prieteni.
    O zi buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cristi, ma bucur. Mai ales ca gurile rele spun ca doamna toamna, in zilele urmatoare , va umbla calare pe matura din dotare.
    Rezistenta si dragoste iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. ce frumos..peisajele toamnei sunt incantatoare

    RăspundețiȘtergere
  14. Minunat pictat, asa cum ne-ai obisnuit de altfel :).
    Spune-mi rogu-te Gina, cum se numesc floricelele acelea albe, roz, galbene ? Cand eram mica ma jucam facandu-mi unghii false din petalele lor. Sunt florile copilariei mele si mi-ar placea sa le aflu numele daca le stii. Promit sa nu le mai rup pentru o manechiura neconventionala:).

    RăspundețiȘtergere
  15. Anielle, am buchetelul langa mine. In vaza. Cele galbene , cu maroniu in mijloc se numesc scanteioare. Daca le privesti atent, seamana cu niste scantei. Cele galbene, simple. sunt lipicioase.Se numesc galbenele. Sunt medicinale. imi plac, fiindca par neajutorate.
    Nu stiu cum se numesc celelate. Dar o sa intreb pe cineva.
    Ar ttrebui sa stiu, pentru ca le-am cumparat de la ' Simfonia lalelelor". Erau fotigrafiate pe plic.
    Iti multumesc pentru vorbele tale frumoase!!

    RăspundețiȘtergere
  16. I-am simtit pe fiecare in parte,le-am inteles suspinul si singuratatea.. Ce greu trebuie sa fie sa te desparti de zilele cu soare si mangaieri de alint!!! Unul mai firav,altul mai golas,fiecare plange in felul sau.Nu,toamna nu e nemiloasa,stiti asta,insa are drum de parcurs spre intalnirea cu gerul...Ce se poate face? E inevitabil! Preda solia - iernii! Din pacate..destul de intoleranta. Are pretentii de mare stapana si vine-nsotita de intregul alai:gerul naprasnic,muscator,vantul nebun,ninsori nemiloase si-o mantie prin care sa-si dovedeasca imaculatele "intentii".
    Ce-ar mai fi de spus?! Nu prea multe,nu? Important e sa ramanem aproape in spirit!

    Frumoasa marturisire mi-ati adus!
    Felicitari sincere!

    L'automne

    RăspundețiȘtergere
  17. Senzatia mea este de compasiune adanca pentru copaci.Ii privesc ca pe niste fiinte. Si le inteleg tanguirea. Cred ca atunci cand pasarile poposesc pe crengile lor, se simt mangaiati.

    Este fascinanta natura, cu toate ale ei.
    Dar frumusetea i-ar fi incompleta fara toamna!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, probabil, de aceea este

    RăspundețiȘtergere