vineri, 23 octombrie 2009

tandrete.in amurg

Vorbea foarte tare. Chiar daca, de multe ori, era pe langa subiect. Domnu’profesor de lrc-limba romana contemporana, numit de noi ,in taina, barbarosa, foarte respectat, de altfel, in lumea academica si temut in cea studenteasca, o privea din spatele ochelarilor .Mereu surprins.Nu-i spunea nimic. O asculta. Noi, de asemenea.Era a doua din catalogul grupei.O chema Tamara. Nicio legatura cu matusa-din –nu –stiu-ce – strada.. Nu mergea niciodata la dans.O speriau baietii.Ramanea singura in camera. .Acum deschid o paranteza. Noi eram caministe.Studente in anul II. Aveam voie sa ne primim prietenii si cunostintele, in holul de la parter. De langa cabina portarului.Era iarna. In plina sesiune.Jeny, astazi bunica respectabila, se intorcea din oras.De la vreo intalnire.Intarziase.Calca usor. Ca o pisica. Sa nu-l trezeasca pe portar.Pe un fotoliu- doua umbre. El avea palarie mare. Neagra. Si pantaloni albi. Tamara purta manusi. Palaria mangaia manusile.Ma simt obligata sa mai deschid o paranteza- nu bag mana-n foc pentru exactitatea detaliilor vestimentare. Sunt vorbele lui Jeny. Contra? fara contra.


p.s. In amintirea acelor ani, ii dedic Tamarei melodia de mai jos. Chiar daca, la intalnirea noastra de ieri, oricat ne-am stors mintea, n-am descoperit unde a fost repartizata viitoarea dascalita, cu voce incofundabila. Cum s-o las pe Jeny nerasplatita pentru vigilenta si (in)discretie?Asa ca am si pentru ea ceva.Ce-mi pare mie rau este ca niciuna dintre fostele mele colege de facultate nu foloseste calculatorul.





12 comentarii:

  1. E placut sa-ti revezi colegii, sa depeni amintiri si sa-ti evaluezi viata din perspectiva anilor scursi.Mi-ar fi placut sa am parte de o asemenea revedere, din pacate nimeni din colectivule de elevi sau de profesori din Craiova anului 198... nu a luat o asemenea initiativa.

    RăspundețiȘtergere
  2. o descriere frumoasa a Tamarei :)
    imi amintesc si eu cu drag despre colegii mei. nu mai stiu pe unde sunt, desi sunt sigura ca folosesc computerul. poate au si bloguri :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Emotionant! În 2003 am avut intalnirea de 20 de la absovirea liceului...A fost extraordinar sa ne revedem! Am hotarat sa ne intalnim si la 30 si la 40 de ani...care vom mai apuca...
    Numai bine iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Este un neajuns major lipsa compului la multă lume. Aşa am pierdut şi eu legătura cu vechi colaboratori, aceia rămânând la telefonul fix şi la maşina de scris...

    RăspundețiȘtergere
  5. frumos si aproape de invidiaaat cei care se mai regasesc in astfel de intilniri...
    si -cine stie?- poate acolo unde se afla acum, Tamara aude si asculta mesajul tau
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Caminul meu studentesc...este unul din cosmarurile care ma bantuie din cand in cand.Pe langa unele amintiri frumoase ale studentiei(putine, deoarece aceasta etapa se asociaza cu privatiunile materiale), caminul este un loc demn de filmele lui Mungiu, in care ceausismul isi etala toata splendoarea, incepand de la absenta curentului la prize, pana la acele interdictii de a primi chiar si vizite feminine, plus faptul ca eram 7 in camera ca un hambar.

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Maria, nu doar ca-mi plac asemenea revederi. Sunt o rotita in organizarea lor. Pentru ca mi se face dor de colegii din anii in care nu aveam orgolii, ne simteam liberi. Problema noastra era sa invatam .Sa obtinem bursa. Si sa ne distram frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Angela, nu cred ca este greu sa dai de ei, daca vrei!
    Nici nu-ti poti da seama cat de placut este timpul alaturi fostii colegi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mariana, bine-ai venit! Ma bucur sa aflu ca impartasim aceleasi emotii!
    o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Vania, asa constat si eu. Poate ca daca ne-am sti macar nr. de telefon fix sau adresa , tot ar insemna ceva.
    Se intampla ca nici macar asta sa nu mai pastram..

    RăspundețiȘtergere
  11. Maria, ma intristeaza imaginile pe care ti le amintesti.
    Caminul in care am locuit era modern. Frumos. Si plin de viata.
    Intr-o zi , cred ca o sa merg sa-l vad..

    RăspundețiȘtergere
  12. Anamaria, sunt placute reintalnirie. Chiar daca asa afla fiecare cat de repede fuge timpul. Da, s-ar putea sa ai dreptate.Daca Tamasa gaseste vorbele mele...
    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere