Omenirea este foarte ocupata. Pana peste cap.Razboaie. Fotolii. Inalte. Crize. Inseminari.In vitro.Bani.Albi.Sau negri. Conturi. Mereu in amonte.
Oamenii? Stii bancu’?Ala cu poarta. Fortosii, leii, s-arunca.Pe deasupra. In viteza. Cateii? isi fac loc. Pe dedesubt. Cei mai multi, viteii, asteapta. Mult si bine. Mai ales, daca poarta e noua.
N-o sa-ti vine sa crezi!
Mai sunt si altii. Fara nume. Parca asta ar conta? Bunaoara doamna asta cu bentita verde.Blocurile, fata in fata .Nu cred ca am schimbat vreodata doua vorbe. In 40 de ani.Auzisem , printr-o intamplare, ca a ramas vaduva. S-a instrainat de tot. O vreme, vecinii au intrebat-o. De una . De alta. Apoi au lasat-o intr-ale ei.Cu pisicile. Vreo zece- douasprezece..
Ieri ma intorceam acasa. Pe zidul neterminat de langa punctul termic, aliniate, fiecare cu farfurioara ei alba, de plastic, pisicile. Mancau.
Ceva mai incolo, la celalalt capat, ea. N-am putut rabda. Am tras cu ochiul.
Ai ghicit.
Manca.
Dintr-o farfurioara. Alba. De plastic.
Sînt şi ele suflete. Poate merită mai multă milă. Şi chiar recunoştinţă.
RăspundețiȘtergereAm citit de cateva ori. Sunt impresionat de talentul cu care ai scris, de dramatismul subiectului si de picatura de duiosie, dorita sau nedorita, cu care l-ai indulcit.
RăspundețiȘtergereMesajul este trist dar uneori, adevarat.Ea, doamna cu bentita cauta probabil o compensatie sau o substitutie.Poate a gasit-o.Poate nu.E bizara, coborand parca din Craii de Curtea Veche ai lui Mateiu Caragiale, plangandu-si pierduta iubire.Sau poate fericirea ei e mai reala decat a noastra si ar trebui s-o invidiem.Daca nu ai citit, citeste te rog o povestire a lui Murakami, sciitorul meu preferat,(http://maria-postu.blogspot.com/2009/10/kafka-pe-malul-marii-recenzie-refuzata.html) "Pisicile care devoreaza oameni".I se potriveste.
RăspundețiȘtergereAm avut si eu o vecina vaduva care crestea o multime de pisici dar macar statea la casa si animalutele puteau "zburda" prin curte. Unii oameni singuratici se ataseaza mai repede de animale. Inteleg faptul ca strang o sumedenie de pisici din mila fata de bietele neajutorate. Instrainarea insa n-o pot pricepe :(.
RăspundețiȘtergereO învârtire permanentă care ne şi ameţeşte uneori...
RăspundețiȘtergereDa, sunt animale speciale, delicate chiar.Si daca de atata vreme stau in preajma omului, cred ca au invatat s fie si atasate.
RăspundețiȘtergereMircea, multumesc mult!
RăspundețiȘtergereLumea uita, parca, amanuntele.Tot mai multi oameni devin alienati. Negasindu-si alinarea intre semeni o cauta altundeva.
Stii cum vad eu lucrurile? Ca doua scari rulante- unii vor sa urce tot timpul, catre castig.Oricare ar fi acela.
Altii au invatat ca viata nu este un perpetuu urcus. Coboara, fara a se injosi. Isi cauta linistea langa animale. O fi o bunatate regasita? O fi grija ?
Nu stiu ce este. Dar este!
O zi frumoasa!
Maria, m-am gandit mult la eroina mea. Ea este. In carne si oase.
RăspundețiȘtergereNu este unica. Multe femei, ramase singure, isi cauta linistea, echilibrul, in alta parte. Poate parea bizara. Poate chiar este.
Dar ea isi cauta linistea in ceva care o reprezinta. Are grija. In absenta barbatului pierdut , a familiei, ocroteste alte fiinte.Ca s-a departat de oameni este decizia ei.
Sigur , voi citi proza pe care mi-ai recomandat-o.
Multumesc!
Anielle, sigur , este greu sa-i intelegem pe ceilalti. Cu bizareriile lor.
RăspundețiȘtergereFiecare isi cauta linistea acolo unde simte ca o poate gasi. Gandeste-te la Brigitte Bardot.De la glorie, a trecut la o viata care a socat. Apoi, oamenii s-au obisnuit cu ea.
O zi buna!
Cris, ce ne-am face , daca s-ar opri?
RăspundețiȘtergereRitm de telegramă, voce de manifest. Impresionant.
RăspundețiȘtergereSinguratatea e dupa mine glontele ce ucide...Cand ai tai au plecat pe lumea cealalta si societatea te ignora in fiecare zi mai mult,ce-ti ramane? E usor de acuzat,de ras,de dat sfaturi... e insa foarte trist ca dimineata sa-ti bei singura cafeaua,seara sa-ti inchizi singura lumina si,peste zi nimeni sa nu te intrebe nimic....e ca si cum n-ai exista decat ptr tine...Si atunci apare o pisica,un caine,un papagal si,deseori,alaturi de ele...nebunia
RăspundețiȘtergereGina, mi-a placut "intro" de la povestea ta: cu lei, catei, vitei...
RăspundețiȘtergeremi-a adus aminte de povestea zodiacului... cum stateau la start toate cele 12 animalute: boul, sarpele, capra, leul etc. iar câstigatorul cursei a fost nimeni altul decât, soarecele! :D De ce? Nu era el cel mai sprinten de picior, chiar as putea spune ca n-avea sanse, dar a fost cel mai siret. A stat pitit în spinarea celor mai rapizi si a sarit primul linia de finish. E plina de tâlc istorioara asta.
Cât despre doamna din povestea ta, numai respect. Vad imaginea în minte...
O saptamina frumoasa Gina :).
Extrem de emotionanta tableta, Gina, nu te dezminti!
RăspundețiȘtergereIntr-o lume nebuna-nebuna-nebuna, gasim normalitatea, umanul, tihna in cochilia alienarii vecinei de bloc. Cu siguranta a descoperit bunatatea si bucuria simpla in lumea felinelor necuvantatoare, dupa cateva incercari de a zambi lumii autentice, cenusie, rece si ametita de "invarteli".
Te felicit, esti o fauritoare rafinata de frumuseti literare!
Andi, multumesc mult!
RăspundețiȘtergereElite, da,stiu din ce-mi spun cunostinte si rude in legatura cu singuratatea.
RăspundețiȘtergereSunt persoane, care n-o pot infrange. Altele, insa, inlocuiesc sau isi tranfera afectiunea catre fiinte oropsite.
Cine stie? Nu cred ca exista retete.
O seara frumoasa!
Manon, cat ma bucur!!!
RăspundețiȘtergereSoricelul zici? da, conteaza mult inteligenta si un anume spirit in diverse momente.
Ma bucur grozav daca ti-a placut povestea mea.
O seara frumoasa!
Pescarus, ma coplesesti cu vorbe atat de frumoase!
RăspundețiȘtergereStii ceva? Niciodata n-am putut trece pe langa oameni, pur si simplu. Imi plac. Chiar si cei care ma deranjeaza, din fel si fel de motive , sunt interesanti. Oamenii nu sunt banali. Cred ca noi ii vedem asa cum vrem .Sau cum simtim. Impreuna suntem lumea asta , cu toate ale ei- bune, rele, frumoase, inspaimantatoare. Fiecare poarta cu sine o poveste.
Si toate povestile au talc.
Inca o data iti multumesc pentru vorbele frumoase!
eu as vrea o pisica, sa imi toarca vremurile, sa ma ajute sa ies la mal. sa pot manca cu ea dintr-o farfurie.
RăspundețiȘtergeresa aiba ochi
Esti un copil mare, Angela!
RăspundețiȘtergerePoate vorbim prin mail. As fi mai linistita!!
Gina,vecina ta merita toata admiratia si poate ca ar trebui ca un om sa-i fie alaturi.Nu e usor sa cresti atatea pisici,sa le ingrijesti,sa le hranesti.
RăspundețiȘtergereAceasta femeie e deosebita si cred ca e chiar fericita in felul ei.
Pisicile sunt un fel de leac pentru suflet si nu numai si ne ajuta mai mult decat ne putem inchipui.
Ea are lumea ei, draga Gabi.
RăspundețiȘtergereIn care nu mai incap intrusi..
O zi buna!