miercuri, 21 octombrie 2009

" si totusi , se-nvarte"

Omenirea este foarte ocupata. Pana peste cap.Razboaie. Fotolii. Inalte. Crize. Inseminari.In vitro.Bani.Albi.Sau negri. Conturi. Mereu in amonte.
Oamenii? Stii bancu’?Ala cu poarta. Fortosii, leii, s-arunca.Pe deasupra. In viteza. Cateii? isi fac loc. Pe dedesubt. Cei mai multi, viteii, asteapta. Mult si bine. Mai ales, daca poarta e noua.
N-o sa-ti vine sa crezi!
Mai sunt si altii. Fara nume. Parca asta ar conta? Bunaoara doamna asta cu bentita verde.Blocurile, fata in fata .Nu cred ca am schimbat vreodata doua vorbe. In 40 de ani.Auzisem , printr-o intamplare, ca a ramas vaduva. S-a instrainat de tot. O vreme, vecinii au intrebat-o. De una . De alta. Apoi au lasat-o intr-ale ei.Cu pisicile. Vreo zece- douasprezece..

Ieri ma intorceam acasa. Pe zidul neterminat de langa punctul termic, aliniate, fiecare cu farfurioara ei alba, de plastic, pisicile. Mancau.
Ceva mai incolo, la celalalt capat, ea. N-am putut rabda. Am tras cu ochiul.
Ai ghicit.
Manca.
Dintr-o farfurioara. Alba. De plastic.

22 de comentarii:

  1. Sînt şi ele suflete. Poate merită mai multă milă. Şi chiar recunoştinţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit de cateva ori. Sunt impresionat de talentul cu care ai scris, de dramatismul subiectului si de picatura de duiosie, dorita sau nedorita, cu care l-ai indulcit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mesajul este trist dar uneori, adevarat.Ea, doamna cu bentita cauta probabil o compensatie sau o substitutie.Poate a gasit-o.Poate nu.E bizara, coborand parca din Craii de Curtea Veche ai lui Mateiu Caragiale, plangandu-si pierduta iubire.Sau poate fericirea ei e mai reala decat a noastra si ar trebui s-o invidiem.Daca nu ai citit, citeste te rog o povestire a lui Murakami, sciitorul meu preferat,(http://maria-postu.blogspot.com/2009/10/kafka-pe-malul-marii-recenzie-refuzata.html) "Pisicile care devoreaza oameni".I se potriveste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am avut si eu o vecina vaduva care crestea o multime de pisici dar macar statea la casa si animalutele puteau "zburda" prin curte. Unii oameni singuratici se ataseaza mai repede de animale. Inteleg faptul ca strang o sumedenie de pisici din mila fata de bietele neajutorate. Instrainarea insa n-o pot pricepe :(.

    RăspundețiȘtergere
  5. O învârtire permanentă care ne şi ameţeşte uneori...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, sunt animale speciale, delicate chiar.Si daca de atata vreme stau in preajma omului, cred ca au invatat s fie si atasate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mircea, multumesc mult!
    Lumea uita, parca, amanuntele.Tot mai multi oameni devin alienati. Negasindu-si alinarea intre semeni o cauta altundeva.
    Stii cum vad eu lucrurile? Ca doua scari rulante- unii vor sa urce tot timpul, catre castig.Oricare ar fi acela.
    Altii au invatat ca viata nu este un perpetuu urcus. Coboara, fara a se injosi. Isi cauta linistea langa animale. O fi o bunatate regasita? O fi grija ?
    Nu stiu ce este. Dar este!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Maria, m-am gandit mult la eroina mea. Ea este. In carne si oase.
    Nu este unica. Multe femei, ramase singure, isi cauta linistea, echilibrul, in alta parte. Poate parea bizara. Poate chiar este.
    Dar ea isi cauta linistea in ceva care o reprezinta. Are grija. In absenta barbatului pierdut , a familiei, ocroteste alte fiinte.Ca s-a departat de oameni este decizia ei.
    Sigur , voi citi proza pe care mi-ai recomandat-o.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Anielle, sigur , este greu sa-i intelegem pe ceilalti. Cu bizareriile lor.
    Fiecare isi cauta linistea acolo unde simte ca o poate gasi. Gandeste-te la Brigitte Bardot.De la glorie, a trecut la o viata care a socat. Apoi, oamenii s-au obisnuit cu ea.

    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ritm de telegramă, voce de manifest. Impresionant.

    RăspundețiȘtergere
  11. Singuratatea e dupa mine glontele ce ucide...Cand ai tai au plecat pe lumea cealalta si societatea te ignora in fiecare zi mai mult,ce-ti ramane? E usor de acuzat,de ras,de dat sfaturi... e insa foarte trist ca dimineata sa-ti bei singura cafeaua,seara sa-ti inchizi singura lumina si,peste zi nimeni sa nu te intrebe nimic....e ca si cum n-ai exista decat ptr tine...Si atunci apare o pisica,un caine,un papagal si,deseori,alaturi de ele...nebunia

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina, mi-a placut "intro" de la povestea ta: cu lei, catei, vitei...
    mi-a adus aminte de povestea zodiacului... cum stateau la start toate cele 12 animalute: boul, sarpele, capra, leul etc. iar câstigatorul cursei a fost nimeni altul decât, soarecele! :D De ce? Nu era el cel mai sprinten de picior, chiar as putea spune ca n-avea sanse, dar a fost cel mai siret. A stat pitit în spinarea celor mai rapizi si a sarit primul linia de finish. E plina de tâlc istorioara asta.

    Cât despre doamna din povestea ta, numai respect. Vad imaginea în minte...

    O saptamina frumoasa Gina :).

    RăspundețiȘtergere
  13. Extrem de emotionanta tableta, Gina, nu te dezminti!
    Intr-o lume nebuna-nebuna-nebuna, gasim normalitatea, umanul, tihna in cochilia alienarii vecinei de bloc. Cu siguranta a descoperit bunatatea si bucuria simpla in lumea felinelor necuvantatoare, dupa cateva incercari de a zambi lumii autentice, cenusie, rece si ametita de "invarteli".
    Te felicit, esti o fauritoare rafinata de frumuseti literare!

    RăspundețiȘtergere
  14. Elite, da,stiu din ce-mi spun cunostinte si rude in legatura cu singuratatea.
    Sunt persoane, care n-o pot infrange. Altele, insa, inlocuiesc sau isi tranfera afectiunea catre fiinte oropsite.
    Cine stie? Nu cred ca exista retete.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Manon, cat ma bucur!!!
    Soricelul zici? da, conteaza mult inteligenta si un anume spirit in diverse momente.
    Ma bucur grozav daca ti-a placut povestea mea.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pescarus, ma coplesesti cu vorbe atat de frumoase!
    Stii ceva? Niciodata n-am putut trece pe langa oameni, pur si simplu. Imi plac. Chiar si cei care ma deranjeaza, din fel si fel de motive , sunt interesanti. Oamenii nu sunt banali. Cred ca noi ii vedem asa cum vrem .Sau cum simtim. Impreuna suntem lumea asta , cu toate ale ei- bune, rele, frumoase, inspaimantatoare. Fiecare poarta cu sine o poveste.
    Si toate povestile au talc.
    Inca o data iti multumesc pentru vorbele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  17. eu as vrea o pisica, sa imi toarca vremurile, sa ma ajute sa ies la mal. sa pot manca cu ea dintr-o farfurie.

    sa aiba ochi

    RăspundețiȘtergere
  18. Esti un copil mare, Angela!
    Poate vorbim prin mail. As fi mai linistita!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gina,vecina ta merita toata admiratia si poate ca ar trebui ca un om sa-i fie alaturi.Nu e usor sa cresti atatea pisici,sa le ingrijesti,sa le hranesti.
    Aceasta femeie e deosebita si cred ca e chiar fericita in felul ei.
    Pisicile sunt un fel de leac pentru suflet si nu numai si ne ajuta mai mult decat ne putem inchipui.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ea are lumea ei, draga Gabi.
    In care nu mai incap intrusi..
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere