sâmbătă, 17 octombrie 2009

printre randuri

Mi s-a facut un dor nebun de verile mele inghesuite intre emotii si griji.Ma trageau de fusta o mie de probleme- copiii erau mici, eu aveam mereu examene- grade, concurs de intrare in oras, diferente, spaima ca vine 1 septembrie si raman tot navestista. Camera treia( fara articol posesiv)-de mult si-a pierdut numele- era plina. Carti, tabele, creioane, fructe, rujuri,programe, oglinda, fise, notite. Pe jos. Fara masa.Eram unica stapana a harababurii, careia ii stiam toate coltisoarele.Atipeam 10 minute, o juma’ de ora. Cu capul pe vreo carte. Cu un mar alaturi. Marea mea bucurie! Sa mai rasuflu...O luam de la capat. Zilnic. Toata vara. Atunci l-am descoperit.Mi-a purtat noroc! Cu” Intamplarea in desert”. Am cautat-o in dimineata asta. N-am dat de ea. Am gasit altceva-
Din Monolog in Babilon, Cautatorul
Alexandru Philippide
Ai socotit că soarele mai arde/Abia vreo cincisprezece miliarde/De ani… Numai atât? De azi pe mâne?/Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne?/
Nu asta te opreşte să cugeţi mai departe!/Doar ştii că timpul n-are moarte./Un calcul scurt, de două sau trei linii/Şi-ai întrecut viteza banală a luminii./Ca-n mii şi mii de repezi răsfrângeri de oglinzi/Ţi-e mintea străbătută de căutări rebele./Ai spune că şi mâna în sus când o întinzi/Ţi se lungeşte braţul pân-la stele./
Ai dat cu tifla ticăloasei sorţi,/De-ameninţarea ei nu-ţi pasă,/Şi-n timp ce spargi absurde porţi/Nici o sfială nu te mai apasă./
Şi când din lungi peregrinări/Te-ntorci pe căi de raze şi de unde/În lumea dinăuntru, a inimii profunde,/Tot mai găseşti acolo întrebări./

12 comentarii:

  1. Fiecare are o "harababura" de care nu vrea sa se desparta si unde ar vrea sa revina...Acum, ori am raspuns tuturor provocarilor, ori nu mai bagam de seama daca in jur se mai afla provocari pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. taew draga iti poeziia lui Philippide :)

    'M-atîrn de tine, poezie
    Ca un copil de poala mumii'

    un sf de sapt frumos !

    RăspundețiȘtergere
  3. Harababura de odinioara avea un suflet pe masura. Si tel. Si febra. O muzica interioasa.
    Acum este in jur harababura. Altfel. Agresiva. Poate ca de asta , preferam sa ne intoarcem in lumea noastra interioara , de ieri.
    Ne regasim cu toate ale noastre.Sau ne cautam.
    Nu stiu prea bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anamaria, multumesc pentru gandul frumos!!!
    Ne intalnim in universul atat de special al lui Philippide!!!
    Zile calde iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Traiasca harababura, cu drag de amintiri data de-a dura!
    Bine te-am regasit, draga Gina!
    Am revenit si eu dintr-un periplu ruginiu de pe drumuri de munte si asemeni poetului, m-am intors "pe căi de raze şi de unde" in lumea ta de ganduri profunde si intrebari ale inimii...
    Minunat eseu asezat ca punte intre trecut si viitor, trecand cu farmec prin tangajul prezentului!
    M-a cucerit in mod deosebit imaginea in care "te trageau de fusta o mie de probleme", dar erai unica stapana a acestor provocari constructive.
    Iti doresc ca bucuriile spiritului sa-ti incalzeasca mereu sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ai revenit, pescarus!
    Ma incanta modul tau de a-mi intelege trecerile , gandurile si drumurile.
    Asa-i ca harababura este particica din noi?
    astept cu nerabdare sa- ti urmaresc prin lectura drmurile ruginii.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, ata chiar imi place. Deosebota poezia.

    RăspundețiȘtergere
  8. Parca vad o legatura intre aceasta postare si intrebarea ta:"de ce trebuie ca oamenii sa gandeasca la fel pentru a se intelege?"
    Duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Fiecare din noi avem o harababura, o dezordine, totusi, pentru fiecare, organizata, in care, ne descurcam! daca cineva imi pune ordine in amalgamul meu de dezordine, nu ma mai descurc!
    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. N Costache, da, bine zis- dezordine organizata.
    Daca patrunde o mana intrusa, chiar se transforma in adevarata harababura.

    RăspundețiȘtergere