printre randuri

Mi s-a facut un dor nebun de verile mele inghesuite intre emotii si griji.Ma trageau de fusta o mie de probleme- copiii erau mici, eu aveam mereu examene- grade, concurs de intrare in oras, diferente, spaima ca vine 1 septembrie si raman tot navestista. Camera treia( fara articol posesiv)-de mult si-a pierdut numele- era plina. Carti, tabele, creioane, fructe, rujuri,programe, oglinda, fise, notite. Pe jos. Fara masa.Eram unica stapana a harababurii, careia ii stiam toate coltisoarele.Atipeam 10 minute, o juma’ de ora. Cu capul pe vreo carte. Cu un mar alaturi. Marea mea bucurie! Sa mai rasuflu...O luam de la capat. Zilnic. Toata vara. Atunci l-am descoperit.Mi-a purtat noroc! Cu” Intamplarea in desert”. Am cautat-o in dimineata asta. N-am dat de ea. Am gasit altceva-
Din Monolog in Babilon, Cautatorul
Alexandru Philippide
Ai socotit că soarele mai arde/Abia vreo cincisprezece miliarde/De ani… Numai atât? De azi pe mâne?/Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne?/
Nu asta te opreşte să cugeţi mai departe!/Doar ştii că timpul n-are moarte./Un calcul scurt, de două sau trei linii/Şi-ai întrecut viteza banală a luminii./Ca-n mii şi mii de repezi răsfrângeri de oglinzi/Ţi-e mintea străbătută de căutări rebele./Ai spune că şi mâna în sus când o întinzi/Ţi se lungeşte braţul pân-la stele./
Ai dat cu tifla ticăloasei sorţi,/De-ameninţarea ei nu-ţi pasă,/Şi-n timp ce spargi absurde porţi/Nici o sfială nu te mai apasă./
Şi când din lungi peregrinări/Te-ntorci pe căi de raze şi de unde/În lumea dinăuntru, a inimii profunde,/Tot mai găseşti acolo întrebări./