miercuri, 7 octombrie 2009

a fost martzi

Sa nu-mi spui ca sunt unica!!!Sau ca doar eu pot fi ghinionista.Nu ma sperie chestii de astea cu’ sa ieshi din casa doar cu dreptul’, ' sa nu treci pe la altcineva daca ai o tzinta’.. Daca n-ar fi fost escrocul de taximetrist, ca am o boala pe ei, de nu ma intreba, n-as fi deloc suparata.Intamplarea chiar m-a distrat. Ma imbrac eu frumos, adica in culorile toamnei,imi asortez si pantofii. Toc cui. Desi am ceva de mers. Si-n panta. Pe strada mea preferata. De pe vremea cand eram profesoara la shcoala cu nr. 3. Linishte. Crizanteme galbene si mov. Aceiashi nuci.Ceva mai batrani. Cu mai putzine frunze verzi. Simt ca un pantof scartzie. Treaba lui. La urmatorul pas, cat pe ce sa ma impiedic. Toculetzul meu drag, subtzirel si maroniu se desparte de pantof. Fara tagada.Prima reactzie? Ghici!Ma uit in dreapta, ma uit in stanga- strada goala. Am ras in hohote. Ca nu ma vedea nimeni.Bine, bine, rad, dar ma aflu la jumatatea distantzei. Si de casa. Si de un atelier , unde mi s-ar face o carpeala.
Incerc sa-l fixez.El , nimic.Trebuie sa ajung intr-o statzie de taxi. Urc. Shoferul, un mustacios. Cam prea bronzat. Abia atunci observ.El catre mine, dupa ce ii spun incotro merg -la primul complex ? sau la al doilea?Shtiam de ce ma intreaba. Adica sa mearga normal? Sau ca si cum ar conduce o carutza?Bineintzeles ca nu mi-a dat bon. Bineintzeles ca i-am spus ca-i retzin numarul. Nu pentru a mai merge vreodata cu el. Bine ca am ajuns acasa! Daca mi s-ar fi rupt ambele tocuri?Poate ca n-o sa ma crezi. Este a doua oara cand mi se intampla.Erau roshii. Cu toc. Inaaalt.In curtea shcolii.Inainte de prima ora. Dirigentzie.Ce sa fac? Ce sa fac? M-a salvat cineva de la atelier.I-a batut un cui.Pana l-a gasit, pana l-a probat, au trecut vreo 10 minute.Ma intzepa.Nu aveam incotro. Rabd trei ore. Intru in clasa. Linishte perfecta. Le multzumesc copiilor, ca m-au ashteptat cumintzi. M-o fi vazut vreunul , le-a spus , iar ei, dragutzii, ma intzeleg. Trec rapid la tema” Eminescu si Creanga- prieteni adevaratzi”. Scriu planul discutziei pe tabla. Ochii tuturor- tzinta la mine. Din cauza intamplarii, imi spun in gand.Cand ajungem la Eminescu , revizor shcolar, totzi -absolut totzi- se intorc spre ultima banca. Acolo era tovarashul director.Ma asista la ora. Era in anul de gratzie 1988.

18 comentarii:

  1. Sa nu imi spui ca esti superstitioasa?:))))
    Ce de intamplari intamplacioase la tine!:)))))
    Pe mine ma enerveaza tare rau chestiile astea cu superstitia si lasand la o parte felul meu ateist de a privi lucrurile in sinea lor si viata,uneori,mie una mi se pare ca daca ti cont de anume superstitii,pur si simplu le atragi si,pana la urma,chiar asa patesti si ti se intampla,dupa cum te-ai gandit la superstitie...Asa ca ma enerveaza tare rau cand cineva incepe sa imi spuna bazaconii de astea...sunt intamplari,accidente si asa mai departe...
    Si faptul ca ti s-a stricat tocul la papucii ROSII si ai avut in vizita pe domn' director...e o intamplare...:)))))
    Cred ca domn' director ar fi venit si daca nu ti se stricau papucii rosii...:))))))
    Faina postare...si haioasa...
    Iti doresc o zi la superlativ!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am pățit-o și eu!!!!!!!!!

    Apoi am scos sandalele și am mers desculță. A fost minunat.

    Pupici geaninoși peste normă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragii de ei, elevii voiau sa iti spuna ca de fapt mai e cineva in clasa !:D.

    Iar cu pantoful cred ca li s-a intamplat multor doamne ghinionul asta. Am patit-o si eu vara aceasta cand ma duceam la un examen. Aveam unii tare frumosi si destul de solizi(nu cu toc cui) dar m-am impiedicat in scara de s-a smuls tocul unuia. Noroc ca aveam la mine sacosica cu tenesi pe care ii car dupa mine pentru condus. M-am multumit ca am scapat atat de ieftin ca puteam sa-mi rup gatul. Acum pantoful e la "recuperare".Sper sa il pot salva ca are un model special.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Gina, dincolo de incident, pantofii sunt superbi, iarta-l pe cel drept ca a cedat!
    Ar trebui reinviata o meserie uitata si o breasla necesara ca aerul: cizmarii.
    Dar palarierii, croitorii sau remaiorii?
    Felicitari pentru inaltimea lectiei asistate, pantofii rosii au fost pana la urma cu noroc!
    O zi de Miercuri binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana - Maria, as indrazni sa spun ca nu sunt superstitzioasa, deshi..din cand in cand ma mai bantuie nishte nelinishti.
    Ieri eram mult prea plina de frumusetzea zilei. Asta e.
    Cu pantofii roshii? Avea tovarashu' ala o pasiune pentru asistentza la nishte activitatzi anume- cred ca am fost o diriginta implicata, mi-au placut din totdeauna copiii, cu problemele lor, cu trairi , spaime si bucurii.
    Doar ca 'shefu', care nu fusese in viatza lui diriginte, venea pe la informare politica, ptap, ca asha era pe atunci.Nu-l interesa problema in sine, adica viatza copiilor si ce sau cat rezolva dirigintele. Trebuia sa bifeze, ca a facut.
    Cu pantofii- neshansa mea..
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Geanina, nicio shansa sa merg descultza. Nici daca s-ar fi putut.
    Dar,pana la urma, cine shtie/
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Anielle, chiar ma gandeam astazi- ce-ar fi, daca as lua cu mine, de rezerva, in general asha, nishte incaltzari? Ma mai gandesc.
    Atunci cu pantofii roshii, da, copiii voiau sa-mi dea un semn. Shtiau ' interesul' tovarashului pentru activitatzi mai dificile.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pescarush, multzumesc!
    Da, a cedat dreptul, maine incerc sa -i duc undeva.
    Nu mai shtiu ce mi-o fi spus directorul de atunci, dupa lectzie. Ce retzin este ca eu nu i-am spus de ce am intarziat.Pentru ca , toata viatza , m-am ferit de intarzieri. Am alergat, am plecat fara sa shtiu precis daca am incuiat usha, dar n-am intarziat.
    Mi-a intrat in reflex.

    O zi luminoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Superstitii?Niciodata nu m-au bantuit...dar am un dar..dar? sau...nedar, de a intui lucrurile care urmeaza sa se intample.Inca din prima zi de scoala la cls.I i-am spus invatataorei fiicei mele sa nu o aseze pe fetita mea langa geam ca sa nu-i cada galeria in cap. Si a pus-o in alta banca.Peste aprox. o saptamana invat imi spune ca intr=adevar, a gasit galeria cazuta peste banci. Noroc ca nu era nimeni in clasa.Alta data ii spuneam cele mici care mergea foarte mult pe jos pana la scoala sa se fereasca de balcoane si turturi de gheata. ZI de szi de cate ori pleca.Si s-a intamplat:intr-o zi, cand deja nu-i mai spuneam asta, era deja la liceu, i-a cazut o bucate de zid de balcon si a ajuns la urgenta ca sa fie cusuta la capsor. Bine ca a fost numai atat. Nu stiu, tot intamplare?Dar de atunci, ea, fiica mea imi spune sa nu o mai avertizez nimic pentru ca atrag nenorocirile. Asa ca...feriti-va de premonitiile mele:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Citesc întotdeauna cu mare plăcere aceste amintiri... O zi bună îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  11. Maria, cum spuneam , nu bag mana in foc pentru temerile mele. Dar imi amintesc ceva foarte drag sufletului meu- fiul meu cel mare, pana s-a facut mare de tot, imim cerea, dimineatza , sa simullez ca i-ash da un pumn in spate. Ca un impuls. Cand a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe acasa, am ramas cu amintirea impulsurilor mele simbolice. I le transmit, de undeva, din suflet.
    Cu al doilea fiu , am un alt fel de comunicare- intr-un seratar, pe care nimeni nu avea voie sa-l deschida, este adunata toata copilaria lui. Cand imi este dor, dor, deschid, ma uit. Si inchid.
    Astea ce sunt?

    RăspundețiȘtergere
  12. Cris, deja ,intamplarea de ieri este o amintire. Simpatica.
    O zi buna si tzie!

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina, am trecut azi sa te salut, si sa citesc o istorioara, ca pe vremuri.
    Ca de obicei te gasesc in povesti cu tâlc si cu iz de umor.

    Mi-ar place sa trec mai des... dar nu pot promite nimic.
    Te sarut,
    Fantomatica Manon :)

    RăspundețiȘtergere
  14. MANOOOOOOOOOOOON, ce bucurie!
    Te-am cautat de n ori. Te-am citat prin povestioare. Cu neuronii tai flexatzi.
    Hai, promite-mi!!!!
    Mi-ai facut cea mai frumoasa surpriza!!
    Itzi multzumesc mult si sper sa ma mai bucuri!!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Neuronii tot flexati sa stii :)... poate mai rau ca înainte... dar am si povestioare simple si simpatice. De toate pentru toti. Mia trec,
    :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce zi!!!!
    MANON, eshti cea mai frumoasa intamplare!!!
    Am anuntzat , deja trecerea ta!
    Sa ai o noapte cu vise luminoase!

    RăspundețiȘtergere
  17. O intamplare haioasa care ti-a adus aminte de ceva petrecut in urma cu multi ani.
    Mi s-a intamplat si mie sa mi se rupa un toc mic (nu mai port tocuri de o suta de ani)intro dimineata cand mergeam la serviciu.
    Am mers ca si cand tocul ar fi fost la locul lui.Eram tanara atunci.
    ce vremuri!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Gabita, cum crezi ca am mers cam 1 km? Ca si cum as fi acut tocul. Nimeni n-a zis nimic. Nu sunt sigura ca s-a observat. Oricum,pana am ajuns la taxi, am fost foarte distrata.
    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere