a fost martzi

Sa nu-mi spui ca sunt unica!!!Sau ca doar eu pot fi ghinionista.Nu ma sperie chestii de astea cu’ sa ieshi din casa doar cu dreptul’, ' sa nu treci pe la altcineva daca ai o tzinta’.. Daca n-ar fi fost escrocul de taximetrist, ca am o boala pe ei, de nu ma intreba, n-as fi deloc suparata.Intamplarea chiar m-a distrat. Ma imbrac eu frumos, adica in culorile toamnei,imi asortez si pantofii. Toc cui. Desi am ceva de mers. Si-n panta. Pe strada mea preferata. De pe vremea cand eram profesoara la shcoala cu nr. 3. Linishte. Crizanteme galbene si mov. Aceiashi nuci.Ceva mai batrani. Cu mai putzine frunze verzi. Simt ca un pantof scartzie. Treaba lui. La urmatorul pas, cat pe ce sa ma impiedic. Toculetzul meu drag, subtzirel si maroniu se desparte de pantof. Fara tagada.Prima reactzie? Ghici!Ma uit in dreapta, ma uit in stanga- strada goala. Am ras in hohote. Ca nu ma vedea nimeni.Bine, bine, rad, dar ma aflu la jumatatea distantzei. Si de casa. Si de un atelier , unde mi s-ar face o carpeala.
Incerc sa-l fixez.El , nimic.Trebuie sa ajung intr-o statzie de taxi. Urc. Shoferul, un mustacios. Cam prea bronzat. Abia atunci observ.El catre mine, dupa ce ii spun incotro merg -la primul complex ? sau la al doilea?Shtiam de ce ma intreaba. Adica sa mearga normal? Sau ca si cum ar conduce o carutza?Bineintzeles ca nu mi-a dat bon. Bineintzeles ca i-am spus ca-i retzin numarul. Nu pentru a mai merge vreodata cu el. Bine ca am ajuns acasa! Daca mi s-ar fi rupt ambele tocuri?Poate ca n-o sa ma crezi. Este a doua oara cand mi se intampla.Erau roshii. Cu toc. Inaaalt.In curtea shcolii.Inainte de prima ora. Dirigentzie.Ce sa fac? Ce sa fac? M-a salvat cineva de la atelier.I-a batut un cui.Pana l-a gasit, pana l-a probat, au trecut vreo 10 minute.Ma intzepa.Nu aveam incotro. Rabd trei ore. Intru in clasa. Linishte perfecta. Le multzumesc copiilor, ca m-au ashteptat cumintzi. M-o fi vazut vreunul , le-a spus , iar ei, dragutzii, ma intzeleg. Trec rapid la tema” Eminescu si Creanga- prieteni adevaratzi”. Scriu planul discutziei pe tabla. Ochii tuturor- tzinta la mine. Din cauza intamplarii, imi spun in gand.Cand ajungem la Eminescu , revizor shcolar, totzi -absolut totzi- se intorc spre ultima banca. Acolo era tovarashul director.Ma asista la ora. Era in anul de gratzie 1988.