duminică, 9 mai 2010

cum se aduna..


Cred ca Leo m-a provocat, vorbind de revolta ei adolescentina.
Mi-e dor de ziua cand in multimea de oameni, adunati la balci de Ziua Crucii, am regasit mana bunicii. Ramasesem cu ochii la barcile, care invarteau fete si baieti, intr-un iures nebun. Nu m-a certat, desi avea obrajii plansi, de atata spaima. Mi-a cumparat turta dulce si inghetata. Acasa m-a bodoganit, in felul ei. Talitu-bunicu'-n-a zis nimic.
Mi-e dor de ziua in care domninisoara Silvia, invatatoarea noastra buna, frumoasa si cocheta, m-a ales sa conduc corul – erau copii din patru clase. Ea mi-a dat voie sa imbrac , in locul bluzei albe de la uniforma de sarbatoare, pe cea cu buline albastre, primita de la sora cea mica a tatei. Eram atat de mandra, de emotionata, de increzuta, ca am terminat cantecul cu o strofa mai devreme. Audienta a crezut ca asa stabilise ‘ regia’.
Mi-e dor de de clipa cand am primit primul martisor de la un baiat- eram intr-a saptea. El sta in spatele meu. Ii sopteam , ori de cate ori, dupa ce spunea doua-trei vorbe, incerca sa completeze cu ‘aaaa’.
Mi-e dor de primul bal si de rochia mea liliachie, si de Sandu Albulet-pe unde o mai fi? care m-a invitat la dans si de intoarcerea acasa, cu mama , in spate, la doi pasi.
Mi-e dor de liceu. De fiecare clipa, chiar daca tremuram de frica lui babacu 'ce stai, ma, berbecule? , de aldehidele si cetonele lui, de fizicuta- rece ca stanca, care la sfarsitul clasei a X-a ne-a cantat o arie dintr-o opera, ca am incremenit toti de admiratie- era si studenta la Conservator-,de domnisoara Lupescu , cu vulcanii, campiile , ghetarii si toate mareele ei. La revederea de anul trecut i-am spus repede cateva nume de munti vulcanici, bucurand-o pana peste poate.
Vreau iar timpul inapoi..si ce daca vreau..nimic nu se intoarce.
Stii cum este chestia asta? Dupa liceu, anii curg ca apa raului astuia printre pietre- este Argesul meu drag. Din cand in cand, se abate cate o vara secetoasa.
Si , fiindca Gabi mi-a reamintit ca este ziua Poetului, sa recitim
Dorul, de Lucian Blaga//
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii/
cu palmele-amândouă cum cuprinzi/
în suflet o minune./
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm./
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-asa de dor de tine!"/
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi/
pribeag pe-un alt pământ./

Femeie,/
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?/
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/
să te ascult/
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,/
din care înfloresc aievea - veşnicii./

p.s. V-am rascolit amintiri?

20 de comentarii:

  1. Pff... :) mi-ai adus la suprafaţă anumite amintiri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Poetul. Am fost/sunt de acord cu cei ce sustin ca nu-i bine sa avem doar un poet national; eu stiu ca pe cer sunt Luceafarul de Seara si Luceafarul de Dimineata; voi cauta si pe net...PS. Despre liceu numai de bine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu am doruri multe...

    Mi-e dor de plimbarile de seara pe coclauri uitând de noi si depanând câte-n luna si-n stele...

    Mi-e dor de timpul acela in care intram intr-o carte si 3 zile si 3 nopti nu mai ridicam privirea, nu-auzeam nimic... eram cu totul înfipta în poveste, de-abia daca nu uitam sa pap ceva la ora amiezii...

    Mi-e dor de libertatea miscarii, aer liber, rosii rupte de pe vrej dintr-un soi de parca era carne rosie...

    Mi-e dor sa invat ceva si sa o fac total... fara compromisuri fara intreruperi. Voi asa... o mai multa profunzime. Simt ca ne dispersam în prea multe nimicuri si neesente.

    uffff am atâtea doruri neostoite Gina... nimic nu e la fel... totul e exacerbat în cu totul alte directii :D.

    Chiar ieri îmi spunea omul meu de ceva studii legate de "imboldul de cumparare al omului". Doreau sa clarifice acest aspect niste echipe de statisticieni. Concluzia - n-au gasit nici o logica... ceea ce arata, ca noi oamenii, actualmente suntem bombardati din toate directiile cu prea multe lucururi si debusolarea generala rastoarna orice logica a normalitatii :D. Interesant nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  4. "Mi-e dor de primul bal si de rochia mea liliachie, si de Sandu Albulet-pe unde o mai fi? care m-a invitat la dans si de intoarcerea acasa, cu mama , in spate, la doi pasi"...

    Ei, ce amintiri faine... O zi bună de tot, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  5. keltoighost, vreau sa cred ca sunt amintiri placute!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Daurel,
    Discutii vor fi mereu. Mie imi place Blaga. Imi place mult Eminescu. Il citesc cu mare drag pe Nichita. Ma intorc mereu la Arghezi, la Philippide, Barbu si Pillat.
    De ierarhii se ocupa istoricii literari si criticii. Este treaba lor.
    Liceul? Este insula ramasa undeva, unde ma refugiez cand vreau tumult, viata adevarata, fara egoism.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris, da, amintiri frumoase intr-o duminica ploioasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. INCERTITUDINI spunea...
    Manon,
    Stii care-i chestia? cum vad eu? dorul este ceva tare placut, ca o haina usoara, moale si calduroasa. Ii simti atingerea si tandretea. Daca ai sti, atunci cand traiesti momente speciale ca sunt unice , ti-ai umple sufletul cu ele. Nu stii , si nici nu poti s-o faci. Doar ca ele sunt hrana pentru mai tarziu, cand vrei sa fugi de altele..
    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Şi dorul ăsta se cuibăreşte în mine precum mierea într-o cămăruţă ceruită şi căpăcită
    să nu cumva să se piardă nimic din aroma florilor pe care le-am iubit odinioară...o seară bună, doamna mea!
    anna

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate voi parea putin nonconformist, insa nu ma simt atat de legat de trecut. Doar putina nostalgie cand ma gandesc la trecerea vietii. In schimb, mi-e dor de ... viitor!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna seara, Ana!
    Sa fie de vina duminica asta ca ne simtim linistea tulburata de aduceri-aminte?
    Sau asa se intampla, pur si simplu?

    RăspundețiȘtergere
  12. Florentin( ATP),
    Nu este de mirare sa gandesti asa, nu esti nonconformist, esti doar foarte tanar!

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte tanar nu chiar sunt. Au avut grija vremurile sa mai traga de varsta mea...

    RăspundețiȘtergere
  14. Florentin( ATP), daca asa esti perceput, n-ar trebui sa-ti para , totusi, rau!

    RăspundețiȘtergere
  15. Toti purtam in suflet momente pe care am vrea sa le retraim...Ele sunt salvate doar prin rememorare, prin repovestire...Si de fiecare data le mai adaugam o tusa noua, o lumina noua, le incalzim si le aureolam, devenind poate mai frumoase decat au fost candva.cel putin asa mi se intampla mie...

    RăspundețiȘtergere
  16. Maria,
    Scuze, acum am descoperit comentariul.
    Asa este, avem , undeva, in suflet comori secrete.Sunt hrana noastra pentru momente speciale.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da, momente de final de adolescenta, de final de liceu, cand scriam pe sonete versuri de despartire si de amintire...

    Mie mi-e dor de primavara, de cirese puse perechi dupa urechi, de zambet de lalele rusinoase ascunse dupa uluici, de gugustiuci dragostiti printre plopi. Si de miros de tei in sesiunea de vara...

    RăspundețiȘtergere
  18. Minunat peisaj ai in minte!
    Cand merg la Bucuresti cu trenul, in gara oraselului meu , imi incarc sufletul cu imaginea unei banale pasarele, dar si cu parfumul florilor de castan.
    Da, luam in interior , clipe care cantaresc mult mai mult decat orice altceva.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere