duminică, 24 octombrie 2010

7,17

Trezită cu noaptea-n cap, dimineața își scoate, leneș, unul câte unul, degetele lungi de sub pătura de frunze. Cochetă, își clătește obrazul în stropi reci de brumă, adunați în căușul verde al palmei.
Trage cu ochiul în dreapta și în stânga.
Dincolo de cea mai înaltă fereastră, bradul privește semeț, printre țepii lui deși.Mesteacănul își freamătă bănuții. În mișcări ușor unduite.
La doi pași, un frasin se tânguie rușinat. O coțofană i-a agățat între ramuri un cuib, apoi a fugit, lăsându-l să-și trăiască solitar goliciunea.
Peste drum, în pâlcuri galben-arămii, se arată, cuminte, pădurea. În rotunzimi de bolți foșnitoare.
Câteva păsări- străjeri neobosiți- își caută rost.
Un vânt ușor , în ascuțiș de săbii nevăzute, trece peste creștetele bucălatelor crizanteme, smulgând hoțește fire lungi din fustițele lor colorate.
Un câine pribeag își face drum printre blocuri.

Sprijinită într-un cot, strălucitoare în răceala ei de regină, luna veghează deasupra tuturor, stăpână peste albastrul nemărginit.
p.s . Premiul este din partea doamnei Adele!

Premiu de la Adele!

17 comentarii:

  1. "La doi pași, un frasin se tânguie rușinat. O coțofană i-a agățat între ramuri un cuib, apoi a fugit, lăsându-l să-și trăiască solitar goliciunea.
    Peste drum, în pâlcuri galben-arămii, se arată, cuminte, pădurea. În rotunzimi de bolți foșnitoare."

    Ce frumos...

    Gânduri bune, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  2. Adele, mulțumesc mult!
    Tocmai am venit, musai trag o fugă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cris, mulțumesc!
    Nu prea mi-a fost dat în ultima vreme să prind momentul când ziua se îngână cu noaptea..
    L-am văzut în dimineața asta!Într-un spectacol de zile mari!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Manon,
    Știu eu de ce spun că nu-ți scapă nimic- tot așteptam să mă întrebe cineva ” de ce”?
    Pentru că tot ce am scris s-a petrecut astăzi de dimineață la orele 7,17!!
    Nu te așteptai, așa-i?
    M-am trezit brusc! Era atâta lumină în cameră..instinctiv, m-am uitat pe fereastră.
    Luna era mare cât roata carului.
    Superbă!
    Apoi, am văzut cum treptat, prindeau contur copacii, am uitat să-ți spun că m-am trezit pe la 6.
    Mi-am făcut o cafea și m-am dus în balcon.Era ca-ntr-un basm!!
    Manon, a fost o dimineață cum n-am mai văzut de nu știu câtă vreme.
    Am scris ca să n-o uit!

    RăspundețiȘtergere
  5. O dimineata cu multa inspiratie.Luna chiar e o zana buna?

    si mie imi place sa-ti citesc blogul,Gina.Ma linisteste,ma inspira.

    RăspundețiȘtergere
  6. ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!
    IOANBISTRIŢEANUL ( De pe un piedestal suspendat în spaţiu) ;
    CRISTIAN LISANDRU (LUP – Indiferenţă);
    MARIA POSTU (Intalniri intamplatoare cu vechi cunostinte);

    INCERTITUDINI (7,17);

    Posted in Ottilia Ardeleanu, Poezie, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  7. Angi,

    Ce știu este că era lună plină.
    Mă bucur că te inspir!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina, cu toată dragostea!
    Eu mi-am dat seama că 7,17 reprezintă ora. ;) Şi chiar m-am gândit că sună bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoase ganduri.
    O zi plina de bucurii si mult soare iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am fost incantata sa descopar acest blog, "fabricat" ca pe gustul meu.
    Melodia mi-a dat un tonus bun, acum inainte de a pleca spre serviciu.
    Zi buna tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  11. Denisia,
    În zori porțile gândurilor sunt deschise!
    O zi frumoasă și ție!

    RăspundețiȘtergere
  12. Gabriela,
    Fii binevenită!
    Dacă în oraș nu ne-am putut întâlni, uite că există și un alt mod de comunicare.
    Te mai aștept, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte frumos descris :). Multumesc de raspuns... sufar sa înteleg lucrurile... dehhh

    RăspundețiȘtergere