vineri, 22 octombrie 2010

de dor

      Nu am cum să-i cer permisiunea de a scrie despre ea.
O fac, pentru că este o tipă extraordinară!
știu  de vreun an. Chiar ne-am fi putut întâlni , prin martie, dacă îmi aduc bine aminte.  N-a fost să fie..
Femeia asta  are un  suflet cât carul . Nu trebuie să spun prea multe. Intrați pe blogul ei și veți afla!  http://liarebelyell.blogspot.com/

A hotărât să plece!
Și a plecat! Când am aflat, întâi am lăcrimat.
În vară , o altă  bună prietenă  și soțul ei au ales să plece.//
    Am plâns zile și nopți în șir,   când unul dintre  băieții mei , student pe atunci în anul III, a făcut același lucru.
Și după ce am simțit că altă cale nu există, mi-am zis că dacă lui îi  este bine, trebuie să-mi fie și mie. 
   Am închis lacrimile într-un locșor , l- am zăvorât bine, am ascuns cheia și deschid  lacătul doar  când nu mai pot..
De dor!//
       LiaLia  a primit multe, multe  vorbe de încurajare, îi sunt aproape toți cei care, ca mine, o știu de aici, din pătrățica asta în care ne adunăm, vorbim, plănuim, râdem, plângem, mai cădem, ne ridicăm.
       De ce am scris despre LiaLia?
 Pentru că  nu credeam că atâția oameni pot fi fericiți  când cineva drag pleacă..este paradoxal, nu?
Te bucuri , când ți se întoarce ființa iubită..

       Unde am ajuns?

p.s. Așa  se vor fi creat doinele?

Frunzuliță de doi spini
Frunzuliță de doi spini,
Auzit-am prin bătrâni
Că e rea pâinea-n străini
Auzit-am, n-am crezut
M-am dus singur și-am văzut,
Am trecut în ceea parte
În neagra străinătate.
N-am ce zice. Pâinea-i bună
Dar e în țară străină.
Pâinea-i bună și miezoasă
Și la mijloc veninoasă.
Mănânci pâine și bei vin
La inimă pui venin.//

24 de comentarii:

  1. Da, LiaLia are un suflet mare şi mă bucur că blogosfera ne-a adus aproape şi ne-am citit de fiecare dată cu plăcere. Sper să aibă parte de o călătorie frumoasă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar daca doare plecarea, ne bucuram pentru bucuria lor :)

    Vulpea are un suflet la fel de mare ca al tau.

    Sanatate tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  3. ii doresc sa ii fie bine...salutari tiesi tristetea sa ti se transforme in zambet stiind ca ei ii e bine

    RăspundețiȘtergere
  4. Cris,

    Să-i dorim mult mai mult decât o călătorie frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana,

    Așa este, ca-ntr-un mit al sacrificiului- nimic durabil , fără durere.
    Mulțumesc mult pentru gânduri!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Gabriela,
    La cât este ea de temerară, nu mă îndoiesc.
    Îți mulțumesc pentru vizită!
    Te mai aștept!

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca plecarea inseamna binele lor sa nu ne intristam,ci sa ne bucuram alaturi de ei,zice mintea mea,dar oare sufletul cum va reactiona cand voi fi pusa in fata unei plecari...?!

    RăspundețiȘtergere
  8. Angi,

    Nu-ți spun decât că ar fi cel mai bine să nu ți se ceară să alege.
    Dar, este o lege a firii- dacă le este bine copiilor, îți este bine și ție!

    RăspundețiȘtergere
  9. In afara subiectului: sunt mai putin de doua ore in care mai poti vota PA-urile din concursul "Cinci saptamani in palon". In postarea mea de azi este un link care duce la cabina de vot

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc Gina ca ai impartasit cu noi blogul, eu nu stiam de el...si am vazut ca au ajuns aici aproape de mine! Le-am trimis cateva vorbe de incurajare si am sa urmaresc evolutia lor aici, sper sa le fie cel putin la fel de bine ca si noua...

    Un we frumos!

    RăspundețiȘtergere
  11. Salmi,

    Cât mă bucur că le-ai scris- chiar mă gândeam să-ți spun!!
    Zile frumoase și ție!!

    RăspundețiȘtergere
  12. poezieromaneasca.wordpress.com22 octombrie 2010 la 21:51

    dorul este acea manifestare în care simţim că plecăm şi noi de lângă noi...

    numai bine, draga mea Gina!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ottilia,
    ..dar prin dor ne apropiem de infinit.

    RăspundețiȘtergere
  14. Chiar daca pleaca, nu va uita niciodata ce a trait aici si mai ales a acumulat...Sa ne bucuram pentru curajul lor si sa le fim alaturi cand, totusi, le va fi dor de tara.

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria,

    Noi, tu și eu, înțelegem mai bine decât cei care își au copiii ”acasă ” sentimentul depărtării..
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Unii isi fac curaj si intra in COMPETITIE; folosesc termenul indragit de Stongvaleriana...
    In Romania sunt numai aranjamente...
    Niciodata nu stim valoarea interlocutorilor...Bineinteles,cu exceptia blogarelii....

    RăspundețiȘtergere
  17. cred că ne-ar trebui niște doine și balade noi, a ajuns pîinea mai bună printre străini, de vreme ce tot mai mulți dintre noi pleacă; trist, dar adevărat.

    RăspundețiȘtergere
  18. Frumos este sa iti calce picioarele pe acele taramuri indepartate; ca turist si nu ca izgonit de lipsurile din tara ta.
    Nici nu stiu ce e mai bine; sa cheltui banii castigati in tara, plimbandu-te pe intreg continentul, si nu numai, sau sa muncesti in acele tari minunate si sa cheltuiesti euroii in tara?

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daurel!
    Trei adevăruri dintr-o lovitură-
    1.Merge și competiția, condiția este să fii foarte tare!
    2.Când ajungi la interviu nu prea știi câte ”carate”strălucesc dincolo de ce se vede.
    3.Politețe înseamnă diplomație. Sau invers!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  20. @Plano 10, grea dilemă!
    Eu cred că n-ar trebui să fii reținut nicicum în a-ți petrece vacanțele, fie pe meleaguri străine dorite, fie la noi, în locuri pe care le îndrăgești.
    Chestia ar fi să ți se recunoască valoarea și să fii recompensat potrivit pregătirii și prestației.
    Să muncești, să fii corect și moral remunerat aici, astfel încât să fii liber să-ți alegi locul de vacanță, care ți se potrivește.

    RăspundețiȘtergere
  21. @ doctorul,

    Știți vorba- românul s-a născut poet- nu este o scornire, așa că sigur , vom auzi doine adaptate la realitate.
    Este o speranță tristă, dar , cum ziceți, adevărată.

    RăspundețiȘtergere
  22. Draga mea Ginuța, să mă ierți că abia acum îți mulțumesc pentru toate gîndurile și vorbele tale minunate. Chiar ca mama ai vorbit. Mai precis, ca tata :) Am mai spus-o, n-am plecat fericită, ci tristă că trebuie să fac alegerea asta. Aici o voi lua de la zero. Din nefericire, acolo, după ani de școală și vreo 14 ani de muncă, ajunsesem să mă îndrept vertiginos tot spre zero :( Știi, cel mai tare m-au durut vorbele prietenilor care au spus "te invidiez că pleci". Poate în timp o să am un trai și o liniște și o decență de invidiat, dar plecarea chiar nu e de invidiat. Oricum, după primele 5 zile aici deja încep să învăț un concept foarte concret și real aici: calitatea vieții. Sper să ajung să aprofundez :) Te pup tare și îți mulțumesc din suflet. Pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  23. LieLie!

    Cât mă bucur că-mi dai vești!
    Trebuie să învingi! Tu ești un om bun, ai făcut atât de mult bine altora.Sunt sigură că ți se va întoarce însutit!
    Ai grijă de tine! Și nu uita- Salmi îți va fi aproape!!

    RăspundețiȘtergere