vineri, 20 mai 2011

calu-i gândul omului

În copilăria mea, calul era un animal iubit, tratat cu un respect special, de către stăpân.
Asigura mare parte din venitul unei familii, fiind folosit în cărăușie, lucrări agricole, la transportul materialelor de construcție pentru case, al lemnelor de foc. Cum ziua întreagă avea prea puțin timp de odihnă, în serile senine de vară, caii erau duși la păscut în afara satului .
Îmi amintesc vag poveștile fratelui mic al tatei, căruia îi revenea, fără cârtire, misia de a merge cu ei în lunca Argeșului.
La câțiva ani, după ce tot satul a trecut la întovărășire, caii au fost strânși în grajdurile ceapeului.
Gospodarul nu mai era stăpân pe calul său, lucra ziua întreagă cu animalele pe care le cumpărase cu banii strânși din greu.
La sfârșitul zilei, primea, într-un carnet,  procente.
Vremea a trecut, au rămas doar amintiri.
Și rămășițe din zidurile groase.
Astăzi am auzit cea mai îngrozitoare poveste despre caii din fabuloasa pădure Letea, imortalizată cândva de către Traian Coșovei.
Și despre scrisoarea deschisă a actriței Oana Pellea„ dacă nu iubiți și nu respectați Viul, de ce nu reacționați barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câștige votul?
Se duce timpul.
Și cu el, se smulge dureros, din inima acestui neam, ceva care năștea subiecte de baladă și de film- calul și călărețul.
Mare păcat!

17 comentarii:

  1. Suntem o natie care mai poate fi salvata doar prin transplant genetic. Mai avem atat de putini cai si ii trimitem la taiere. De ce nu ii dam gratis celor care vor sa aiba grija de ei ? De ce nu trimitem la taiere pe cei care dau asemenea dispozitii ? Oricum dupa ei nu ne/ar fi dor. Acum cateva saptamani se rugau in biserica de zor ....

    RăspundețiȘtergere
  2. Căluții erau eroii mei în copilărie.Niște făpturi pline de eleganță...Ce-mi mai plăcea să-i văd alergând pe câmpia din spatele casei a bunicii.Dulci amintiri.
    Astăzi am fost cu trenul,dupa o perioadă îndelungată.Câte amintiri mi-a răscolit.Am scris ceva despre ziua de azi pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. @micutzul,
    Să fi ajuns decăderea atât de jos? Să fi pierit compasiunea, înțelegerea, valoarea cuvântului ?
    Parcă nu mai suntem toți de același neam.
    Am tot sperat că mâine va fi altfel..în naivitatea mea, cred în ceasul de pe urmă!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vera,
    Calul este cel mai frumos animal pe care îl știu în lumea satului- animal suplu, energic, puternic.
    Mă îngrozește ce se întâmplă la noi..

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, si cu toate astea, lucrurile vor merge mai departe pe cursul stabilit de niste indivizi ce n-au nimic in comun cu a fi om...

    Sunt sigura ca multi isi vor descoperi veleitati de aparatori ai unicitatii faunei romanesti ori vor da peste "iubirea de aproapele" care moare de foame, intr-o tara jefuita si talharita la drumul mare de zeci de ani incoace, pentru a-si justifica macelul in mintile inguste si imbuibate de prostie!
    As spune ca e trist, dar am trecut demult de pragul asta... mi se pare de-a dreptul dramatic punctul in care am ales sa ne situam in momentul de fata!

    RăspundețiȘtergere
  6. adorabile animale! plâng de fiecare dată când văd şi aud cum sunt tratate.
    oare mai au oamenii inimă în ei?!
    nu prea cred.
    îmi aduc aminte de poveştile pe care le-am citit. acolo spune că omul se trezea dis-de-dimineaţă, hrănea mai întâi animelele şi orătăniile din ogradă şi apoi vedea şi de hrana lui.

    fără cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  7. Un cal inaripat. Pegasus, al carui nume (incerta filiatie) e asociat fie cu izvoare fie cu tunetul.

    Oricare dintre aceste posibilitati le-as alege, toate drumurile duc tot la inspiratia pe care ne-o daruir aceasta creatura.

    Mie mi se pare ca atunci cand ma uit la un cal, el/ea ma priveste inapoi cu ceea ce seamana a curiozitate. Sau inteligenta; sau amandoua probabil.

    O zi buna Gina,printre cai albi si albastri!

    cu drag,

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina, imi pare rau si sunt mahnita, revoltata de aceasta noua dovada de barbarie si nepasare.Am citit si m-am cutremurat de ce sunt in stare unii pentru bani si nu numai.Ce m-a bulversat peste masura e ca acolo sunt aplicate si respectate legi ale locului.
    O zi minunata, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  9. Păcat că nu vin decât ştiri foarte rele, aproape în fiecare zi. Am urmărit un documentar îngrozitor despre ceea ce pot face oamenii animalelor, aflăm că aceşti cai mândri vor fi tăiaţi, cine ştie ce ne mai aşteaptă?

    Gânduri bune, Gina, uneori mi-e tare ruşine că sunt contemporan cu oameni care se pot preta la aşa ceva...

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi o ştire de ultimă oră, din Gândul - "Politia Animalelor a interceptat transportul: caii din Padurea Letea NU vor mai fi sacrificati. RTV: cel putin doi cai AU MURIT azi noapte in tirul care ii ducea spre abator."

    RăspundețiȘtergere
  11. Ruxi,
    Așa este, cum spui- tragic. Poate tocmai de aceea, o fi zis Nicolae Iorga- Poporul nostru a crezut că dracul fiind bărbat, n-ar putea fi destul de rău, așa că a creat pe mama dracului..

    Lăsând deoparte relele, îți doresc o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ottilia,
    Nu doar în povești se întâmplau așa lucrurile, ci în viața de zi cu zi..omul cu frică de Dumnezeu își iubește animalele, cum se iubește pe sine. De sărbători, întâi pe ele le stropește cu apă sfințită.
    Eu tot cred în omul bun!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina,
    Mi-au venit în minte versurile lui Nichita-
    Frunză verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    potcovit pe lună plină
    cu miros de la sulcină,
    înhămat pe soare plin
    tot cu miros de pelin.„

    Zile însorite și povești cu cai zburători îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi,
    Dacă toți cei care se declară ortodocși ar fi cu adevărat, ne-am mântui de rele, oare?

    O zi bună!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cris,
    Până la ora asta nu m-am uitat la televizor, nici n-am citit nicio știre.
    Să dea Domnul să fie cum spui!
    O zi frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Frumoase versurile lui Nichita. Dar despre aceste versuri din minunatul nostru folclor ce spuneţi: "Pe mine m-ai omorât, dar cu calul ce-ai avut..."?
    Cu deosebită stimă.

    RăspundețiȘtergere
  17. @biliuță,
    Aș zice că folclorul nostru ne este oglindă- vrem , nu vrem să recunoaștem, balanța înclină către partea dinspre rău..
    O zi bună!!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.