vineri, 20 mai 2011

fără zulufi

 Într-o scurtă vizită pe la Alm-http://ganduripebigudiuri.blogspot.com/
  i-am citit hazlii cârlionți, mulți, că tocmai de aceea sunt cârlionți.  Unul, cam macabru, ce e drept, să mă scuzați, mi-a amintit de  întâlnirea, absolut întâmplătoare,   cu o fostă colegă .
Din vorbă în vorbă,  mă întreabă:
- Ai auzit de.. ? și-mi spune numele altei colege.
-Nu, răspund eu, .
 Persoana,   în legătură cu care am fost întrebată, nu scăpa, cu nu prea mulți  ani  în urmă,   niciun prilej de a-și lăuda soțul-  cât de  curtenitor este  ( cu ea)/ tandru/ devotat,/manierat/deștept/ atent- sute de flori/ mărțișoare/brățări / lumânări ( în baie)/ arome/plimbări  ce, mai,  prințesă de-ai fi fost, tot ți se învenina inima,  că n-ai fost tu aleasa..
și continuă colega:
- Domnul X ( soțul extraordinar, în floarea vârstei) este bolnav.
-Îmi pare  rău, zic,   grav?
-Nu știu , mi se răspunde,  dar soția i-a cumpărat sicriul.
Îl păstrează în debara.


Dacă am deranjat vreo conștiință , ori am tulburat pe careva, îmi cer scuze. Am spus adevărul gol- goluț.
p.s. tu ce zici?

18 comentarii:

  1. pai o varianta ar fi ca femeia acum poate gandi cat de cat lucid ca ,....atat de distrusa o sa fie atunci de pierderea lui ca o s-o ia valul si mai bine sa aiba ceva lucruri pregatite :D

    recunosc ca am fost macabra si nu prea imi sta in fire , dar uite ca am scapat porumbelul , care e de fapt o cioara :P
    Sfarsit de saptamana tihnit !

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe tine te-a inspirat Alm, mie mi-ai amintit tu de o întâmplare petrecută cu vreo 5 ani în urmă.

    Am fost invitată, împreună cu o prietenă, la un ceai, la o cunoştinţă comună care se mutase la casă nouă. Ne-a prezentat casa, iar în curte ne-a lăsat să ne descurcăm singure, ea ocupându-se de cafele şi trataţii dulci. Ne-am rătăcit printre magazii şi şoproane şi ne-am trezit într-o încăpere cu sicrie. Oripilate, am dat fuga să ieşim, dar în uşă ne aştepta un nene cu drujba. E nevoie să-ţi mai spun că am avut coşmaruri vreo trei luni? =))

    Oamenii aveau o firmă de pompe funebre şi cetăţeanul cu drujba era meşterul care le făcea. :D


    Cât despre doamna din povestea ta, poate o judecăm prea aspru. De multe ori când ne pronunţăm asupra unui lucru nu avem toate datele problemei. Eu îi acord prezumţia de nevinovăţie, până la noi veşti :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Alm,
    Am folosit „macabru„, în sensul lui simpatic..
    O zi bună!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadia,
    Dacă tot suntem la umor macabru, se zice că banii n-ar avea miros..
    p.s.
    Am râs cu lacrimi, imaginându-mi figurile voastre îngrozite, față în față cu ” asasinul„..
    O zi cuminte îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Gina,
    „ Intre DOUĂ nu mă plouă ” dar intre TREI ?
    Eu văd doar partea bună a lucrurilor : gospodarul isi face vara sanie si iarna car ! Asa si doamna : a comandat din timp sicriul că atunci când va veni sorocul, să aibă mai putin de umblat !
    Weekend plăcut si nopti fără vise macabre !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sărut mâna Gina !
    Nu ştiu să zic exact dacă este bine sau , macabru însă da , e mult de analizat aici , sunt foarte multe aspecte . Ştii , am avut şansa să văd la oameni ce aveau convingeri ateiste cum deodată se schimbau şi chiar se pregăteau cu minuţiozitate cănd ştiau ca li se aproprie sfârşitul .
    Am avut în familie deces şi desemena ce însemnă să nu ai nici cea mai mică pregătire sufletească şi materială şi cum se profită maxim de durerea ta şi nepăsarea ce te cuprinde atunci faţă de cele lumeşti , te-ar uimi !
    În anumite cazuri acestea este un aspect al grijei faţă de cel lângă tine .
    Mai sunt cei care îşi pregătesc plecarea singuri , aceştia denotă la fel grija faţă de cei de lângă ei pe care nu vor să-i impovăreze material.
    Părerea mea !

    RăspundețiȘtergere
  7. bizar!
    nu spun mai mult...

    o seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu sicriul în debara. Asta este bună de tot. Iată un "cadou" care poate fi interpretat, bineînţeles, în fel şi chip. Mă întreb ce a spus respectivul atunci când a văzut "cadoul". Să sufli în lumânări nu-ţi mai vine, în astfel de condiţii... Şi nici să verşi două-trei picături din pahar, pentru tine însuţi...
    Pe de altă parte, s-o fi gândit femeia că s-ar putea scumpi copârşeul...

    Gânduri bune la ceas de seară, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mirela Pete mi-a făcut cinstea ca pentru Povestea parfumată între bloggeri, pentru această sâmbătă, adică pentru mâine, să propun eu tema.

    Ce spuneţi de POVESTEA PARFUMATĂ A INIMII?
    Vrei sa scrii si tu un articol? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Alioșa,
    Nu prea înțeleg eu ce-ar cele „două„, dar parcă ar suna grav.
    Dacă observăm câte afaceri specializate sunt, proverbul parcă n-ar mai fi de actualitate.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Sorin,
    Cunoscând personajele, eu am văzut lucrurile în dimensiunea lor alegorică..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ottilia,
    cel puțin..cam așa am văzut și eu atitudinea.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    Mie mi-a venit în minte un proverb- Mare ți-e grădina, Doamne..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Gabriela,
    Tema sună poetic, cam puțin timp..vom vedea!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu vad nimic rau daca ne pregatim de MAREA TRECERE; cumpararea sicriului este , totusi, un semn de mare neincredere in autoritatile locale...

    RăspundețiȘtergere
  16. Bine te-am găsit!

    Poate doamna îl cumpărase sicriul pentru că îl găsise la ofertă!

    Știu că de obicei se cumpără dinainte: batiste,lenjeria cu care urmează să se îmbrace mortul, prosoape,etc. Sicriul niciodată.

    RăspundețiȘtergere
  17. Dictarura,
    Bine ai venit!!

    La cât o știe lumea de avară, cred că ai dreptate!!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.