ce se mai aude?

Vreau , nu vreau, dacă tot am televizor în casă, pardon, televizoare, mai trag cu ochiul .Și cu urechea.

 Aseară, o distinsă doamnă, avocat solicitat în situațiile cele mai dificile, era invitată să -și expună  părerea despre o problemă cu un divorț, despre  care,  din respect pentru cititorii mei,  n-o  să spun nimic.
Între timp, întâmplător sau nu,    moderatoarea a intrat în legătură  directă cu  un  muzician, așa  s-a autointitulat   un domn bogat, răsfățat , prezent frecvent pe sticlă,   aflat în apropierea unei biserici, Casa Domnului , cum a numit-o  dumnealui, spre încântarea  totală  a invitatei  din studio;  respectivul personaj era naș  de cununie pentru un prieten.

 Doamna avocat  a ascultat cu luare- aminte discursul  artistului aflat în topul celor mai bogați  cântăreți  de manele, drept care și-a exprimat deplina  admirație   pentru el,  subliniind convingător    că  a vorbit fără greșeli de ortografie.

 Cu tot respectul pentru venerabila  doamnă, mi-aș permite niște mici observații:  întâi- sintagma greșeală de ortografie  reprezintă  un pleonasm- ortografie,  fiind  un cuvânt obținut prin  compunere cu  elemente savante-  prefixoidul   orto, din gr.orthos= corect, și sufixoidul   graf, din gr.  grapfein=  a scrie ; ortografie=scriere corectă. 
Așadar, greșeală de otografie ar însemna  greșeală de scriere corectă.

A doua observație- în vorbire nu se comit greșeli de scriere. 
 Dacă sesizăm  niște greșeli, putem face trimitere la    vorbire incorectă, neîngrijită, dezacorduri etc.
Eventual, discutăm despre ortoepie, orto= corect, epie= vorbire.
Corect ar fi fost  ca dumneaei să spună: X  s-a exprimat corect, n-a făcut nicio greșeală de exprimare.
Pentru o bună și corectă informare, se pot consulta DOOM2- Dicționar ortografic, ortoepic și  morfologic și alte lucrări de specialitate.

În discursul respectabilei doamne,  am sesizat  expresia foarte firesc.

Dacă ținem seama că  firesc are ca sinonime  normal, natural,  obișnuit, adjectivul în cauză, firesc,  nu are grade de comparație, adică este suficient să spunem firesc!
Se constată, adesea, o preferință exagerată pentru superlative. Psihologic ,   simt  aceasta ca o permanentă exagerare,  o îndepărtare de firesc.
Zic și eu, cu speranța că   n-am   deranjat pe cineva.
p.s. credeți că  în emisiunile  de televiziune  există preocupare pentru exprimarea îngrijită?