de gustibus

  non est disputandum//
Istoricii spun că potrivit desenelor de pe  zidurile peșterilor, primele pălării erau, de fapt, în neolitic, niște piei de animale, înfășurate în jurul capului, ca măsură de protecție împotriva gerului.

O pălărie apropiată ca formă de cea pe care o poartă astăzi bărbații ar fi fost descoperită într-un mormânt  din Grecia antică. Era confecționată din paie.

Fetrul ar fi fost adus  mult mai târziu de către nomazi din Asia .În Roma antică, pălăria făcea parte dintr-un ritual, potrivit căruia, cel care se ruga  purta obligatoriu pălărie, pentru a fi  protejat de forțe necurate..

În Evul Mediu, tichia , cu diverse forme, era  accesoriul exclusiv al  celor bogați. Se spune că de atunci se păstrează  forma beretelor purtate la ceremoniile de absolvire a Universității. Dacă cei avuți își puteau garnisi acest accesoriu cu mărgele, pietre prețioase , pene, săracii purtau glugi sau berete.

Cam pe la jumătatea secolului al XVI-lea, bărbații bogați purtau pălării înalte , din catifea, împodobite cu catarame, broșe, panglici. Un secol mai târziu, pălăriile sunt mult mai sobre, apare mai apoi  și pălăria neagră de fetru.

Pălăria feminină a apărut in același secol- XVI, asortată cu mănuși, mai întâi la Milano, locul de unde se cumpărau cele mai valoroase materiale textile .Pe atunci, era obligatoriu ca o femeie să nu poată ieși din casă fără pălărie și mănuși.

Între timp, negustorii francezi au devenit celebri în crearea unei adevărate mode , care cuprindea  diverse tipuri  de pălării, din dantele apretate, garnisite cu volănașe, flori, fructe, asortate în culorile rochiilor , pantofilor, ochilor, potrivite cu vârsta, statura și , mai ales, cu  starea socială.
 Femeile simple purtau bonete simple sau  brodate de mână, alte doamne  se acopereau cu berete.
Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, peste perucă se purta boneta,  semn că femeia este căsătorită. Tot atunci apare un accesoriu  fistichiu- rozeta, fixată pe pălărie, zorzonată cu flori artificiale, preferați fiind trandafirii. O vreme, s-a purtat  turbanul orietal , garnisit cu podoabe strălucitoare.
Începutul secolului XX aduce gigantele pălării- clopot, urmate de  alte creații suprarealiste cu forme și mărimi bizare.
Al doilea război mondial  le îndeamnă pe doamne la decență clasică. Moda durează cam până  prin anii  50, când Jacqueline Bouvier-Kennedy lansează pălăria rotundă, apropiată de tocă. Un romantism dulceag  aduce apoi în prim-plan voaleta și panglicile   de mătase, în culoarea rochiei sau a costumului.
O vreme, doamnele uită de pălării, umbreluțe, dantele și mănuși, vestimentația  lor   fiind doar  funcțională.

În anii 80 ai secolului trecut, pălăria a început să câștige, brusc, teren prin  persoana Dianei, regretata prințesă de Wales, mama proaspătului mire britanic.

Se poartă culori , forme, dimensiuni dintre cele mai interesante/frumoase/cochete/bizare , după cum  ne-a fost dat să vedem la  fabuloasa nuntă de vineri, când pălăria a fost un personaj răsfățat..

Regina Marii Britanii, Elisabeta  a II-a, bunica lui William, are o colecție de 5000 de pălării.//
Fotografiile nu-mi aparțin,  în 2008, când am fost la Londra, nu se vorbea , încă, de nunta princiară!

p.s.( v-)ați ales pălăria preferată?

http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/07/5-zile-intr-o-alta-lume.html