vineri, 7 octombrie 2011

de ce așa? de ce acolo?

 
Am tot amânat să spun ceva despre o anume zi din vacanța petrecută în Anglia.
O zi dintr-un loc suspendat, cumva, rupt de agitația lumii moderne, situat în sudul insulei.
La câteva ceasuri după vizita la Salisbury, cu a ei celebră catedrală, dominată de  cel mai mare turn din Marea Britanie-  atâtea ferestre,  câte zile sunt într-un an, atâția stâlpi,  câte ore sunt într-o zi, atâtea porți, câte luni sunt într-un an.//
Stonehenge, un loc  din categoria celor despre care nimeni   nu-ți poate spune  –de ce aici? de ce așa? de ce..
Autocarul părăsește panglica albastră, odihnindu-și caii-putere într-o parcare geometric construită,  la capătul căreia , în dreptul casei de bilete,  este o coadă uriașă.
Cât aștept, las ochiul să se odihnească pe o perdea  verde, nesfârșită.
Imense blocuri de piatră, profilate dintr-un timp fără orologiu, între verde și albastru, amăgitoare  clopote de vânt.
Îți poți imagina variațiuni fantastice, mituri romantice, fără nevroza succesiunii zilelor și nopților, fără epuizări psihice.
Cauți un anume sentiment de apartenență, un gen de corespondență între un ieri incert  și un mâine amețitor.
Cine poate conferi identitate ființelor care se vor fi mișcat într-o lume, pe cât de uriașă, pe atât de tainică?
Ispititoare și înspăimântătoare extindere a libertății!
Simplitate și permanență, mister, energie, n-o să-ți vină să crezi, m-am lăsat ispitită de îndemnul unei doamne , care studiază și crede   chemarea energiilor pozitive, am întins brațele cu palmele către interior. 
Vibrații calde în palma  stângă, cumva și în cealaltă , un fel de comuniune greu de  acceptat, imposibil de înțeles.

Ce legi fizice vor fi acționând,  ce forțe din adâncuri își trimit săgeți către înalt, cum să  aduni ceea ce   simți într-un  sistem?
Cum să integrezi într-un întreg  toate gândurile despre ce este/ce-a fost/ ce va fi  ?
21 iunie- solstițiul de vară, druizii,  puternici,  precum stejarii- glugi albe, haine lungi- își proclamau ideile, chemau lumina, și rodul, și bunăstarea . 
În ritualuri și sacrificii.



Cel mai important lucru e că suntem liberi. Liberi în gânduri, trup şi suflet. Nu mai este sângele ci spiritul cel care ne face ceea ce suntem. Noi suntem Celţi.”//
 Lumea își duce mai departe  cursul, autocarul  se înscrie pe banda albastră,  bolizi moderni se înșiră  în mereu neobositul  lor curs, viața curge în matca ei.
Stonehenge, o amintire ciudată, un loc unde, fără să știu de ce, m-am simțit prizonieră temporară  între  două ere.
Între un timp tăinuit și un mâine, excesiv dirijat.
p.s. crezi în magia unor locuri neobișnuite? 

35 de comentarii:

  1. Superb loc, am fost si noi in vara venind din Scotia, am scris pe blogul de calatorii :).

    Ne-a impresionat, mai ales ca nu stiam tot ce ne-a povestit "ghidul" la ureche.

    Un we frumos Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur că da. Cred, cum să nu? Am simţit ceva special în cîteva locuri: la Vatican, la Mormîntul Sfînt pe Golgota, (şi în alte cîteva locuri) şi sper să pot ajunge şi eu la Stonehenge, cîndva, aceste locuri mirifice despre care ai povestit atît de frumos. TKS!

    RăspundețiȘtergere
  3. Energia vine din interiorul nostru. Important este sa crezi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Un loc aparte, plin de clipe neintelese, de intrebari fara raspuns!

    Eu cred ca "magia" se afla acolo unde-ti lasi o bucatica de suflet.

    Iti doresc un week-end minunat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iată că am ajuns şi la Stonehenge, alături de tine. Frumoasă plimbare, Gina... Şi descrierea ei extrem de reuşită, aşa cum ne-ai obişnuit. Gânduri bune la final de săptămână!

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere
  7. M-am lasat cuprinsa de magia locului evocat cu sensibilitate si maiestria finei observatii...
    N-am ajuns acolo, dar am revazut cu ochii mintii scena in care Tess D'Urberville infrunta impreuna cu alesul inimii sale destinul crud in mijlocul monumentalelor blocuri de piatra de la Stonehenge.
    Exista multe locuri pe batrana noastra Terra incarcate de vibratii, dar e important cum decantam si cum descifram senzatiile cand avem sansa sa ne aflam in mijlocul lor.
    Trecerile tale sunt pietre de hotar si ocazii speciale de a demonstra de fiecare data, ca omul sfinteste locul.
    Ma bucur mult ca ai impartasit aici aceasta experienta unica si iti doresc sa fructifici mereu vectorii de energii pozitive!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am auzit o gramada de lucruri interesante despre acest loc....te invidiez (constructiv) pentru ceea ce ai simtit, si modul in care ne-ai povestit despre.

    RăspundețiȘtergere
  9. Salmi,
    În mijlocul unei imense câmpii, acest loc are o încărcătură specială, chiar de n-ai ști nimic despre el!
    I-am „ascultat” liniștea!

    RăspundețiȘtergere
  10. Tibi,
    Da, Vaticanul este un loc special!
    Pe cât de liniștit, pe atât de miraculos.
    La noi, am putea vorbi despre zona vulcanilor noroioși.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Mihai,
    Mai ales, dacă ne gândim că gândirea este o formă a energiei fiecăruia dintre noi!

    RăspundețiȘtergere
  12. Diana,
    Știi cum zic eu- lași o bucățică din suflet, dar te încarci înzecit!!
    Seară bună!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    Despre un loc special , nu poți avea decât gânduri speciale!
    Seară bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Dragoș,
    Bine ai venit! Mă bucură tonul tău atât de optimist!
    Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pescăruș,
    Chiar îi spuneam unei prietene cu care eram că recunosc locul știut din roman.
    Cum am venit acasă, am căutat scena din film, o poți vedea-
    http://youtu.be/O5JGGui7ERM.
    Știi ce cred eu? între tine, ca ființă, și anumite locuri se creează o anume legătură inexplicabilă. Am trăit o stare extraordinară, de exemplu, la Fontana di Trevi. Și în alte locuri, în care am lăsat o părticică de suflet, dar am și primit multă energie.
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Gânguritu,
    Ce ai citit este forma sentimentelor. Emoțiile trăite au fost foarte puternice, așa că nu mi-a rămas decât să le aștern aici!!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  17. Un loc in care singura intrebare care imi vine in minte este cu ce au ridicat acele pietre.
    Sunt locuri in TARA MEA in care intrebarile sunt legate de inteligenta , de traditie, de rude , de simplitate si de neputinta secolului 21 fata de puterea inceputurilor. Sunt locuri ca Sarmisegetusa , ca si Costestiul, ca si Cozia, sau multe altele care in comparatie cu Stonehegeul sunt adevarate minuni. Cred ca trebuie sa ne descoperim abisurile noastre si apoi putem vorbi despre grindurile occidentale.
    P.S. Am fost cumva prea rau ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu, probabil că este în mintea oricui, la fel ca și atunci când vine vorba despre Insula Paștelui și despre alte locuri speciale.
    Sigur că mi-aș dori să văd multe locuri din țară, unde am putut ajunge, m-am dus.
    Problema este - o știe bine oricine- turismul..
    p.s. nu văd deloc răutate.

    RăspundețiȘtergere
  19. Pana sa ne descoperim abisurile noastre, cum spune micutzul, putem sa ne desfatam cu frumusetea unor locuri de pe planeta care au fost puse in valoare cu inteligenta si perseverenta- magia marketingului, de! Si Stonehenge este unul dintre ele, asta e!

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Gina
    Nu inteleg de ce spui ca problema este turismul . In fiecare zona despre care am facut vorbire sunt sosele foarte bune, sunt moteluri curate si nu foarte scumpe, de exemplu Hanul Bucura, iar un om care isi permite o excursie in Anglia nu trebuie sa aiba probleme cu Romania. O alta varianta este turismul monahal. Adica in fiecare oras mare, Biserica organizeaza excursii , la pret decent in zone turistice cu implicatii religioase.
    Am umblat mult in aceasta tara si sunt convins ca altii ar da bani grei sa aiba monumente sau petice din istoria noastra. Noi , mergem insa pe cai mai domoale, pe Valea Loirei cu castelele sale, pe cale democratiei de la Canterbury, sau pe valea banilor din Elvetia. Totul este frumos dar pe mine nu ma inhiba si nici nu ma impresioneaza. Eu vreau intai sa descopar misterele Bucegilor, Tainele Retezatului, sau frumusetea Detunatelor. Fiecare pumn de tarana de la Dunarea Cea Mare pana la Baia Mare si de la Moldova Veche pana la Vama Veche sunt pline de istorie, de dragoste si prapad.
    P.S. Am fost prea rau cumva ?

    RăspundețiȘtergere
  21. Gabi,
    Amândoi aveți dreptate!!
    Fiecare, în felul său!
    Poate că voi detalia problema asta peste ceva timp!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  22. @ Gabriela Cimpoca
    Canda am vorbit despre abisurile noastre, ma gandeam la Cozia asa cum era cand am cunoscut/o. Eram mic, sunt multi ani de atunci. Nu era barajul iar Oltul avea o putere mareata. Coza, manastirea era exact in curba apei iar tumultul si puterea apei o simteai in fiecare farama de corp. In zgomotul apei simteai fiorii reci de pe spinarea turcilor si zgomotul harnasamentului de pe caii lui Mircea. Simteai puterea si teama, dragostea si ura. Si eram mic...Nu stiu daca acum mai pot simti asa, dar sunt sigur ca daca asi avea suficienti bani , s/ar putea sa aduc totul asa cum era. Sunt constient ca sunt locuri extrem de frumoase in aceasta lume si sunt locuri cu istorie mult mai plina decat a noastra. Dar noi suntem un petic, o farama. Dar suntem o farama frumoasa care merita cunoscuta.

    RăspundețiȘtergere
  23. ce bine de tine gina că ai fost printre cromlehuri şi menhire! îmi doresc şi eu să ajung acolo cândva, să le ating, să le simt. pe ele şi pe cele de la carnac.
    nu-i aşa că sunt... nepământene?

    RăspundețiȘtergere
  24. psi,
    Toate la rândul lor!!
    Așa m i-am spus și eu la vârsta ta!!
    Și s-a întâmplat să fie bine!!
    O seară frumoasă îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  25. @Micuțul,
    Nu fug de frumusețea de acasă, dându-mă în vânt după alte locuri, pentru că așa este cool.
    Când am avut prilejul, am mers în Moldova, în Maramureș și voi merge și altundeva.
    Sunt o persoană conștientă de frumusețea țării. În sufletul meu, am rămas ceea ce am fost.
    Să văd lumea a fost dorința mea de când mă știu.
    Poate că-mi voi reconsidera prioritățile!
    p.s. și nu te mai alinta, nu găsesc răutate într-o discuție pe o temă ca aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  26. Cam departe ai mers pentru a simti ce este aici,la noi,la fiecare pas.
    Sau poate tocmai asta este?
    La noi a devenit obisnuit si ai vrut sa vezi cum e altfel?

    RăspundețiȘtergere
  27. Desigur, cred in magie si ma feresc;
    tămâiez...

    RăspundețiȘtergere
  28. @ micutzul: Nu polemizam, nici vorba, insa am realizat, de catva timp incoace, ca avem o tzara, dar nu stim ce sa facem cu ea. Pe cand altii scot bani si din piatra seaca, pe la noi se usuca frumusetile, in asteptarea turistilor. Pacat, altceva nu pot sa spun.

    RăspundețiȘtergere
  29. fosile,
    M-ai provocat, fără să știi- am descoperit locuri speciale chiar într-un început ploios de toamnă, în Ardealul tău!

    RăspundețiȘtergere
  30. Gabi,
    Tocmai vin de la un drum prin țară. Avem locuri minunate!

    RăspundețiȘtergere
  31. Buna seara draga Gina:

    Acuma m-am intors si eu dintr-o mini vacanta si am citit postul tau - pe care l-am perceput ca un jurnal de calatorie dar mai ales poem in proza:

    "Imense blocuri de piatră, profilate dintr-un timp fără orologiu, între verde și albastru, amăgitoare clopote de vânt."

    Pe curand,

    RăspundețiȘtergere
  32. Irina,
    Mă bucur să aud că simți în cele spuse glasul vacanței !
    Te aștept totdeauna cu drag!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere